3,888 matches
-
XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe, într-un timp în care chiar unii ierarhi ai Bisericii cercetau posibilitatea "înnoirii" dogmelor dupa moda aggiornamento și a valabilității canoanelor, Nae Ionescu declanșează adevărate campanii de presă pentru îndreptarea unor nereguli care începeau să-și facă loc în viața Bisericii. Acțiunile sale au fost de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
constituirii Consiliului de regență, în urma decesului regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, în care intră și Patriarhul Miron Cristea. În această campanie care s-a desfășurat de-a lungul câtorva luni de zile și care a mobilizat o serie de ierarhi, Nae Ionescu, printr-o impresionantă erudiție canonică și dogmatică, reușește să demonstreze imposibilitatea Patriarhului de a sluji la doi stăpâni, situație gravă pentru buna funcționare a Bisericii. A doua campanie de presă care va constitui și obiectul studiului de față
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aborda o asemenea chestiune importantă ce ar fi trebuit să constituie obiectul unui "congres panortodox, dacă nu a unui sinod". Biserica românească pierduse legătura cu izvoarele gândirii patristice la care Nae Ionescu făcea apel în această campanie a cărei semnificație ierarhii nu au înțeles-o deloc, diabolizând-o. O probă a acestei diabolizări este chiar fresca din tinda Bisericii Patriarhiei în care Patriarhul a pus ca Nae Ionescu să fie reprezentat sub formă de diavol. Campania pascală din 1929 privea o
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe care mirenii au dreptul și datoria să-l apere împotriva oricărei pofte de schimbare. Stabilind limitele cunoașterii științifice, care nu interferează cu chestiunea calendarului, bazat pe Tradiție și canoane, filosoful român relevă grava confuzie pe care o face înaltul ierarh între data aflată în tabelele pascale și sărbătorirea de fapt a Sfintelor Paști 31. După sărbătorirea din 31 martie a Paștilor, "Cuvântul" publică o serie de reacții ale spațiului ecumenic ortodox față de Biserica românească, sub titlul "Patriarhia Ecumenică împotriva Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
crimă 7. Dincolo de aceste cazuri flagrante de intruziune a religiosului în sfera politicului, au existat și chiriarhi care au refuzat tentația politică, chiar cu prețul suportării unor consecințe. Ca urmare a campaniei a presă duse de Nae Ionescu, au apărut ierarhi, precum P. S. Roman Ciorogariu, episcopul Oradei, care au cerut preoților să părăsească scena politică, fiind într-o contradicție totală cu misiunea lor harismatică 8. Lumea românească interbelică nu a dus lipsă și de unele aberații, la nivel clerical. Tentația înființării
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
statul 19 au constituit obiectul unor precizări semnificative din partea elitei intelectuale interbelice, îndeosebi a lui Nae Ionescu. Prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925, Ecclesia a fost scoasă de sub autoritatea statului, devenind autonomă. Din nefericire, unii dintre ierarhii Bisericii au probat că nu știu cum să utilizeze această autonomie: "dacă suntem, prin urmare, partizani ai completei autonomii ecleziatice, cerem, în același timp, o cât mai mare grijă în exercitarea acestei autonomii; și anume, tocmai în scopul garantării posibilităților de viață
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a lui Nae Ionescu, dacă statul român din perioada interbelică ar fi avut nevoie de religie, ar fi trebuit să adopte formula protestantismului, "ca fiind tot așa de fundamental lipsită de spiritualitate ca și statul modern". Exista la nivelul unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române o mentalitate păguboasă, "o convingere întunecată și irațională" conform căreia doar comunitatea religioasă ortodoxă avea dreptul la protecția statului, în virtutea relației directe a autorității laice cu cea ecleziastică. Mai mult, ierarhia Bisericii Ortodoxe manifesta o mefiență
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Astfel, în Biserica lipsită de lucrarea duhovnicească a episcopatului luau naștere grupări cu tendințe de evadare din comunitatea de iubire, uneori cu încurajarea fățișă a unor Părinți episcopi. Dorința de revizuire a deciziilor Sinoadelor Ecumenice devenise ardentă în cadrul unora dintre ierarhii Bisericii Române, autorității sinodale substituindu-se autoritatea lui Harnack. În aceste condiții excepționale, replica elitei intelectuale creștine nu a întârziat să se producă, prin promovarea acestei reviste teologice, izvorâte din "râvna pentru păstrarea dogmei și a rânduielii dată nouă de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze o sistematică speculativă care facilitează triumful imaginii și utilizarea sa religioasă. Menirea episcopatului Se vehiculau prin presa centrală o serie de "propuneri" sau "inovații" cu privire la posibilitatea de retragere din scaunele episcopale a unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, pe motiv de boală sau vârstă înaintată. Nu este lipsit de interes să abordăm acest aspect care a luat, pe alocuri, forma unei campanii violente, cu atât mai mult cu cât discutarea sa poate contribui la
