86,363 matches
-
legătura biologică este importantă pentru formarea atașamentului și a relației de iubire dintre părinte și copil, lipsa acestora în cazul adopției determinând o relație părinte-copil inferioară (second best), 2. părinții adoptatori nu sunt părinți reali 361. O a treia temă identificată de Miall 362 face referire la stigmatizarea copiilor adoptați considerați a fi second rate ca urmare a faptului că nu li se cunoaște trecutul genetic. O serie de autori consideră că, în general, copiii adoptați se nasc din backgroud-uri genetice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
parentală și mediul familial au fost considerate ca fiind cele mai importante aspecte în crearea legăturii și a succesului familial, indiferent de modul de formare a familiei prin adopție sau reproducere. Miall însuși privește însă cu retincență aceste rezultate pozitive, identificând o serie de aspecte care pot susține sau dimpotrivă, exactitatea acestor rezultate. Pe de o parte, ar fi putut opera dezirabilitatea socială, pe de altă parte însă pot reflecta și sunt parte a unor schimbări largi în ceea ce privește valorile familiale. Putem
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de rușine 376 asociate cu încercarea disperată de a-și ascunde fapta când și cât este posibil. De Simon 377, într-un studiu realizat asupra unui număr de 264 femei care au consimțit la adopția copiilor lor, a încercat să identifice câteva variabile cheie, sociale și psihologice care cauzează sentimentele de durere. O descoperire importantă a acestui studiu a fost aceea că, nivelul cel mai înalt de mâhnire l-au trăit acele femei care s-au simțit constrânse din afară spre
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a posibilității de dobândire a status-rolului de părinte, pierdere a oportunității de a avea "o familie normală"), iar pe de altă parte ca un atribut care-i discreditează, îi stigmatizează social și le afectează puternic imaginea de sine. Principalele sentimente identificate de Miall 381 în studiul anterior menționat, asociate cu infertilitatea la persoanele care au optat ulterior pentru adopție au fost: anxietatea, izolarea și conflictul în interiorul cuplului determinat de explorarea posibilităților personale de fertilitate. O parte dintre persoanele infertile care aleg
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și copilul adoptat. 7.2 Designul cercetării Rezultatele empirice pe care le vom prezenta în continuare au fost obținute în urma analizei datelor dintr-un studiu explorator, realizat în perioada aprilie-iulie 2008. Întrebări de cercetare. Acest studiu a fost menit să identifice Care este percepția socială asupra adopției ca proces, asupra părinților adoptatori și asupra copiilor adoptați? respectiv Care este percepția socială generală asupra parentalității și asupra rolului copilului în familie? Scopul implicit pentru care am considerat important să obținem răspuns la
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
proces, asupra părinților adoptatori și asupra copiilor adoptați? respectiv Care este percepția socială generală asupra parentalității și asupra rolului copilului în familie? Scopul implicit pentru care am considerat important să obținem răspuns la aceste întrebări a fost acela de a identifica potențiala stigmatizare socială a adoptaților și adoptatorilor. Am considerat stigmatizarea, o sursă de constrângere socială care ar putea influența negativ formarea noii familii. Metoda folosită a fost ancheta pe baza de chestionar. Chestionarul a fost autoadministrat, fiind distribuit prin poșta
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
23,8 70,1 3,4 Cu toate acestea, remarcăm importanța pe care românii o acordă existenței legăturilor de sânge. Astfel, 73,5% dintre respondenți consideră că, pentru cuplurile infertile este de preferat inseminarea artificială adopției. Este aceeași opinie ambivalentă identificată în studiile anterior prezentate. 7.3.3 Percepția socială a părinților adoptatori Opinia respondenților cu privire la părinții adoptatori este, în general, favorabilă. Astfel, respondenți consideră că părinții adoptatori resimt aceeași satisfacție în creșterea copiilor adoptați, precum părinții biologici (81,6 %), pot
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
384. Potrivit acesteia, angajamentul de a adopta induce automat un răspuns emoțional puternic și o responsabilitate crescută față de copilul adoptat 385. 7.3.4 Percepția copiilor adoptați la nivel social Respondenții redau o imagine pozitivă și asupra copiilor adoptați, deși identificăm și aici anumite opinii ambivalente. Majoritatea consideră că, acești copii obțin rezultate școlare la fel de bune precum copiii biologici (93,2%), se dezvoltă la fel de bine din punct de vedere fizic (94,6%), prezintă o dezvoltare afectivă la fel de bună (81%) și dezvoltă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
