3,241 matches
-
fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. De asemenea, a făcut parte și din selecționată României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. De asemenea, a făcut parte și din selecționată României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
desfășurat în Iugoslavia. De asemenea, a făcut parte și din selecționată României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi). În 1976, cele 22
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973. În 1976, Rozália Soós a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”. În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Rozáliei Soós i s-au înmânat o placheta și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
îndrumarea antrenorului Nicolae Marian. Ea a făcut parte din echipa României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967. Deoarece la acest turneu nu au participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială. Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială. Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. La Campionatul Mondial din 1973, în partida contra Ungariei, ea
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. La Campionatul Mondial din 1973, în partida contra Ungariei, ea a jucat o parte din meci sângerând și cu arcada spartă, în urma loviturilor primite în special de la Klára Horváth-Csik. În total la acest campionat
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
acest campionat, Băicoianu-Cojocaru a înscris 19 goluri în 5 partide, fiind cea mai bună marcatoare a echipei României. De asemenea, Petruța Băicoianu-Cojocaru a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
României. De asemenea, Petruța Băicoianu-Cojocaru a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul centrilor a fost următorul: (43 voturi), Constantina Pițigoi (38 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
din 1973. În 1976, Doina Petruța Băicoianu-Cojocaru a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”. În memoria ei, la Școala cu clasele I-VIII nr. 7 din Timișoara se desfășoară anual trofeul de handbal feminin „Memorialul Doina Cojocaru”. De asemenea, baza sportivă a școlii, pentru care s-au construit două terenuri de bitum pentru handbal, se numește acum Baza sportivă Doina Cojocaru.
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
I”. În memoria ei, la Școala cu clasele I-VIII nr. 7 din Timișoara se desfășoară anual trofeul de handbal feminin „Memorialul Doina Cojocaru”. De asemenea, baza sportivă a școlii, pentru care s-au construit două terenuri de bitum pentru handbal, se numește acum Baza sportivă Doina Cojocaru.
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
Constantin „Pilică” Popescu (n. 3 septembrie 1928, în București) este un fost handbalist și antrenor român de handbal. Este cel mai titrat antrenor de handbal feminin din România, câștigând trei titluri de campion mondial cu echipa națională feminină, dintre care două la handbal în 11 jucătoare (1956 și 1960) și unul la handbal în 7 jucătoare (1962), și
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Constantin „Pilică” Popescu (n. 3 septembrie 1928, în București) este un fost handbalist și antrenor român de handbal. Este cel mai titrat antrenor de handbal feminin din România, câștigând trei titluri de campion mondial cu echipa națională feminină, dintre care două la handbal în 11 jucătoare (1956 și 1960) și unul la handbal în 7 jucătoare (1962), și un titlu de vicecampion (1973), plus alte
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Popescu (n. 3 septembrie 1928, în București) este un fost handbalist și antrenor român de handbal. Este cel mai titrat antrenor de handbal feminin din România, câștigând trei titluri de campion mondial cu echipa națională feminină, dintre care două la handbal în 11 jucătoare (1956 și 1960) și unul la handbal în 7 jucătoare (1962), și un titlu de vicecampion (1973), plus alte titluri cu echipe de club. Tot de numele lui se leagă și cea mai bună performanță până în prezent
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
handbalist și antrenor român de handbal. Este cel mai titrat antrenor de handbal feminin din România, câștigând trei titluri de campion mondial cu echipa națională feminină, dintre care două la handbal în 11 jucătoare (1956 și 1960) și unul la handbal în 7 jucătoare (1962), și un titlu de vicecampion (1973), plus alte titluri cu echipe de club. Tot de numele lui se leagă și cea mai bună performanță până în prezent a echipei feminine la Jocurile Olimpice de vară, locul 4 la
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Tot de numele lui se leagă și cea mai bună performanță până în prezent a echipei feminine la Jocurile Olimpice de vară, locul 4 la Olimpiada din 1976. Actualmente, Constantin Popescu este președintele Comisiei de Istorie și Statistică a Federației Române de Handbal. Constantin Popescu s-a născut în București, pe 3 septembrie 1928, și a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport. În facultate a început să practice atletism și handbal și a fost poreclit de către colegi „Pilică”, după latinescul "pilus" (păr
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