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Română sub comunism: o abordare instituțională" demolează multe dintre poncifele marxiste și post comuniste ale legăturii dintre Ortodoxie și comunism. Aceste stereotipuri vizând o anume mentalitate nedemocratică a națiunilor "ortodoxe" au fost alimentate și de comportamentul ezitant al unora dintre ierarhii BOR care nu au inițiat o abordare responsabilă, autocritică referitoare la compromisurile făcute în comunism, abordare care ar conduce fără îndoială la o vindecare a rănilor unui trecut recent. Textul istoricului Cristian Vasile " Ingerințe politice în viața Bisericii Ortodoxe în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de la Institutul de Istorie Recentă, Adrian Nicolae Petcu, " Cazul Episcopului Nicolae Popovici" demolează o parte a tezei comuniste potrivit căreia Biserica Ortodoxă nu a dat martirii ei, precum Biserica greco-catolică sau romano-catolică. Acest caz este grăitor pentru ținuta unui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe care, alături de alți reprezentanți de marcă: Irineu Mihălcescu, Visarion Puiu, Nicolae Bălan, Vartolomeu, Nicolae Colan ș.a au înțeles să se opună ateismului puterii comuniste și să păstreze nealterată dimensiunea spirituală a Bisericii. Ultima secțiune a volumului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
, N. (12.III.1929, Iași), estetician. Este fiul Clarei Weinstein (n. Oivid), profesoară, și a lui Marcu Weinstein, comerciant; prenumele său la naștere este Nathan. Învață mai întâi la Iași, unde urmează Școala „Trei Ierarhi” (1935-1939), Liceul Național (1939-1940) și liceul evreiesc (1940-1944), apoi la București, unde va frecventa Liceul „Titu Maiorescu” (1944-1946) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și licența în 1950. Va deveni doctor în filosofie în 1972. Între 1948 și 1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
detenția era premergătoare morții, indivizii aruncați în închisoare scăpînd greu cu viață. Dacă nu erau omorîți, erau închiși în gropnițe și beciuri, de unde rar mai vedeau lumina zilei. Domnitorii încredințau frecvent dreptul de a judeca faptele mărunte boierilor sau înalților ierarhi și egumeni din mînăstiri. Ștefan cel Mare a acordat, de exemplu, mînăstirii Probota în 1472 dreptul de a-i judeca pe săteni, cu excepția crimelor și răpirilor de fete. Și Petru Vodă, în 1448, a acordat altor mînăstiri jurisdicție ecumenică, pe
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
al XVIII-lea închisorile erau întreținute fie de arestați (care își plăteau costurile detenției), fie de cetățenii milostivi, care le aduceau bani, alimente și îmbrăcăminte. Cutia milei din biserici strîngea donații care erau distribuite conform unei vechi hotărîri a marilor ierarhi în ponderi dinainte stabilite, către deținuți, cerșetori și bolnavi 249. Deținuții nu erau întreținuți din bani publici, iar personalul foarte puțin numeros era format în parte din slugi boierești sau domnești, paza fiind asigurată de 2-3 armași. De aceea și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
al Protopopiatului Dorohoi, apoi preot paroh al catedralei orașului Dorohoi. Între 1980 și 1983 se află în Elveția, înscris la Universitatea din Lausanne, unde face cercetare pentru teza de doctorat. În paralel, înființează în Lausanne biserica ortodoxă română „Sf. Trei Ierarhi”, cenaclul literar „Mihai Eminescu” și revista literară „Adusu-mi-am aminte”. În 1983 revine în țară, iar din 1986 lucrează la Sibiu ca secretar de redacție la „Telegraful român” și „Mitropolia Ardealului”. În 1988 călătorește în SUA, conferențiind în numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Studii, 184-204; Lăudat, Ist. lit., III, 5-13; Dicț. lit. 1900, 66-67; Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, 1981, 401-459; Andrei Pippidi, În jurul cronicarului Vasile Buhăescul, AIX, t. XXIII, 1986, 2; Ciprian Zaharia, Iosif I Mușat, întâiul mare ierarh român, Roman, 1987, 232-233; Ștefan S. Gorovei, Între Vasile Buhăescu și Vasile Buzilă. O problemă de „paternitate” literară, AIX, t. XXV, 1988, 1; Ștefan S. Gorovei, Spre unificarea istoriografiei naționale: „Cronica paralelă” (Iași, 1733), AIX, t. XXV, 1988, 2; Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
prima zi urmau să fie organizate un Te Deum la Mitropolie și o Întâlnire a lui Carol cu autoritățile locale, În cea de-a doua zi urmau să aibă loc inaugurarea localului universității, vizite la Seminarul Veniamin, la bisericile Trei Ierarhi și Sf. Nicolae, iar seara reprezentația de gală de la Teatru. Pe 22 octombrie, regele avea programate deplasări la Școala Militară, la Cazarma din Copou, la Spitalul militar, la Școala de arte și meserii, la Școala Normală „Vasile Lupu”, la noul