rând semnalăm că, starea de sănătate și dezvoltarea fizică a copilului reprezintă factori importanți de stres pentru părinții adoptatori, dar care nu afectează interacțiunea mamei cu copilul adoptat. Principala explicație rezultată din răspunsurile mamelor adoptatoare constă în faptul că, părinții identifică strategii de coping adecvate pentru eliminarea și/sau gestionarea lor. Știu cui și unde să se adreseze când copilul este bolnav fizic. În plus am remarcat o disponibilitatea ridicată de a investi în sănătatea fizică a copilului. Trebuie adăugat că
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adreseze când copilul este bolnav fizic. În plus am remarcat o disponibilitatea ridicată de a investi în sănătatea fizică a copilului. Trebuie adăugat că accesarea serviciilor medicale nu atrage după sine stigmatizarea socială. Problemele pentru care, o parte dintre familii identifică mai greu resurse și strategii de coping adecvate sunt cele care fac referire la dezvoltarea psiho-comportamentală a copiilor și integrarea lor socială, motiv pentru care acestea persistă un timp îndelungat și afectează adaptarea și acceptarea mamelor adoptatoare. Insuficienta informare a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
tehnici de cercetare sociologică, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Cluj-Napoca, 1991, p. 131. 287 vezi Dumitru Sandu, Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, Iași, 1999. 288 date statistice referitoare la vârsta taților biologici în momentul nașterii propriilor copii nu au fost identificate 289 aceste medii au fost calculate ca medii aritmetice ale valorilor pentru anii 2005-2008, publicate de Institutului Național de Statistică 290 Sursa datelor: Anuarul statistic 2007, citat în 15 august 2009, dinsponibilă pe internet la adresa http://www.insse.ro. 291
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
faptul că în gara Costești fuseseră arestați la 12 martie 1907 trei studenți, printre care și I. Popescu, fiul preotului din Șerboieni, sub acuzația că ar fi răspândit manifeste pentru instigarea țăranilor. Conform aceleiași surse soția arendașului Haralambie Protopopa îl identifica printre cei care au condus revolta țăranilor din Șerboieni, Argeș, pe studentul I. Popescu. Mai târziu, un alt țăran mărturisea ca fiul preotului din Șerboieni, studentul I. Popescu "mai fusese prin sat și făcuse propagandă printre țărani, îndemnându-i să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Poporului. Cercetarea colecției acestui săptămânal nu confirma aceasta situație. Temele abordate in Cultura Poporului de către arhimandrit au fost diverse și stimulative ca situație de discurs. Se pare că Șerboianu a colaborat intens cu acest săptămânal în 1928; până acum am identificat circa 28 de articole pe care le-a scris în acel an. În unele numere ale Culturii Poporului întâlnim două sau chiar trei articole de ale sale. O asemenea situație nu poate semnifica decât aprecierea de care arhimandritul se bucura
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele care să explice de ce anume rămășițele pământești ale lui Șerboianu au avut aceasta destinație finală. În mod similar, aceeași situație poate fi identificată și când vorbim despre faptul că inițial arhimandritul a fost înhumat. De aceea, dincolo de opțiunile sale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele care să explice de ce anume rămășițele pământești ale lui Șerboianu au avut aceasta destinație finală. În mod similar, aceeași situație poate fi identificată și când vorbim despre faptul că inițial arhimandritul a fost înhumat. De aceea, dincolo de opțiunile sale cremaționiste, a oferi o explicație care să se bazeze exclusiv pe o asemenea direcție, ar putea reprezenta doar o simplă și periculoasă speculație. Decesul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu care a avut colaborări. Pseudonimul Mirmillo era unul potrivit pentru exprimarea unor atitudini radicale, acesta desemnând un tip special de gladiator din Roma antică, recunoscut pentru combativitatea și implicit agresivitatea sa. Pe de altă parte, sub acest pseudonim am identificat o serie de intervenții apărute în revista Glasul Monahilor, la sfârșitul deceniului trei al secolului al XX-lea. Câteva dintre acestea iau în discuție tematica incinerării, criticând în termeni vehemenți deschiderea crematoriului din București. De pildă, primul dintre acestea era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
