40,230 matches
-
trebuie realizată pe ambele părți ale conductei în același timp pentru a se evita deplasarea acesteia. În tabelul 2.28. se prezintă valorile orientative ale gradului de compactare pentru diferitele zone ale gropii de montaj. Compactarea cu utilaje de compactare grele se realizează numai pentru straturile aflate cu cel puțin un metru deasupra conductei. Când panta terenului este mare protecția împotriva alunecării patului de pozare și al conductei se poate asigura prin aplicarea unor dinți de beton. Distanțele dintre acești dinți
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
iertare pentru satisfacția simțită în brațele bărbatului iubit. Însă a ghicit că își dorește mai mult de atît, că este destul de matură și inteligentă pentru a nu-și închide orizontul sufletesc „sub greutatea lutului”. Ceea ce, presimte, îl va supune la „grele încercări”. 2 iulie 2006, seara Urmăresc un film cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină) face o pasiune pentru o tânără de 34 de ani, deși (sau tocmai de aceea!) are aproape dublul vârstei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
astăzi în lumea presei - nota mea) în ochii lumii. Marile iluzii proiectate pe steagul „Unirii cu Țara” au lăsat locul multor dezamăgiri. Totuși, a avut și împliniri personale. Este recunoscut în mediile scriitoricești, în ziare și reviste, iar cele mai grele (la propriu) tomuri de istorie literară i-au găsit un loc în paginile lor. Mai mulți prieteni, mai ales ardeleni, îl fac să se simtă bine într-o țară de care părinții și bunicii lui nu s-au socotit niciodată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
totuși să spun că, în povestea noastră, un premiu luat sau neluat de Bărzăun la școală nu are nici o importanță. Dar absolut nici una" etc.) și delegarea vocii auctoriale în aceea a unui raisonneur ("E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu?"), întîrzierea narațiunii, cu stoparea fluxului evenimentelor, ca la Creangă ("Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
povestea noastră"), folosirea titlurilor ca o prolepsă, cu anticiparea intrigii, în chip de captatio benevolentiae, pe urmele lui Sadoveanu (" Unde se vede că nu toate întîmplările se petrec din întîmplare", " Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană" etc.), în sfîrșit, dezvoltarea textului plecînd și sfîrșind, ca la marele humuleștean, în ceea ce am numit matrice narativă, unde e pus în valoare timpul amintirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ochii roșii. A plîns, gîndi Virgil. Înseamnă că iar îl trimite maică-sa cu vaca la pășune. Și rămase încremenit în poartă. Ce vrei? îl întrebă Vlad bosumflat. Virgil dădu din cap, deznădăjduit că încă de la început se ivesc piedici grele. Știau cu toții că fără Vlad nu se putea porni o expediție atît de importantă. Tu nu vezi?! continuă Vlad arătîndu-i plasa în care maică-sa îi pusese de mîncare pentru prînz și făcu semn spre șura de unde tocmai ieșea vaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Grupul s-a oprit o clipă țintuind-o cu priviri în care se zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
capul. Nu din mîndrie, să fim clari. De așa ceva nu putea fi acuzat unul ca el de nimeni. Ci, uite-așa, n-avea chef să se joace în ziua aceea, pentru că-și pusese în gînd să rezolve o problemă destul de grea. Trebuia, cu orice preț, să prindă un triton. Fratele său, Matei, care era student la naturale, îl rugase mereu să-i prindă un triton, iar Bărzăunul tot a zis că da și cu da a rămas. Pînă în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad smulgînd sacoșa din mîna Ilincăi și geamantanul din mîna mamei ei. Dați-le la mine, zise mîndru că poate astfel să-i dovedească Ilincăi cît este de cavaler. Cum de vă încumetați să duceți asemenea greutăți? Dar nu-s grele deloc, Vlad, rîse Ilinca. Virgil se fîstîci și rămase aproape paralizat de supărare că nu-i trecuse lui prin minte să facă acest lucru înaintea lui Vlad. Acum era prea tîrziu să mai încerce așa ceva. Bărzăunul, care urmărea totul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