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
ține moară, sladnițe, de a vinde băuturi <footnote Claudiu Paradais, Comori de spiritualitate românească la Putna, Al.Gonța, op. cit., p. 42 „... activitatea cu scop lucrativ i-a abătut pe călugări de la preocupările culturale....Mănăstirea de la Moldovița nu a produs nici un ierarh de vază...nici anale, nici cărți”. footnote>. Spre deosebire de mănăstirea Neamț, într-o perioadă mai veche, sau de Putna sau Dragomirna, care contribuiau din plin la dezvoltarea culturii, a învățământului, în forme superioare, ca la Putna, mănăstirea Moldovița nu se remarcă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Regno e la Gloria, precum și la amplul său studiu Opus Dei. Archeologia dell'ufficio). În timp, basileul pierde funcția definită în teoria augusteană, de pontifex maximus, ceea ce, în mod periculos pentru biseriva creștină, l-ar fi asimilat celui mai înalt ierarh al ei. După cum atestă sursele romane invocate (în cazurile reprezentative pentru secolele I-III ale împăraților Augustus, Pertinax sau Septimius Sever), corpul era expus în palat sau într-o construcție în formă de domus, ridicată în forumul public special pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
zeului devine chipul realizat în mozaic al lui Iisus Christos, efigia (corpul de ceară al) împăratului păgân se dematerializează și ea, prin înscrierea formei în imaginea murală; "chipurile" strămoșilor sunt înlocuite de figuri sacre (personaje vetero-testamentare, apostolii) sau sacralizate (martiri, ierarhi ai bisericii, împărați creștini). Ceea ce putea fi controlat în lumea romană, fizic și temporal (obiectele−măști erau integrate doar în anumite momente și scenografii), spiritual și chiar politic, printr-o procesiune asumată de comunitate și de instituțiile puterii locale, în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aproape de conținutul dogmatic al acestei tradiții, Nichifor, în schimb, a vizat un mod de guvernare și o gândire creștină cu finalitate practică, bazată pe înțelegerea și pe acceptarea reprezentării naturii christice, ca și pe guvernarea în numele acestui acord. Confruntarea dintre ierarh și împărat nu s-a rezumat așadar la christologia ortodoxă, ci a vizat și filosofia puterii într-un stat creștin, precum și politicile lui. Criza iconoclastă a fost și una legată de ceea ce fondează simbolic și practic autoritatea. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu tradiția monahală ascetică (în scrierile lui Grigorie Sinaitul și ale lui Grigorie Palamas); 2. o polemică între partida unionistă (reprezentată de Varlaam, trimisul instituțiilor constantinopolitane la curtea papală de la Avignon și viitor ierarh al bisericii romano-catolice) și rezistența ortodoxă. E posibil ca motivațiile să se fi combinat în contextul politico-religios și istoric, în fond, al momentului, așa cum e posibil ca atitudinea critică și chiar tăioasă a lui Varlaam față de mai multe aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unul dintre exemplele edificatoare pe care autorul le oferă, citând un fragment din Pietsch: "Complexitatea structurală a arborelui - cu rădăcinile, trunchiul, ramurile bifurcate și frunzele sale - a fost considerată de-a lungul secolelor simbolul ideal pentru a înfățișa și cartografia ierarhii de cunoștințe și idei" (Pietsch, 2012: 1). Arborele este una dintre numeroasele constructe metaforice interdisciplinare, utilizate la realizarea taxonomiilor în lingvistică (Lucien Tesnière utilizează metafora arborelui cu scopul de a ilustra "segmentări enunțiative"). Analiza limbajelor specializate evidențiază rolul metaforei ca
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
botezul copiilor, scriind următoarele: „Iar că și pruncii care nu înțeleg încă cele dumnezeiești, se fac părtași de nașterea din Dumnezeu și de împărtășirea dumnezeiască de prea sfintele simboale pare celor profani, precum zic, un lucru vrednic de râs, dacă ierarhii îi învață cele dumnezeiești pe cei ce nu pot auzi și predică sfintele tradiții celor ce nu le înțeleg; și încă mai de râs, pentru că alții pronunță pentru ei sfintele mărturisiri. Dar neînțelegerea lor de către cei rătăciți nu trebuie să
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
prunci în acest sfânt mod și părinții naturali ai pruncului adus să predea pruncul vreunui pedagog bun, introdus în cele dumnezeiești, și după aceea să stea copilul sub el ca sub un părinte duhovnicesc și naș al sfintei mântuiri. Deci, ierarhul îi cere acestuia, care mărturisește să crească (să înalțe) copilul în viețuirea sfântă, să rostească lepădările și sfintele mărturisiri și nu, cum spun aceia, râzând, ca și când s-ar introduce unul în locul altuia în cele dumnezeiești. Căci acesta nici nu spune
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]