19,061 matches
-
oameni pe alee, unii cu biciclete. Astfel încît, cu toată graba în care era, ca în fiecare dimineață, se apucă - om matur și aparent întreg la minte! - să ia unul cîte unul fiecare melc și să-l transporte rapid pe iarbă către direcția pe care o aveau deja. Ba chiar era cît pe ce să fie martorul unei tragedii: avertiză un copil care se apropia cu viteză pe o bicicletă, iar acesta se opri la timp. Astfel încît răsuflă ușurat cînd
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
de poezie, precum și povestiri romane și literatură pentru copii. Distinsă cu diverse premii și mențiuni literare. Recviem Toată dimineața un cal rodea cerul Printr-o bortă am zărit-o pe bunica, moartă Purta o rochie de casă, veche, năpădită de iarbă Și spăla niște cazane uriașe Și-acolo robotea biata bunică-mea Pe lângă ea plângea o Sfântă tinerică Lacrimile i se prefăceau în peștișori de aur Bunica pusese pe foc o tigaie Uleiul sfârâia Ea apuca peștișorii, îi da prin făină
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
bătrânețe află că este o comoară - în ghena unde locuiește (personajul real este de-acum celebrul Ion Bărlădeanu). Acestea sunt cele două puncte opuse ale lumii noastre din care autoarea privește realitatea: înălțimea clădirilor de sticlă corporatiste, de unde cerul și iarba nu se văd niciodată, și ghena mizeră a lui nea Zaim, care însă știe să privească spre cer. Romanul este populat cu o mulțime de personaje ale căror existențe constituie și ele, ca niște piese de puzzle, fragmente din realitate
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
ocolească lacul Ghenizaret, să intre în pustiu... Auzise despre o mănăstire de-acolo, despre oameni virtuoși și simpli, îmbrăcați în veșminte albe ca neaua. Nu mâncau carne, nu beau vin, nu atingeau femeie; se rugau numai lui Dumnezeu și știau ierburile și vindecau bolile trupului; știau tainice descântece și vindecau sufletul de demoni. De câte ori îi vorbise despre această sfântă mănăstire unchiul lui, rabinul, oftând! Unsprezece ani petrecuse acolo singur, slăvind pe Dumnezeu, vindecând oamenii; dar într-o zi, vai! îl călări
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
o femeie tânără în pielea goală. Biografiile lui Cranach nu ne spun dacă pânza intitulată Legea și grația a avut parte în epocă de o neînțelegere asemănătoare cu aceea de care a avut parte la sfârșitul secolului XIX Dejunul pe iarbă de Édouard Manet. Titlul lui Cranach e grăitor: legea desemnează sacrul, iar grația profanul. Profanul își face apariția cu adevărat în portretele unor bărbați de seamă din acea vreme, între care Luther și Dürer, binecunoscuți amândoi lui Cranach. Ca și
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
Ferm. Cinic. Tandru. De o tinerețe fără bătrînețe. Fermecător cînd voia. Și afurisit tot cînd voia. Clevetitor și discret. Artist. Desprins de șabloane. Îndrăgostit de cuvînt și de imagine. De film și de fotografie. De păuni și de fluturi, de iarbă, de cer. De frumos. De viață. Nu sînt la Petersburg, pentru că Alex Leo Șerban nu mai e. La adunările mondiale și anuale de teatru am mers cu el. Acum fac cărări singură prin casă cu șlapii lui în picioare și
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
colajului în organizarea unor secvențe puse în scenă, Bogdan Teodorescu, pentru că despre el este vorba aici, reia teme jucate îndelung de artiștii moderni, ca într-un experiment deschis. Așadar, dacă în urmă cu ceva timp scriam despre un dejun în iarbă al lui Francisc Chiuariu, în care personajele scenei sunt protagoniști ai vieții politice, ironizați cu o anumită detașare, de data aceasta, artistul devine, cu o nesfârșită autoironie, ținta demersului plastic. La dejunul câmpenesc, un fel de maidan împânzit cu resturi
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
lor, orice era infirm A trebuit să repet, umilindu-mă. Eram gata să strig: voi sunteți de vină Că nu pot fi cum aș dori, ci doar eu însumi. Soarele izbea-n carte păcatul cel dintâi. Și-adesea, când în iarbă răsuna amiaza, Îmi închipuiam cum noi doi, cu vina mea, Călcam o viespe sub mărul raiului. Norii Nori, norii mei grozavi Cum bate inima, ce jale și regret al țărânii Nori, nori albi și făr’ de slovă, Mă uit la
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
va fi aflând lăcașul uniunea celor condamnați? Plângem, ne lamentăm după o mare pierdere. Să ne mânjim fața cu cărbune, să ne despletim părul. Să implorăm să ne fie redat Celălalt spațiu. Veni Creator Vino, Duh Sfânt, Îndoind (sau neîndoind) iarba, Arătându-te (sau nu) deasupra capului printr-o limbă de foc, Când e cosit de fân sau când tractorul intră pe ogor Pe valea nucilor sau când zăpezile se prăvălesc Peste brazii infirmi din Sierra Nevada. Sunt doar om, deci