umbra aceea avea ochi de pisică sălbatică, mers ușor și legănat, față senină și luminată mereu de un zîmbet pe care nu-l mai avea nimeni și o chema... Ilinca! Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană P înă în prezent n-am reușit să aflu de ce expediția plănuită de Bărzăun și de Virgil spre Peștera Liliecilor nu a avut loc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i faci ceva? Vlad se împrietenise cu un tractorist și se ținea scai de el tot timpul, ca să-l învețe să conducă tractorul. Și aproape învățase. De ce se certase Vlad cu Virgil? Problema se pare că-i mult mai grea decît mi-am închipuit eu la început. Dar pînă n-o să aflu exact toate dedesubturile nu mă pot pronunța. Redau doar o parte din discuția lor care a avut loc exact a doua zi după sosirea Ilincăi: De ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu ceilalți, participînd chiar și la discuții. De la o vreme simți că nu mai poate ține pasul și rămase mai în urmă. Transpirase tot, iar plasa cu mîncare și cu mere pe care o avea în mînă devenise teribil de grea. Temîndu-se să nu se facă de rîs, ori chiar să fie părăsit de grup, îi veni ideea salvatoare de a oferi fiecăruia cîte un măr. Hei, ia s-s-stați puțin! strigă el vîrînd mîna în plasă. Ce vrea Pîr-pîr-pîr? întrebă Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimic. Nici urmă de cascadă. Ascultară iar, cu mare atenție, își dădu cu părerea fiecare, se contraziseră cu vorbe nu prea domoale, dar tot nu ajunseră la vreun rezultat. Avioane nu puteau fi, că ar fi trecut de mult. Mașini grele... ce să caute mașinile prin acele locuri? Știți ceva? luă cuvîntul Vlad. Hai să intrăm în peșteră, să vedem despre ce-i vorba acolo și poate o să ne dumirim mai tîrziu ce-i cu zgomotul ăsta. Cui i-i frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de unde putea să ajungă mai ușor în ulița unde-și avea casa nu el, ci Ilinca. Dar, la urma urmei, ce mă interesa pe mine unde voia să se ducă Vlad? Grozăviile junglei E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu? Cîteva zile nu s-a mai putut discuta cu nici unul din participanții la expediția de la Peștera Liliecilor, în afară de Nuțu lui Răstoacă. Numai că el a făcut o treabă nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și ceilalți. De asta venisem la tine. Dar tu ne-ai luat cu flecăreala și uite că am uitat. Hai mai repede! Și porni în fugă spre poartă urmată de Nuțu, în timp ce Bărzăunul rămase pe loc, sub o nemăsurat de grea povară de tristețe. Haide, mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Domniței chiar mai mult decît Tomiță. Iată deci care era atmosfera din preajma ultimei și celei mai importante expediții pregătită în cea mai mare parte de Bărzăun. Or, este cunoscut din timpuri străvechi că atunci cînd ai de îndeplinit o treabă grea (și nu cred să fie nimeni care să declare că expediția de la Piatra Domniței putea fi considerată ușoară), trebuie exclusă de la bun început orice adversitate ori sămînță de gîlceavă care ar putea da naștere unor conflicte grave între participanți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să reușească să miște lespedea nici măcar un centimetru. Ce naiba are? se enervă Vlad. Nu vedeți că muncim degeaba? Asta-i de cînd lumea aici și nu cred s-o fi dat cineva vreodată deoparte. Hai s-o lovim cu bolovani grei, poate se sparge, propuse Virgil sătul de muncă. Ba n-are sens s-o spargem, se opuse nea Petrică. Cine știe ce rost o fi avînd? Mai bine s-o lăsăm așa cum este și să-i spunem domnului Răgălie să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate întâmplările se petrec din întîmplare 52 Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști 60 Ilinca, Bărzăunul și... tristețea 70 Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană 76 La drum! 85 Întîmplarea de la mlaștină 93 Piatra Domniței 101 Unde se vede că nimic nu-i mai chinuitor decît să-i vorbești unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și cu sfatul ca tu să nu-ți dai în petic, cum spunem noi, să înțeleagă auditoriul că ești un extraterestru veritabil! Evelin: Promit că mă voi abține de la gafe, cum le spuneți voi. Aurora: și acum, după o zi grea, vă propun căteva ore de odihnă și apoi Evelin, cu profesorul, te invităm la o plimbare prin oraș. Sau dacă vrei o plimbare cu elicopterul și aterizăm unde vrei tu. Evelin: De acord cu tot programul. Aurora: Atunci executarea! După
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
intelectului. Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună, aflându-se într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău ! Nu-mi pot afla liniștea; Sunt străin propriei mele inimi. În ceața însorită a orelor grele de dor, Ce imensă viziune despre Tine apare pe albastrul cerului ! O, Mare Denecunoscut, O, sfâșietoarea chemare a flautului tău ! Iar în volumul Balaka Lebăda, această năzuință de evadare dintr-o lume în care se consideră străin, suie mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer", pentru ca poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl umpli din nou cu viață proaspătă. ... La atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]