propriu? Mai trebuie precizat faptul că în lucrarea republicată aparținând lui Lucian Predescu, pe care Drăgulin o invocă drept bibliografie pentru articolul său, nu apare mențiunea enunțată mai sus. Totodată, Drăgulin nu utilizează în intervenția sa aparatul critic, pentru a identifica cu precizie sursa unei asemenea informații. În mod similar, Drăgulin nu menționa ceea ce Predescu subliniase: faptul ca Șerboianu activase 5 ani ca preot la Crematoriul Cenușa. Cu toate că nu mai făcea parte din cadrul clerului ortodox, Calinic Popp Șerboianu a semnat articolele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aceasta nu era una teoretică, ci practică, pentru că prin articolele sale asupra cremațiunii Șerboianu devenea un militant cremaționist, care implicit făcea apologia și propaganda practicii. În istoria cremațiunii din România el este astfel singular, deși am reușit până acum să identific încă două personalități, legate de Biserica Ortodoxă Română care au optat pentru incinerare. Dar aceste două personalități nu atingeau dimensiunile asumate de către arhimandrit deoarece legătura lor cu incinerarea s-a manifestat doar prin simpla operațiune a arderii după deces. Este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale, iar pe de altă parte ignorarea crasă a Scripturilor 154. Cea de a unsprezecea parte a studiului dezvoltă tema focului după
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tot, deci, întâlnim focul nu ca pedeapsă, ci ca suprem omagiu de onoare și curățire, chiar atunci când popoarele-n rătăcirea lor adorau în locul lui Dumnezeu cel adevărat idolii, făuriți din piatră sau aramă, din animale sau elementele naturii"155. El identifica prezența, ca o moștenire latină, inclusiv în diverse obiceiuri românești de Sfântul Ilie sau de Sfinții 40 de Mucenici. În acest punct Șerboianu livra una dintre cele mai relevante întâmplări din Vechiul Testament referitoare la incinerare, care demonstra odată în plus
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și implicare politică, alături de comoditatea și lipsa de responsabilitate asumată, prin transmiterea de enciclice și întrebuințarea "comunicării" cu poporul prin radio; Iisus era un admirator al lumii spirituale și materiale, preoții săi de după aproape două milenii se opunea ambelor (ultima identificată prin gaz metan și albastru sau electricitate), înecându-se în paradoxuri ("Și știți care a fost rezultatul acestei lupte, de formă? Marii apărători ai ortodoxiei (!?) au fost cei dintâi, cari au introdus electricitatea în bisericile lor!")166. Șerboianu trăgea astfel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
masiv din Sfântul Pavel. Ideea centrală preluată era că "nu poate carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea (s.a.)"180. În finalul meditației arhimandritul exprima deopotrivă patriotismul său, pe care l-am identificat și în articolele sale publicate în 1928 în Cultura Poporului. Stephan Prothero, în cartea sa dedicată istoriei cremațiunii în Statele Unite ale Americii remarca faptul că una dintre caracteristicile asumate de către cremaționiștii nord americani a fost autopercepția lor ca educatori ai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sa dedicată istoriei cremațiunii în Statele Unite ale Americii remarca faptul că una dintre caracteristicile asumate de către cremaționiștii nord americani a fost autopercepția lor ca educatori ai poporului 181. Cremațiunea devenea astfel un instrument de educare, aspect pe care l-am identificat în cazul românesc încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea182. O asemenea postură este continuată și în perioada interbelică în România, mai cu seamă cu cât adepții incinerării au fost catalogați de detractorii lor ca reprezentând un spirit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul că discursul ținut de către Șerboianu este unicul pe care l-am identificat până acum, rostit de către un cleric ortodox cu ocazia vreunei incinerări (deși Calinic la acea oră fusese caterisit), nu-i știrbește cu nimic semnificația. Ceea ce interesează, în acest caz, nu sunt formulele elogioase pe care arhimandritul le-a utilizat pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
destul de pasivă a Bisericii, într-o împrejurare similară (transmiterea la radio a liturghiei). Mihălcescu denunța însă categoric zvonurile lansate de către cremaționiști, conform cărora autoritățile bisericești ar fi permis oficierea serviciului religios în chiar incinta crematoriului Cenușa (situația pe care am identificat-o ceva mai sus, menționată în paginile revistei Flacăra Sacră). El îndemna forurile conducătoare ortodoxe să dezmintă rapid această afirmație. În acest punct, Mihălcescu îl menționa pe Șerboianu, deși nu-i dădea numele, încriminându-l fără nicio reținere: "Trebuie ca Biserica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]