3,543 matches
-
l-a alintat mult timp o fostă victimă. Superlativule. Așa-i zicea. Când i-a dat papucii, victima a fost prea neagră de furie ca să-l mai alinte în vreun fel. Privirea lui scrutează decolteuri și funduri și fețe și glezne și coafuri elaborate și coafuri elaborat re bele. Cu atâta naturalețe. E minunat. De la o distanță respectabilă și pentru un ochi neexersat, ar putea părea un tânăr scriitor, în căutarea editorului care să-i publice romanul de debut. Iar lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am devenit foarte calmă și foarte hotărâtă și am continuat să rup toate crengile care se răsuciseră pe pieptul meu și pe picioarele mele și m-am aplecat și am rupt un mănunchi de rădăcini care îmi țineau deja legate gleznele, iar apoi am început din nou să mă mișc în voie. Și încrederea mea creștea cu fiecare clipă și am găsit colțuri de piatră în care m-am sprijinit cu tălpile ca să urc spre lumină, pentru că acum vedeam iar lumina
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mândru de faptul că eu reușisem să ies singură din prăpastia aia. Și m-am uitat în jos, dar pământul se închisese la loc și o iarbă deasă se vedea sub picioarele mele. O simțeam cum crește și îmi mângâie gleznele. Și știi cum e în vis, unele lucruri n-au nici o logică, iar noi nici măcar nu trebuie să căutăm vreo logică a unor acțiuni pe care le facem acolo sau a unor gânduri care ne vin în minte. Fapt e
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în fiecare seară înainte de a mă băga în pat și în fiecare dimineață înainte de a mă îmbrăca; cu picioarele pe linoleumul rece ca gheața, la început tremurînd în vestă, dar încălzindu-mă din ce în ce, pe măsură ce programul înainta. Cu gleznele ancorate sub muchia patului, mă ridicam din poziția lungit pînă cînd nasul îmi atingea genunchii și repetam asta de o sută de ori. După ce pliam patul, se făcea destul loc pentru flotări, executate mai întîi cîte douăzeci, apoi cîte treizeci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
drept, ceva mai îngust, nu foarte departe de orașul nostru. Bărcile care fuseseră aduse din toată țara pe șlepuri erau așezate pe pajiște, pe grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre apă astfel încît să nu ne luxăm glezna ori să călcăm într-o baligă. Linia de finiș era urmărită dintr-un hotel vechi, care fusese complet ocupat de voluntarii din organizare. Inși în jachete colorate roșii, albastre deschis, verzi și galbene își treceau din mînă în mînă bere
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
altă... — Și cum se face, mă rog frumos? îl întreba Fanny. Adrian se aplecă înainte și vorbi cu patimă adeptului convins: — Mai întâi faci un duș cald. Apoi îți usuci bine pielea. Pe urma îți îmbăiezi bine labele picioarelor și gleznele în apă caldă, pentru o mai bună circulație a sângelui. Apoi intri în sauna și te așezi sau te-ntinzi pe o bancă de lemn - cu cât e instalată mai sus, cu atât e mai fierbinte -, și acolo stai timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amândouă în lipsa bărbaților, amândouă susceptibile să piardă sarcina de atâta frământare. Uneori, din ce în ce mai des; Mariana se gândea și la Horațiu, care probabil că o iubea totuși dacă ajunsese în pușcărie din gelozie față de Mișu. - Of, ce mi s-au umflat gleznele! începuse chiar să vorbească singură prin casă. Țin apă, asta e! În toate aceste supărări era însă și ceva bun: gândul sinuciderii nu o mai vizitase în ultima vreme. Simulatul, dar binefăcătorul instinct matern îi învie un instinct mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
petele de la soare. Am ales o culoare deschisă de ruj și am încercat să umplu toate striațiile adâncite în buze. Ochelarii de soare cu rame foarte mari nu lăsau să se vadă aproape deloc ridurile din jurul ochilor. Mi-am privit gleznele umflate când le am vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă străduiam să merg pe unde era uscat ca să nu-mi murdăresc sandalele, dar deasupra gleznelor deja se adunaseră pete maronii ce se uscau încet. Ovi mergea înainte și se cățăra când pe un gard, când pe altul. Maria îl trăgea de mână și îl scutura puțin, cât să înțeleagă că nu e frumos. Iar Ovi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să stea închise și se tot desfăceau. Mă gândeam cât o să stăm în parc până se va face ora. Părea că toată lumea se uită stăruitor la noi și mai cu seamă la sandalele mele ce arătau la fel de umflate ca și gleznele. M-au pus pe o bancă să mă