KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

bună afacere, fetițo, a zis Meryt. Și acel scarabeu pesemne că a fost cu noroc din moment ce ți-a adus o cutie prețioasă și un soț, pe deasupra. Am dat din cap înspre prietena mea și am zâmbit de parcă ea ar fi glumit, dar n-am zis nu. N-am zis nimic. Eram rușinată și înfricoșată. Simțeam o tensiune ciudată între picioare și obrajii îmi ardeau. Și totuși, nu-mi înțelegeam inima pe deplin, pentru că nu semăna cu ce simțisem când îl văzusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

că e mai bine să nu întreb nimic. Așa a fost și în joia aia în care mama, ajungând acasă, m-a întrebat dacă am ceva bani puși de-o parte și câți, am simțit-o după voce că nu glumește și i-am spus că vreun pol, dar nu i-am spus cum am făcut rost de lei, știam că n-o să se bucure dacă află că zece am primit de la bunicu’ și zece am câștigat la cărți, teoretic n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
vărs și apa pe jos, i-am zis că da, îmi aduc aminte, și încă foarte bine. Atunci Csákány mi-a spus că-i pare rău, a fost o glumă proastă, cu viața și cu moartea nu se cade să glumești, apoi m-a întrebat de când nu l-am mai văzut pe tata, iar eu i-am zis să tot fie vreun an jumate, nici vești nu mai avem de la el de foarte multă vreme, și mi-e teamă că mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

se mulțumi să spună că se dusese să dea ocol insulei. Pe jos, da. Nu era În asta nimic ce ar fi putut justifica desfășurarea trupelor de jandarmi. Armelle nu gustă deloc ironia vorbelor lui. Nu-i venea nicidecum să glumească. Mai ales după povestea cu cimitirul. PM făcu ochii mari cînd află că trupul lui Erwan nu era În sicriu. Apoi un zîmbet Îi descreți fața. - Afurisitul de frate-meu! Întotdeauna i-a plăcut să facă pe interesantul! - Ești sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui avea Încă mult farmec; un farmec blazat, desigur - era, vizibil, un om terminat -, totuși un farmec real. — Glumesc... Adevărul e că sexul nu mă mai interesează deloc. Cunoașterea, da... Rămâne o dorință de cunoaștere... E un lucru ciudat, dorința de cunoaștere. O au foarte puțini oameni, chiar și printre cercetători, cum știi; cei mai mulți se mulțumesc să facă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Ce anume ? Sacii de aspirator, repetă Maggie calmă. Nu dă de ei. — Dar de ce să bage aspiratorul într-un sac ? zic mirată. Pleacă undeva și vrea să-l ia cu ea ? Maggie se uită la mine de parcă nu știe dacă glumesc sau nu. Sacii care se pun în aspirator, spune cu blândețe. Cei în care se adună mizeria ? Ai așa ceva ? — A! zic repede. A, sacii ăia. Ăă... Mă încrunt gânditoare, de parcă răspunsul mi-ar sta pe vârful limbii. Adevărul e că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Hai, îmi face semn cu un surâs. E timpul să deschidem. Nathaniel are un pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba de la început a dispărut, vine la scaunul de bar pe care m-am cocoțat cu un pahar de vin. — Trei pub-uri, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spun, cu glasul răgușit de dorință. Când naiba am devenit atât de directă ? — Serios, chiar n-am mult timp. Se uită la ceas. Cam șase minute. — Șase minute sunt arhisuficiente, murmur cu o privire ademenitoare, iar Nathaniel zâmbește, de parcă aș glumi. — Serios, zic, încercând să par modestă și totuși sexy. Sunt foarte expeditivă. Cam atâta îmi ia, vreo șase minute. Câteva momente, e liniște. Pe chipul lui Nathaniel citesc stupefacția. Cumva, nu pare chiar atât de impresionat pe cât credeam că o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă gâdâlă, umplând aerul cu un miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

să spun, crezi În oglindă sau În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani ? — În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani, spune Lissy, fără cea mică urmă de Îndoială În glas. Știu că glumește pe jumătate. Dar, de cînd prietenul ei Simon i-a dat papucii, Lissy are o părere extrem de proastă despre sine. SÎnt un pic Îngrijorată pentru ea. — Vorbiți despre proporția de aur a frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
că, dacă ai fii un pic mai atentă la ea, te-ai descurca mai bine În viață. — E doar un stil de mers ! se bagă Nev chicotind. Nu e o rețetă miraculoasă ! — Nev ! spune mama, ușor dezaprobatoare. — Emma știe că glumesc, nu-i așa, Emma ? spune Nev relaxat și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțîndu-mă să zîmbesc larg. Stai numai puțin, pînă am să fiu promovată. Stai numai puțin. Numai puțin. — Emma ! Pămîntul către Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Dacă continuăm, mă voi simți o ipocrită. Și nu e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
voi simți o ipocrită. Și nu e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mi pensez alt fir din sprînceană. E ora șapte. Am făcut baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sînt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sînt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu-i să-și creadă. Ești nebună ? — Nu sînt deloc nebună ! — Știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
părul cu foehnul, iar acum sînt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu-i să-și creadă. Ești nebună ? — Nu sînt deloc nebună ! — Știam că-ți place de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
om. *** CÎnd ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți și salată de anghinare, mă simt deja absolut mizerabil. Întîlnirea asta a fost un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorît și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plîng de dezamăgire. Pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Lissy. Eu sînt. — Emma ! Cum merge ? — Groaznic, spun Înciudată. — Ce vrei să spui ? zice Îngrozită. Cum să fie groaznic ? Ce s-a Întîmplat ? — Asta-i partea cea mai cumplită. Mă prăbușesc Într-un scaun. Totul a Început super. RÎdeam și glumeam, iar restaurantul e absolut uluitor, și a comandat un meniu special doar pentru mine, numai cu lucrurile care-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătînd spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. ZÎmbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. — Glumești ! exclamă un tip din colț, care e evident chiar și mai Încet la minte decît Connor și trebuie să i se explice cuvînt cu cuvînt totul, ca la copiii mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cît timp durează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcîndu-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gînd să trimiți astea Înapoi ! strigă. MÎine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
i-am atras atenția idiotului de procuror că precedentul stabilit În 1983 În cazul Miller contra Davy Înseamnă... Se oprește brusc. Shit. Am uitat primii pași. Îi fuge tot sîngele din obraji. Nu-mi aduc aminte absolut nimic. Și nu glumesc ! Un jeté și pe urmă... ce naiba era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicîndu-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy așezată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să... Îmi spună secretul lui. Glumești ! spune Lissy, rămasă fără aer, ducîndu-și mîna la gură. Și... despre ce e vorba ? — Nu pot să-ți spun. Nu poți să-mi spui ? Lissy se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui că, după tot ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

anume acreală. Arăta ca un tiran, dar cu tirania impregnată pe față. Imposibil de camuflat prin blândețe, milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de fetru și un baston gros - „ca să‑i cotonogesc pe țărani” - glumea el. Și chiar că era o glumă, pentru că preocuparea lui de seamă era politețea. Cu această politețe deschisese o vână nouă pe care toți cei din lumea universitară o exploatau. Rakhmiel era tot ce doriți, numai candid nu. Eu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]