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
de conduraș Pescarul repară plasa lucioasă. În mare țopăie vesel delfinii, Puii de vrabie se-agață de streașină Și șarpele are pielea aurie, Așa cum ar trebui să aibă. În ziua sfârșitului de lume Femeile merg sub umbrele, Bețivul adoarme pe iarbă, Pe drum strigă negustori de legume Și luntrea cu pânză gălbuie se-apropie de insulă, Sunetul viorii vibrează în văzduh Și întredeschide noaptea-nstelată. Iar cei ce-așteptau fulgere și tunete, Sunt dezamăgiți. Iar cei ce-așteptau semnele și trâmbițele
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Barack Obama a declarat că fumatul marijuanei nu este mai periculos decât consumul de alcool. Președintele american mărturisește că el însuși a fumat "iarbă" când era copil. Cred că acesta nu este un viciu, ci doar un obicei prost, nu foarte diferit de fumatul țigărilor", spune Obama, într-un interviu pentru revista "New Yorker". Președintele adaugă, însă, că le-a spus fiicelor sale că
Barack Obama: Marijuana nu e mai dăunătoare decât alcoolul () [Corola-journal/Journalistic/54899_a_56224]
-
delicatețe, Suzanne Pujol extrage din cartea amintirilor anului 1952 câteva pasaje amoroase pentru a-l încredința pe Maurice că Laurent nu este fiul lui. Decupajul pe care-l face malițios Ozon acestor aventuri este unul strict sexual. Răsturnată fie în iarbă, fie pe o canapea, fie cu șoferul anonim zâmbind prostește cu cricul în mână, fie cu avocatul de succes zâmbind superior, pe atunci proaspăt căsătorita doamnă Pujol deapănă nostalgic flash-back-urile erotice ale unei tinereți zvăpăiat-frivole. La aceste tablouri în măsură
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
putea citi următorul afiș lipit pe zidul unei case: «Acest trotuar este proprietate privată!». Scurt și cuprinzător. Dintre numeroasele imagini ale site-ului care ilustrează această ipostază, am ales următoarea situație: un bloc vechi, comunist, cu o peluză lungă de iarbă, îngrădită de un gărduleț de metal de la un capăt la altul al fațadei; pe doi metri, în dreptul unui apartament de la parter, această bandă verde este întreruptă de o alee pavată care duce la o intrare de garaj tăiată în peretele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
un fost militar care suferă de tulburare de stres post-traumatică. Azzarati a declarat pentru CNN că nu poate obține marijuana medicinală pentru că aceasta nu este prescrisă pentru boala sa. Americanul a dat 60$ de dolari pe produse: câteva grame de iarbă și prăjituri cu marijuana. Doar persoanele peste 21 de ani au voie să cumpere marijuana.
Cozi mari în frig, la primul magazin din Colorado care vinde marijuana by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/54957_a_56282]
-
tare. Tramvaie electrice stacojii, semănând cu niște vaci burtoase, se clătinau pe șine. În 1929 țara a intrat în faliment. Noi vâsleam pe apele lacului de agrement și ne citeam unul altuia din Keats în timp ce ramele ni se încâlceau în ierburi. Chicago nu era nicăieri. N-avea niciun amplasament. Era ceva aruncat în spațiul Americii. Aici era locul unde veneau trenurile, locul unde se aducea poșta.” (p. 361) Filiera Bellarosa și alte povestiri este o carte melancolică, fermecătoare tocmai prin senzația
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
i se pare că-l vede pe Cosmo când îi cere ceva și așteaptă cu aceeași privire în gol. Gaetano apucă și cuțitul, taie bucăți mari, își vâră o bucată zdravănă în gură, mestecă asemenea unui cal după ce a smuls iarba. Delia îl atinge cu privirea suspinând, fără să se uite cu adevărat la el. E nerăbdătoare și nu-i e foame. N-are nimic de așteptat. Când i se pune în față supa de orez, o privește ca pe o
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
în . Și de fiecare dată zboară prea repede spre mare, și de fiecare dată mă întind după ea să o prind în cuvintele mele ca în niște plase pescărești care se strâng în ele însele... plase care nu prinseseră decât ierburi de mare, și, uneori, găsești și o pulbere de argint - șase cuvinte - la fundul plasei. Dar niciodată peștele cel mare, care trăiește în grotele de coral”. Borges, care a tradus Orlando în spaniolă, vorbea despre „opera cea mai intensă a
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
Ei erau convinși că până pe 1 mai Next Star nu va mai rămâne showul cu cea mai mare audiență din Antena 1. Au pierdut și ieri mi-au adus acasă 10 iepuri care în câteva minute mi-au distrus toată iarba din curte, după ce am fost la un pas să fiu dat afară din casă și să dorm cu ei prin grădină", a scris Dan Negru pe Facebook.
