3,902 matches
-
ș.a.m.d. Deosebiri morfologice Substantivele proprii reacționează în mod specific la unele categorii gramaticale. Nu realizează integral opoziția internă proprie categoriilor gramaticale de determinare și număr; substantivele cu formă feminină s-au fixat pe poziția specifică determinării prin articol hotărât (în interiorul categoriei determinării): Maria, Mona, Constanța, Veneția, România, Italia, Dunărea, Tamisa etc. Se situează pe aceleași poziții unele substantive hidronime cu formă de masculin, când sunt întrebuințate singure: Oltul, Padul și toponimele românești, substantive compuse: Podu-Înalt, Târgu-Mureș etc. Celelalte substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu clase de obiecte ci obiecte individuale, substantivele proprii conțin sensul de determinare, determinare maximă (definită), ca o componentă lexico-gramaticală constantă: Andrei, Tiberiu, Padul, România etc. De altfel, substantivele feminine (cu excepția unor neologisme) au în structura lor morfemul determinării - articolul hotărât -a: Maria, Mihaela, Mona, Italia, Spania, Dunărea etc. Și unele substantive masculine, când sunt întrebuințate singure, au articol hotărât -l: Oltul, Jiul etc. În structura unor substantive compuse, determinarea e mascată de absența articolului, dar funcția acestuia a fost preluată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticală constantă: Andrei, Tiberiu, Padul, România etc. De altfel, substantivele feminine (cu excepția unor neologisme) au în structura lor morfemul determinării - articolul hotărât -a: Maria, Mihaela, Mona, Italia, Spania, Dunărea etc. Și unele substantive masculine, când sunt întrebuințate singure, au articol hotărât -l: Oltul, Jiul etc. În structura unor substantive compuse, determinarea e mascată de absența articolului, dar funcția acestuia a fost preluată de vocala de legătură -u: Târgu-Neamț, Podu-Roș etc. Substantivele singularia tantum, întrucât nu cunosc distincția obiect-clasă de obiecte, nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai singularul: Singular Masculin + Neutru Feminin N.Ac. - un student, popor o studentă G.D. - unui student, popor unei studente Plural N.Ac. - niște studenți, popoare niște studente G.D. - unor studenți, popoare unor studente Determinarea maximă (definită) se exprimă prin articolul hotărât, morfem enclitic, variabil în funcție de gen, număr și caz: Singular Masculin-Neutru Feminin N.Ac. -l, -le: studentul, codrul, fratele, poporul -a: casa, poezia, cartea G.D. - -lui: studentului, codrului, fratelui, poporului -i: casei, poeziei, cărții Plural Masculin Feminin-Neutru N.Ac. -i: studenții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
una pentru nominativ-acuzativ-genitiv-dativ: copil și alta pentru vocativ: copile/copilule. La plural, vocativul intră mai frecvent în omonimie cu celelalte cazuri: copii; forme precum copiilor sunt mai rare, condiționate sintactic, și intră în omonimie cu genitiv-dativul substantivelor marcate prin articol hotărât. Substantivele feminine se caracterizează prin alte două forme distincte dezinențial numai la singular: una pentru nominativ-acuzativ-vocativ: mamă, alta pentru genitiv-dativ: (unei) mame. Vocativul prezintă dezinențe specifice în limbajul familiar: bunic-o. La plural, cazurile nominativ-acuzativ-genitiv-dativ sunt omonime: mame. În interiorul sincretismului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numeroase sunt substantivele provenite din adjective: frumoaso, urâto, netrebnico, ticăloaso etc., marcate de conotații stilistice. Majoritatea substantivelor feminine se caracterizează prin omonimia vocativului cu nominativul și acuzativul nearticulat: mamă, bunică, doamnă, femeie, nevastă, cumnată sau, mai rar, articulat cu articolul hotărât: doamna. Observații: Dezinența -o apare, în limbajul familiar, și la unele substantive masculine, proprii sau comune, terminate la singular în -a, -ă sau -ea: Tomo! Mirceo! prâsleo! Opoziția cazuală la nivel dezinențial prezintă această desfășurare: Masculin Singular: 1. N.Ac
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Articolul-morfem. Prin natura sa de categorie sintactică, cazul este strâns legat de categoria determinării. Rămâne în afara determinării numai cazul vocativ. Nominativul și acuzativul pot dezvolta toate gradele de determinare (deci, și determinarea Ø) iar genitivul și dativul au, sau determinare hotărâtă, sau determinare nehotărâtă; sunt incompatibile cu determinarea Ø. Datorită acestui sincretism caz - determinare, extins și la categoria gramaticală a numărului, deci: caz-determinare-număr, se înlătură, prin formele articolului, omonimiile de la nivel dezinențial. La masculin, la nivelul articolului, cele patru forme cazuale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele două serii de forme cazuale, diferențiate în primul rând prin dezinență: 1. nominativ-acuzativ: o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații: Când substantivele terminate în ă sau ie sunt determinate prin articol hotărât, articolul, amalgamat cu dezinența de caz și număr, preia la nominativ-acuzativ și funcțiile dezinenței: student-a, poezi-a. La plural, distincția între cele două serii de cazuri se realizează numai prin articol: nominativ-acuzativ: niște, -le: niște studente, studente-le genitiv-dativ: un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
