3,181 matches
-
de învățătoare va scădea în funcție de progresul înregistrat de elev, astfel încât să i permită acestuia să participe sau să răspundă spontan la discuțiile din clasă. b. elaborarea temelor scrise elevul va avea de rezolvat sarcini de lucru diferențiate, ce vor spori gradual ca grad de complexitate; i se cere elevului D.M. să monitorizeze zilnic temele pentru acasă ale elevilor de pe rândul său. c. relația cu alți colegi în timpul activităților de grup, D.M. va avea ca sarcină să coordoneze planul de acțiune după
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
apar aceste comportamente. Sunt necesare trei tipuri ale comportament din partea managementului sunt necesare pentru a-i face pe oameni să devină mai capabili de a se autoadministra: 1) să ofere întărire pozitivă pentru asumarea unor noi responsabilități; 2) să acționeze gradual - să întărească micile îmbunătățiri; (3) nu pedepsiși greșelile. Multe organizații s-au grăbit să abiliteze oamenii și acum se confruntă cu haosul - în primul rând pentru că încearcă să facă totul prea repede. Cea mai rapidă abordare a unei capacitări adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
limitîndu-se la a prezenta numai aspectele la care crede că a adus o contribuție în domeniu, insistînd, oricît crede de cuviință, asupra chestiunilor care-l preocupă, neglijîndu-le pe altele. Manualul însă impune o înșiruire de idei încît să se ordoneze gradual și să fie cît mai inteligibile și pentru cei care nu le-au avut în atenție, deși acest lucru nu trebuie să legitimeze transformarea lui într-o simplă compilație. Ca să fie necesar, un manual trebuie să ofere și altceva decît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru membrii lor, și ar trebui să manifeste tendința de a persista, în ciuda transformării balanței de putere. Acest fapt ar avea ca rezultat consolidarea cadrelor instituționale stabilite în primii ani după Al Doilea Război Mondial. În timp ce este posibilă o schimbare graduală, care să reflecte adaptarea la lumea post-Război Rece, probabil că o schimbare fundamentală nu va avea loc. Mai mult, instituțiile create după Al Doilea Război Mondial oferă și o platformă stabilă pentru implicarea Rusiei și Chinei, precum și pentru integrarea acestor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de caracteristici instituționale asociate cu democrațiile liberale. Totuși, această distincție nu mai este valabilă când teoria liberală este reformulată ca tendință macroistorică sau sistemică, ce transcende orice stat (Cederman, 2001; Harrison, 2002). Potrivit acestei perspective, statele ființează pe o axă graduală, și oricare stat se poate apropia, în cel mai bun caz, de idealurile liberale. Exprimându-ne în termenii lui Wendt, democrațiile liberale nu sunt kantieni puri. În consecință, forțele sistemice acționează asupra tuturor unităților din spectrul centru-periferie, indiferent de statutul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
după Războiul Rece, spre deosebire de neorealiști, care au prevăzut un sistem multipolar emergent. Într-adevăr, acest accent decurge logic din focalizarea instituționalismului pe caracterul dependent de cale al ajustării instituționale. În consecință, sfârșitul Războiului Rece este văzut ca generatorul unei schimbări graduale, și nu ca un punct de cotitură sub aspect calitativ, în evoluția instituțională a sistemului internațional. În al doilea rând, negocierile privind distribuția costurilor și beneficiilor în instituțiile multilaterale au loc într-un cadru în care percepțiile asupra legitimității sunt
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
balansare Structură conflictuală a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale în cadrele multilaterale după 1945 Nivel scăzut al variației interne Liberalism Apariția unei "mase critice" de state în sens larg liberale 1 2 3 "Alinierea la norme" de esență liberală Structură stabilă a relațiilor dintre marile puteri la nivel global
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lung, efectele competiției și socializării în sistemul internațional încurajează convergența și omogenizarea în jurul formei liberale a statului, iar astfel, extinderea uniunii pașnice liberale. Înțeleasă în acești termeni, pacea democratică devine o poziție de echilibru, de care sistemul internațional va tinde gradual să se apropie. Astfel, deși modelul liberal adoptă modalitățile de reproducere a sistemului sugerate de neorealism competiția, socializarea și echilibrul aceste caracteristici sunt înțelese în termeni foarte diferiți (Huntley, 1996, pp. 57-63; Harrison, 2002, pp. 148-154). Ideea că anarhia poate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a balanțelor de putere. Densitatea instituțională va crește pe măsură ce efectele competiției și socializării se consolidează, iar în interiorul sistemului are loc schimbarea culturală. Presupunând că socializarea și competiția încurajează schimbarea culturală într-un ritm constant în timp, densitatea instituțională va crește gradual în sistem. Este posibilă o modificare a modelului liberal de bază, care să încorporeze intuițiile instituționalismului. În acest scenariu, se consideră că anumite niveluri ale cooperării funcționale sunt condiții necesare pentru apariția unui nucleu relativ stabil, de state democratice liberale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