Dan Negru, la un pas să fie dat afară din casă. Vezi ce s-a întâmplat by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33232_a_34557]
-
el veacul ce ni-i dat l-a conturat. Geamătu-n noapte auzindu-i, greu, Dumnezeu își zise: Oare s-a-ntâmplat ca pe lume tot ce dăruit-am Eu să fie-atât de strașnic și de complicat? Aeroplanul Alunecând pe iarba tăvălită se-nălță sonor, în scurte clipe, și străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
poate arăta ochilor noștri materiali decât prin mijlocirea materiei, și asta e un neajuns al sufletului, dar și o ciudată subtilitate. - Cum? Cum? întrebă Bruno. „Am venit să te văd“, povesti Martín că-i spusese Alejandra. Ea se așeză pe iarbă. Și se pare că lui Martín i se ivise pe față o expresie de adâncă uimire, pentru că fata adăugă: - Nu crezi în telepatie? Mă miră, căci pari exact genul care crede. Când te-am văzut pe bancă, data trecută, știam
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
întrebă Martín. Și, cum se întâmplă de obicei în asemenea împrejurări, roși și mai tare. - Ei, ce-ai pățit? stărui ea, oprinduse din ronțăit. - Nimic, ce să pățesc? Surveni un moment de tăcere, apoi Alejandra se lungi din nou pe iarbă, cu fața în sus, apucându-se să ronțăie mai departe tulpina. Martín se uita la o bătălie navală cu crucișătoare de pânză, gândindu-se că n-avea de ce să se rușineze de ratarea tatălui său. Se auzi o sirenă de
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Se auzi o sirenă de vapor dinspre chei și Martín își zise că era Coral Sea, sau Islas Marquesas. Dar spuse: - Alejandra e un nume rar. - Și maică-ta? întrebă. Martín se așeză și începu să smulgă niște smocuri de iarbă. Dădu de o pietricică și păru că-i studiază alcătuirea, ca un geolog. - Nu mă auzi? - Ba da. - Te-am întrebat de maică-ta. - Mama, răspunse Martín în șoaptă, mama e o cloacă. Alejandra se ridică în capul oaselor, rezemându
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
anul 1997 cu volumul Noul Pygmalion - antologie din proza satirică rusă”, iar „în cea de-a doua parte a anului trecut, scriitorul teleormănean a publicat, în traducere proprie, o selecție de poeme din creația poetului rus Robert Rojdestvenski, sub metafora «Iarba destinului»”. Așadar, purced la lectura poemelor traduse de S.C. din Anna Ahmatova. Primul text din grupajul propus pentru publicare e acesta: Se-ntinde prea mult ziua cea grea, de chihlimbar Se-ntinde prea mult ziua cea grea, de chihlimbar, N-
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
nu mai lungă de două-trei sute de metri, de-a lungul căreia mă opream în dreptul fiecărei case. Principala preocupare, încununată de puerile satisfacții, consta în reîntâlnirea cu simpaticii mei amici ... piticii de grădină - mai mult sau mai puțin vizibili printre ierburi, flori, arbori sau tufișuri. Sunt reminiscențe din imemorialii ani 1950. Probabil cei mai întunecați prin care a trecut patria mea în secolul trecut. Și totuși, amintirile referitoare la acele vizite îmi rămân iluminate de un soare strălucitor, ca și cum ar fi
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
ca să nu-mi bată în ochi// sînt prea multe emoții/ pe centimetrul pătrat/ pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul/ și de ce încap în el/ atîtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși// Eustache - așa-l cheamă/ o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]