este președintele Comisiei de Istorie și Statistică a Federației Române de Handbal. Constantin Popescu s-a născut în București, pe 3 septembrie 1928, și a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport. În facultate a început să practice atletism și handbal și a fost poreclit de către colegi „Pilică”, după latinescul "pilus" (păr), datorită podoabei capilare bogate. Ulterior, porecla lui Constantin Popescu a ajuns să se confunde uneori cu numele, antrenorul însuși folosind patronimul Constantin Popescu Pilică în monumentala enciclopedie a handbalului
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
handbal și a fost poreclit de către colegi „Pilică”, după latinescul "pilus" (păr), datorită podoabei capilare bogate. Ulterior, porecla lui Constantin Popescu a ajuns să se confunde uneori cu numele, antrenorul însuși folosind patronimul Constantin Popescu Pilică în monumentala enciclopedie a handbalului scrisă de el și intitulată „Istoria Jocului”. În cei patru ani de facultate, Constantin Popescu a jucat handbal la Clubul Sportiv Universitar București, avându-l ca profesor de Victor Cojocaru, cel care va deveni antrenorul selecționatei feminine de handbal a
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
lui Constantin Popescu a ajuns să se confunde uneori cu numele, antrenorul însuși folosind patronimul Constantin Popescu Pilică în monumentala enciclopedie a handbalului scrisă de el și intitulată „Istoria Jocului”. În cei patru ani de facultate, Constantin Popescu a jucat handbal la Clubul Sportiv Universitar București, avându-l ca profesor de Victor Cojocaru, cel care va deveni antrenorul selecționatei feminine de handbal a României la Campionatul Mondial din 1957. În 1949, acesta îi propune lui Popescu să renunțe a mai juca
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
a handbalului scrisă de el și intitulată „Istoria Jocului”. În cei patru ani de facultate, Constantin Popescu a jucat handbal la Clubul Sportiv Universitar București, avându-l ca profesor de Victor Cojocaru, cel care va deveni antrenorul selecționatei feminine de handbal a României la Campionatul Mondial din 1957. În 1949, acesta îi propune lui Popescu să renunțe a mai juca handbal din cauza staturii care nu-l avantaja și să i se alăture ca antrenor secund la secția de handbal feminin a
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
la Clubul Sportiv Universitar București, avându-l ca profesor de Victor Cojocaru, cel care va deveni antrenorul selecționatei feminine de handbal a României la Campionatul Mondial din 1957. În 1949, acesta îi propune lui Popescu să renunțe a mai juca handbal din cauza staturii care nu-l avantaja și să i se alăture ca antrenor secund la secția de handbal feminin a CSU București. În același an, cu cei doi pe banca tehnică, CSU obține locul al treilea în campionatul intern, dominat
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
feminine de handbal a României la Campionatul Mondial din 1957. În 1949, acesta îi propune lui Popescu să renunțe a mai juca handbal din cauza staturii care nu-l avantaja și să i se alăture ca antrenor secund la secția de handbal feminin a CSU București. În același an, cu cei doi pe banca tehnică, CSU obține locul al treilea în campionatul intern, dominat până atunci de echipe din Transilvania pregătite de antrenori de etnie germană. În 1950, la numai 22 de
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
termină pe locul al doilea în campionatul intern. În 1953, România găzduiește la București Ediția I a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, iar în pregătirea acestuia s-a pus pentru prima dată problema alcătuirii unei echipe naționale feminine de handbal. Constantin Popescu, singurul antrenor de handbal licențiat, a fost desemnat să conducă echipa, iar selecționata, care cuprindea 17 jucătoare, s-a clasat în finalul competiției pe locul al doilea. La Ediția a II-a a Festivalului Tineretului și Studenților desfășurată
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
campionatul intern. În 1953, România găzduiește la București Ediția I a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, iar în pregătirea acestuia s-a pus pentru prima dată problema alcătuirii unei echipe naționale feminine de handbal. Constantin Popescu, singurul antrenor de handbal licențiat, a fost desemnat să conducă echipa, iar selecționata, care cuprindea 17 jucătoare, s-a clasat în finalul competiției pe locul al doilea. La Ediția a II-a a Festivalului Tineretului și Studenților desfășurată la Varșovia, între 4-11 august 1955
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
echipa Flamura Roșie București, antrenată de Popescu, a terminat pe locul al doilea. În 1956, reprezentativa națională condusă de Constantin Popescu Pilică și Niculae Nedeff participă, în Republica Federală Germania, la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial de Handbal Feminin în 11 jucătoare. În data de 6 iulie 1956, într-o partidă disputată în fața a 35.000 de spectatori plătitori pe Stadionul Central din Frankfurt pe Main, echipa pregătită de Popescu învinge echipa țării gazdă cu scorul de 6-5
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]