articolul-morfem al determinării caracterizează sintagma în ansamblu; el se poate înscrie, însă, în structura variabilei adjectivului sau o poate lăsa nemodificată. Articolul cel, variabil după gen, număr și caz, ocupă în permanență aceeași poziție: între un substantiv determinat prin articol hotărât și un adjectiv: „Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare.” (M. Eminescu, I, p. 32) În consecință, în structura adjectivului nu intervin modificări. Articolul nehotărât, morfem al determinării nedefinite, pare să fie preluat de adjectiv când acesta precede
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nedeterminată, gerunziul intră cel mai adesea într-un raport de simultaneitate temporală cu verbul regent: „- Ei, ei! măi Zaharia, zic eu, coborându-ne la vale spre Pașcani: de-acum și munții i-am pierdut din vedere, și înstrăinarea noastră este hotărâtă...” (I. Creangă) Raportul de simultaneitate temporală este, în mod frecvent, estompat sau chiar suspendat, impunându-se doar un sens nedeterminat de circumstanțialitate: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri Flori de tei de-asupra noastră / Or să cadă rânduri, rânduri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
instrument gramatical”, la nivel sintactic: prepoziția și conjuncția, de care se deosebește prin funcția lui morfologică: „... el exprimă gradul în care vorbitorii individualizează obiectele despre care se vorbește.” Clasa restrânsă a articolului este interpretată prin cele patru subclase: 1. articolul hotărât (propriu-zis): Formează corp comun cu substantivul, în structura căruia are poziție enclitică masculin feminin singular -l, -le: codru-l, frate-le -a: pădure-a, catedral-a plural -i: codri-i, frați-i -le: păduri-le, catedrale-le Substantivele neutre primesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival) Se situează între un substantiv articulat cu articol hotărât și un adjectiv: masculin feminin singular cel: (codrul) cel (verde) cea: (pădurea) cea (verde) plural cei: (codrii) cei (verzi) cele: (pădurile) cele (verzi) 4. articolul nehotărât Precede substantivul. masculin feminin singular un: un student o: o studentă plural niște: niște
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfeme, intră în sistemul gramatical al limbii 1. Trei sunt funcțiile principale ale articolului în sistemul morfologic al limbii române: MORFEM LEXICALTC "MORFEM LEXICAL" Articolul schimbă identitatea lexico-gramaticală a unităților lexicale și marchează apartenența lor la noua categorie lexico-gramaticală. Articolul hotărât (propriu-zis) substantivizează: adjective: - direct: frumosul (din artă, viață), urâtul, bunul, albastrul etc. - prin elipsă: frumosul, bunul (băiat) adverbe: binele, răul etc. pronume: eul, nimicul etc. numerale: doiul (nota doi) de la istorie unități fonetice, grafice (sunet,literă, cifră): Nu-mi place
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frumosul, bunul (băiat) adverbe: binele, răul etc. pronume: eul, nimicul etc. numerale: doiul (nota doi) de la istorie unități fonetice, grafice (sunet,literă, cifră): Nu-mi place râ-ul (sunetul r, litera r). Nu-mi place treiul (cifra 3) acesta. Prin articol hotărât, substantive exprimând conținuturi temporale devin (pot deveni) adverbe: noaptea, toamna etc.: „În volumul ros de molii cauți noaptea adevăr.” (M. Eminescu) Adverbe și locuțiuni adverbiale exprimând circumstanțe devin, prin articol hotărât, prepoziții și locuțiuni prepoziționale: împotriva, în fața, în jurul, împrejurul etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu-mi place treiul (cifra 3) acesta. Prin articol hotărât, substantive exprimând conținuturi temporale devin (pot deveni) adverbe: noaptea, toamna etc.: „În volumul ros de molii cauți noaptea adevăr.” (M. Eminescu) Adverbe și locuțiuni adverbiale exprimând circumstanțe devin, prin articol hotărât, prepoziții și locuțiuni prepoziționale: împotriva, în fața, în jurul, împrejurul etc. În față nu se vedea nimic. (loc. adv.) În fața casei era același stejar. (loc. prepoz.) Articolul posesiv-genitival2 substantivizează, prin substituire, sintagme care dezvoltă în planul lor semantic idei precum: apartenența, înrudirea etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin articol demonstrativ au devenit, prin întrebuințare, locuțiuni substantivale: cel de pe comoară, Cel de sus. Articolul nehotărât este folosit mai rar ca morfem al substantivizării: Ea prefera un roșu (o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în structura unor pronume personale, nehotărâte etc.: dânsul, însul, unul, altul, nealții, primul, întâiul etc. „Frumosu-i ca nealții...” (M. Eminescu) Articolul posesiv face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