influență. Oficialii germani au realizat acest fapt în lumina punctelor slabe ale diplomației lor în conflictul din Golf și în primele etape ale crizei din Iugoslavia. În consecință, în prima jumătate a anilor 1990, guvernul german a demarat un proces gradual de ajustare a participării în instituțiile multilaterale. După Războiul din Golf, guvernul a început să autorizeze desfășurarea de grupuri de sprijin tehnic și medical, mai ales în Cambogia și Somalia în 1992 și 1993. De asemenea, participarea echipajelor germane la
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Germania și-a păstrat angajamentul față de consolidarea VMC în toate domeniile, cu excepția acordării de azil politic și imigrației. De asemenea, a sprijinit consolidarea rolului Parlamentului European în procesul legislativ (Rittberger, 2001, pp. 198-202). Instituționaliștii ar putea privi combinația dintre înăsprirea graduală a poziției diplomatice germane și persistența unei atitudini în general favorabile față de adâncirea cooperării europene într-o serie amplă de chestiuni drept o reflectare a faptului că acordă o importanță fundamentală instituțiilor europene în urmărirea intereselor sale naționale. De asemenea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Potrivit primei interpretări, Germania rămâne dominată de o "cultură a reținerii", dar această descriere nu poate explica în mod adecvat modificările semnificative ale poziției Germaniei. Potrivit celei de-a doua interpretări, elitele germane au folosit "tactica salamului" pentru a transforma gradual opinia publică în favoarea "normalizării" și acceptării implicării în operațiuni militare. Această explicație este compatibilă cu discontinuitatea și pune accent pe caracterul de agent al decidenților politici germani. Totuși, această interpretare nu surprinde calea prin care modificările poziției germane au fost
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
2002; Drifte, 2003). Astfel de evoluții pot fi interpretate din perspectivă neorealistă ca reflectând tensiuni emergente în relațiile dintre Japonia și SUA. Odată cu dispariția amenințării sovietice, în calculele acestor țări vor apărea alte priorități, iar interesele lor se vor îndepărta gradual. Apoi, va slăbi inevitabil alianța dintre SUA și Japonia, existentă în timpul Războiului Rece. Totuși, cele mai semnificative tensiuni în relațiile SUA-Japonia din intervalul 1989-1999 au apărut la sfârșitul anilor 1990, în timpul crizei financiare est-asiatice. Diplomația japoneză de la sfârșitul anilor 1990
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealiștilor le vine greu să susțină o interpretare generală a strategiilor Japoniei. Totuși, potrivit lui Heginbotham și Samuels, "probabil că cel mai ciudat din perspectiva realismului structural ... este faptul că Japonia nu a demonstrat sensibilitate față de distribuția relativă a câștigurilor dobândite gradual de China, în urma relațiilor economice cu Japonia". China este cel mai puternic rival militar potențial al Japoniei în regiunea Asiei de Est. Dar: Japonia concurează puternic la o prezență investițională majoră în China. Japonezii și-au folosit influența în Banca
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dată de la fondarea sa în 1955. Pyle notează că, "deși aspecte ale reformei electorale au fost cauza imediată a votului de neîncredere ... principala forță generatoare a fost schimbarea din sistemul internațional" (Pyle, 1996, p. 149). Mai precis, aceasta reflectă presiunea graduală în sensul îndepărtării definitive de strategia Yoshida, ca o consecință a sfârșitului Războiului Rece: Chestiunea fundamentală a fost definirea unui nou obiectiv național pentru Japonia în lumea post-Război Rece și realizarea schimbărilor instituționale necesare unui asemenea rol transformat. ... Confruntată cu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Japonia să fie "prinsă în vârtejul triunghiular" al relațiilor chino-americano-japoneze. Drifte utilizează această expresie pentru a surprinde rezultatele negative și contra-productive ale modelării relației cu China pornind de la alianța de securitate cu SUA. Îngrijorătoare pentru Japonia este mai ales distanțarea graduală a Chinei de poziția anterioară, aceea de acceptare a MST, ca fiind răul mai mic (Drifte, 2003, pp. 162-173). Astfel, o interpretare instituționalistă a direcției de evoluție a politicii externe japoneze este contradictorie în sine. Orice încercare de a dezvolta
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