odihnesc și au plecat după înghețată. I-am privit lung până au ieșit din parc și au făcut stânga. Am așteptat să se îndepărteze bine, am scos din poșeta mea neagră de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cât pe el, cât dați În jos. Se umplu, de o frumusețe de cufureală, de mai mare dragul! Dar nu se lăsă. Atinse cu mâna unul din picioarele celui care continua să fugă cu sacoșa ancorată de mai sus de gleznă. I-l răsuci. Tânărul căzu. Îl apucă de mijloc. Acela nu se da. Cocuz apucase să se ridice, cum-necum, În genunchi. Și, dacă văzu că hoțul nu se dă bătut, și apucase să ridice sacoșa Într-o mână, Îi apucă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i le jucă În draci. Acesta, surescitat, se ridică, se Întoarse cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă bucurie, că, de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ale americanilor - europeni de vest, de pe Pământ, așa cum îi avea Gosseyn în memorie. Și îmbrăcămintea le era absolut ridicolă: mulate pe corp, niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
său, vasele de pe masă. Desigur, curățenia includea și îndepărtarea cu grijă a bucății de hârtie care fusese cu atâta discreție identificat ca fiind identitatea cele mai importante mașini care existase vreodată pe Pământ. Îi legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
la rotula dreaptă...” „Unele au darul de-a prevesti evenimente importante...” „Ce vreți să spuneți cu asta?” Îl Întrebă Bikinski. „Știu pe cineva”, spuse inginerul, „care a fost călcat noaptea de un tramvai la barieră după ce simțise În prealabil la gleznă niște dureri Îngrozitoare...” „Credeți că pe domnul Noimann Îl paște vreo primejdie?” Întrebă pictorul, mimând nevinovăția. „Cine știe!?” zise cu un aer meditativ Satanovski. „Toți suntem supuși capriciilor hazardului...” „Mai lăsați-mă cu hazardul. Știm cu toții ce faceți ca să evitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-mi spune Lentil. Zice: Când ajungem acolo, numele meu e Angelique. O să râdeți, dar chestiile astea sunt reale. Partea întunecată a reflexologiei. Sigur, știam câte ceva despre ea. Știam că dacă masezi suprafața plantară a degetului mare, poți cauza constipație. Masajul gleznei în jurul părții superioare a piciorului poate cauza diaree. Masajul zonei interioare a călcâiului poate cauza impotență sau migrene. Dar nici una dintre astea n-o să-ți aducă bani, așa că de ce să te mai obosești? Taxiul oprește lângă un morman de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
treizeci patruzeci de ani. Îngerițele astea între două vârste, care au doar jumătate sau o treime din anii lui. Domnul Whittier, cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un virgin, n-a durat surprinzător de mult. El începuse în poziția misionarului, apoi îi ridicase un picior în aer, și se răsucise între coapsele ei. Apoi o prinsese de glezne și i le trăsese în dreptul feței lui gâfâitoare. Dumnezeule, bine că făcea yoga. Viguros de parcă ar fi luat Viagra, o călărise în patru labe, pe la spate, ba chiar și-o scosese și o împunsese în anus, până când ea îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei blond-roșcat avea aceeași nuanță portocalie cam sinistră cu bronzul de pe umeri și ceafă, însă nu era Bret Hillary Beales. Era un personaj inventat în totalitate. Dar în timp ce-i privea tablourile, tot repeta cuvântul „profitabil”. Avea un tatuaj mic pe gleznă, un singur cuvânt - Sugar - scris cu litere dantelate chiar deasupra sandalei, dar în nici un caz, absolut, nici vorbă, NU era domnișoara Bret Hillary Beals. Nu, personajele astea inventate, criticul și patronul galeriei de artă și colecționara, îi spun în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era prinsă în strânsoarea detectivului, celălalt picior atârna, îndoit din genunchi. Între picioare, desfăcut acolo, nu doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
E neglijat, urât. S-a recunoscut în ultimul timp că versul vrea să fie cuvânt pentru el însuși. Părțile simple ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
târziu și Zenobia mă așteaptă, cine știe de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu m-am întâlnit cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-mă de goluri, ca să nu-mi scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar printre ei. În fața scorburii, pe un maldăr de trestii uscate, Zenobia ședea cuminte, cu mâinile în poală. Îi albise părul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]