discontinuu al...le (a), variabil în funcție de gen: a...a, prin care s-a format pronumele ordinal de la pronumele de cuantificare (numeralul cardinal) și care-i este marcă distinctivă: al trei-lea - a trei-a MORFEM GRAMATICALTC "MORFEM GRAMATICAL" 1. Articolele hotărât și nehotărât funcționează ca morfeme ale categoriei gramaticale a determinării: un student - studentul Sensul determinării maxime poate fi întărit de întrebuințarea ca morfem al determinării a articolului demonstrativ: omul cel bun, sau poate fi exprimat numai prin acest articol: „În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conform, contrar, grație, datorită, mulțumită, potrivit; • acuzativ; cele mai multe prepoziții: către, de, de la, despre, în, între, întru, pe, pentru, spre etc. În limba română, spre deosebire de celelalte limbi romanice, la nominativ și acuzativ prepozițiile nu impun substantivului marca determinării maxime (definite) - articolul hotărât: Intru în casă. Stau lângă (la) fereastră. etc. Fac excepție prepozițiile cu și de-a, care impun substantivului, numai în planul expresiei, morfemul determinării - articolul hotărât: Ioana a plecat cu trenul. Se joacă de-a războiul. În cazul prepoziției cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
romanice, la nominativ și acuzativ prepozițiile nu impun substantivului marca determinării maxime (definite) - articolul hotărât: Intru în casă. Stau lângă (la) fereastră. etc. Fac excepție prepozițiile cu și de-a, care impun substantivului, numai în planul expresiei, morfemul determinării - articolul hotărât: Ioana a plecat cu trenul. Se joacă de-a războiul. În cazul prepoziției cu, substantivul rămâne nearticulat, dacă face parte din clasa semantică a substantivelor continue, concrete: Și-a făcut cafea cu lapte. A mâncat brânză cu smântână. A scris
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cunoscut, anterior: „Viori sunt femeile, tremur în palmă răsfrânt.” (L. Blaga) Același rol de marcă distinctivă dețin împreună articolul și topica, în enunțurile cu predicat sintetic: subiectul, substantiv articulat, precede verbul predicat, complementul direct, substantiv nearticulat sau articulat cu articol hotărât, urmează verbul predicat: „Durerea fizică (S) nu poate produce dureri morale (C.D.), dar durerea morală (S) produce uneori dureri fizice (C.D.).” (M. Sadoveanu), „Bunul simț (S) poate înlocui câteodată inteligența (C.D.), dar inteligența (S) nu poate să-nlocuiască niciodată bunul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu anticiparea sau reluarea complementului direct prin forma scurtă a pronumelui personal. Când lipsește pronumele personal (de anticipare sau reluare), morfemul pe nu intervine: „Am văzut portarul (un portar) dar „L-am văzut pe portar.” Când este articulat cu articol hotărât și are un determinant sintactic, substantivul-complement direct primește morfemul pe, chiar dacă nu este anticipat printr-un pronume personal: „Am chemat copiii la masă.”, dar „Am chemat pe copiii Danei la masă.” Dacă substantivul este determinat, la distanță, prin pronume personal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41, numai dacă substantivul primește articol hotărât, când, între determinarea prin articol hotărât și dezvoltarea funcției sintactice se instituie un raport de condiționare reciprocă 42. Relația de dependență nominală generează funcția sintactică de atribut, actualizare aleatorie a planului semantic al substantivului (pronumelui) regent, dar necesară, din perspectiva comunicării lingvistice, întrucât substantivul, denumind clase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși.” (M. Eminescu, I, 133) „Pe la prânz funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu.” (E. Barbu, 169) Când substantivul nu este determinat prin articol hotărât, realizarea funcției de atribut nu vine să satisfacă vreo valență liberă a regentului și care nu ar putea rămâne nesatisfăcută într-un enunț încheiat ci doar să actualizeze niște posibilități combinatorii în interiorul raportului general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și-nlănțuindu-mi) funcționează ca atribut pentru substantivul-regent gâtul, articulat cu articol hotărât iar pronumele îmi (întindeai) este complement indirect pentru verbul regent întindeai, determinat în același timp de complementul direct o gură. Funcționarea indirectă, ca marcă distinctivă, a articulării hotărâte a substantivului este asigurată de conținutul semantic al termenilor implicați direct în relația de dependență: verbul și substantivul. Articolul genitival fixează cadrul sintagmatic al relației de dependență atributivă (prin acordarea în gen și număr cu termenul-regent) și marchează identitatea de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lung, funcția de atribut se realizează ca atribut de complinire: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M. Eminescu, I, 120) Când substantivul regent se articulează cu articol hotărât, funcția atributivă se realizează ca atribut de identificare: „Atât poezia de mișcare ceremonială cât și cea onirică se întemeiază pe sentimentul unui univers metafizic care apasă asupra lumii plane, modificându-i sensul.” (G.Călinescu, U.P., 76) Identitatea atributului de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]