față de interdependența cu Occidentul, după moartea lui Mao Zedong și înlocuirea lui de către Deng Xioping. Noul regim chinez a început să încurajeze legăturile economice externe cu scopul de a sprijini creșterea economică și modernizarea. Aceste evenimente au coincis cu stagnarea graduală a Uniunii Sovietice, încurajând și mai mult trecerea către multipolaritate și statutul relativ în creștere al Chinei în sistemul internațional. Între 1989 și 1991, China a cunoscut punctul culminant al acestor două tendințe de lungă durată. Mai întâi, demonstrațiile din
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asupra tensiunilor emergente dintre China și alte state. Dificultățile din relațiile Chinei cu Statele Unite au ieșit la suprafață pentru prima dată după masacrul din Piața Tiananmen din iunie 1989. SUA au instituit sancțiuni economice împotriva Chinei, care au fost ridicate gradual în decurs de trei ani. Acesta a fost un semn clar că "sfârșitul Războiului Rece ... a pus capăt exceptării speciale de la criticile referitoare la drepturile omului, de care China se bucurase ca posibil aliat al SUA împotriva Uniunii Sovietice" (Roy
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Taiwan. În al doilea rând, în urma discuțiilor din cadrul ARF, China a acceptat că un anumit nivel de transparență este într-adevăr benefic pentru securitate. În cele din urmă, activitatea din cadrul ARF impune constrângeri asupra acțiunilor internaționale ale Chinei, întrucât cresc gradual costurile de imagine asociate cu încălcarea normelor incipiente sau cu un comportament obstrucționist. Astfel, există semne că ARF moderează așteptările strategice ale Chinei, chiar dacă într-un grad limitat. De asemenea, instituționaliștii ar putea construi contraargumente la afirmațiile neorealiste privind folosirea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și ar accelera procesul de tranziție a regimului. Din acest motiv, probabil că neoconservatorismul nu este o opțiune pentru China. A doua opțiune pentru regimul chinez ar fi menținerea poziției actuale. O astfel de abordare s-ar caracteriza prin reacții graduale la provocările întâmpinate de statul chinez, și nu prin acceptarea schimbării politice fundamentale. Această strategie trebuie, așadar, să fie privită ca o formă de "a o scoate cumva la capăt" sau de adaptare, și nu în termeni de învățare. Totuși
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a hegemonului va genera conflicte structurale de interese între el și statele de rangul doi, iar hegemonul va fi tentat și să abuzeze de propria putere, care nu se supune niciunui control. Astfel, concentrarea capacităților în interiorul sistemului se va "dizolva" gradual, pe măsură ce se reface balanța de putere. Modificarea adusă de Wohlforth teoriei neorealiste este, așadar, deschisă criticii potrivit căreia ea face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cadre multilaterale esențiale, și interpretează semnele discontinuității ca favorizând apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre principalele puteri. Vor apărea schimbări, dar acestea vor avea un caracter gradual. Asia de Est este un caz dificil pentru predicțiile instituționaliste, în lipsa unor tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale. Totuși, urmând evaluarea făcută de Nye asupra considerațiilor privitoare la securitatea în regiune, instituționaliștii au afirmat că, dacă SUA acționează
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
reflectă principiile centrale ale Doctrinei Yoshida, elaborată pentru prima dată în anii 1950. Pe parcursul anilor 1990, fundamentele interne ale strategiei Yoshida s-au erodat cu rapiditate ca reacție la schimbările din sistemul internațional. Există două evoluții majore care au dezvăluit gradual această tendință. Prima a avut loc în 1993, când, pentru prima dată de la fondarea sa, în anii 1950, Partidul Liberal-Democrat nu a mai intrat la guvernare. Deși se pare că principala cauză a acestei evoluții a fost reforma electorală, forța
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sunt percepute ca legitime de către membrii societății. Această percepție este cauzată fie de limitările modelelor cognitive subiective, fie de faptul că este interpretată prin prisma altor valori sociale decât eficiența, cum sunt echitatea sau dreptatea socială. Schimbările instituționale sunt preponderent graduale, lente și pot fi explicate numai Într-un anumit context social prin acumularea de cunoaștere și informații. North explică astfel că dezvoltarea instituțiilor se realizează Într-un cadru deja existent care generează o logică a succesiunii instituțiilor. Aceste forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
1991) despre instituții (governance structures), În virtutea funcției lor. Granovetter consideră totuși că relațiile sociale pot ajunge să fie similare instituțiilor (mai degrabă informale - M.P.). El argumentează că instituțiile pot fi considerate drept „rețele solidificate”. Interacțiunile Între indivizi dobândesc În mod gradual calitate obiectuală (se dezvoltă roluri sociale cărora le sunt asociate așteptări), iar oamenii ajung să le ia ca atare (taken for granted). 3. Cercetări empirice ale modelului implicării Larson (1992), Portes și Sensenbrenner (1993) și Uzzi (1996, 1997) se numără
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]