5,812 matches
-
Pedagogie că „Părinții sau educatorii prin dialog să aibă putere de convingere asupra tinerilor În privința acestor reguli. Exemplul, metodă de educație morală care folosește modele etice ca mijloace de a ilustra ceva și care trezește interesul moral de a le imita, de a le urma. Exemplul are o mare forță educativă: exemplul personal, complet, fie că e vorba de educator sau părinte, sau simplu cetățean are forța cea mai puternică de modelare Etică.” Dimensiunea religioasă nu se adaugă simplu celorlalte dimensiuni
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
Ne jucam de-a maimuțăriile. — Nu știu jocul ăsta. — N-ai de unde să-l știi, e unul dintre jocurile inventate de noi. Unul merge într-un anumit fel, mai ales caraghios, ca Charlot, de pildă, iar celălalt trebuie să-l imite. Râdeam de ne prăpădeam, lumea se uita lung după noi. Când jocul se termina, își relua fiecare mersul lui, el pe al lui, greoi, de bătrân, eu pe al meu, săltat, de copil. Redeveneam fiecare ce-am fost. Cred că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aruncă o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă explodau în gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Hagienuș râmase cu gura căscată. - Da, scumpe tată! Vezi cât de mult te iubim noi? Și Petrișor manevră sticla cu șervetul deasupra spre a-i scoate dopul, în vreme ce Hagienuș, în panică, aștepta fenomenul destupării. -- Bum! făcu Petrișor formidabil din gură, imitând explozia, care nu se produse în realitate, din cauză că șampania nu era suficient de gazoasă și pentru că dopul fusese tras treptat de o mână vânjoasă. Uite paharele! Hagienuș întinse un pahar conic și-l retrase plin de spumă efervescentă, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sui generis - scrise Ioanide - a cărei lege este crima!") Am impresia că tata, mare amator de literatură, deși el însuși inapt a o profesa, face o distincție în favoarea artelor plastice, arhitecturii îndeosebi. Aceasta după el e strâns legată de viață, neimitând nimic. Îi dau dreptate numai întrucît locuința pare a fi necesară omului, dar că gloria sa câștigă prin construcție neg. Cine se întreabă când intră într-un hotel de cine a fost construit? Attila, Genghishan au străbătut veacurile prin erupție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de haiduci, de aventură.) În Sicilia există o veche tendință izolaționistă, din nefericire fascismul a sugrumat violent "spiritul din sud", încît șansele noastre erau foarte mici. De aceea am îmbrățișat cauza "spiritului din nord". Ne-am mai gândit o dată ca imitând pe haiduci într-un spirit superior să facem o lovitură spre a cuceri un district din România, fie la munte, fie la mare, și a întemeia acolo un stat al nostru independent, cum e San Marino în Italia, pe proporții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mișcare, și când i se întîmpla să dea ochii cu unul, îl planta repede, scuzîndu-se: "Ne omoară Mafia, n-avem ce face, executăm ordinele, de unde nu, pac-pac!" Și din gură, potrivindu-și mâna în chip de armă de foc, Suflețel imita pocnetul revolverelor. Este foarte adevărat că evenimentele dădeau oarecare îndreptățire alarmei sale, fapt e că Suflețel avea spaima funambulescă și mai ales că Mișcarea nici nu se gândea la el. Suflețel circula, nu-i vorbă, în mediile academice, publicul nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căruia pătrundea în Parlament fără întrerupere. Acum, primind modesta însărcinare de primar de cartier, dădea un concurs echivoc guvernului, revervîn-du-și oricând dreptul de critică, și avea ambiția foarte sinceră de a muta în mahalaua lui tot Bucureștiul. Primarul voia să imite pe Herriot, edil permanent al Lionului. Poziția lui era de altfel mai puternică decât a unui ministru și era menajat acolo pentru orice eventualități, în scopul de a fi opus opoziției partidelor mari. Primarul fusese coleg de liceu cu Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trăiește, vede, aude, bănuiește, speră, visează lucruri extraordinare”. Prin introducerea bruscă a conceptului metafizic de Formă, se produce o tensiune în urma căruia se operează un nou decupaj cu privire la obiectul specific strădaniei filosofului, “distingăndu-l de lucrurile sau faptele comune, care doar imită vag Forma, sunt o copie sau imagine a ei”. Pentru Pierre Hadot, Socrate - prototipul de filosof prin excelență“este conștient de starea sa de ne-înțelepciune, dorește înțelepciunea, încearcă să înainteze spre înțelepciunea care, pentru stoici, este un fel de
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
întreaga lume pentru acțiunile sale industriale inovative, dar imitarea ei de către companiile din alte țări a ajuns să le dăuneze japonezilor atunci când acest fenomen le-a limitat puterea pe piață. În mod similar, armatele au și ele tendința de a imita și prin aceasta de a reduce la zero tacticile de succes ale adversarilor și de a face ca rezultatele urmărite de aceștia să fie mult mai greu de obținut. Astfel de observații sunt corecte, dar ignoră faptul că exercitarea forței
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
faptul că atât de mulți chinezi au reușit să-și păstreze credința în democrația de tip american. Cu toții tânjesc după schimbări mai profunde în sistemul politic al țării lor."75 Admirația față de valorile americane nu înseamnă că ceilalți caută să imite felul în care americanii implementează valorile respective. În pofida admirației față de libertatea de exprimare practicată în America, țări ca Germania și Africa de Sud au o istorie care le face să interzică anumite fapte, cum ar fi cele implicând ura împotriva unei comunități
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
care pot recunoaște ca superior ceea ce le este întradevăr superior. Noi ne acceptăm eroii abia atunci cănd șiau luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cănd îi avem printre noi, preferăm să le împrumutăm urățenia noastră decăt să imităm frumusețea lor.” Gestul eroic al dizidentului nu stărnește entuziasmul majorității oamenilor. Faptul că se expune opresiunii nu-i aduce dizidentului nici măcar recunoașterea în plan social, deși nu puțini sunt cei care admiră curajul, demnitatea, perseverența acestuia. Dialogul cu libertatea ar
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
poată avea totală încredere, fiind suspicios, e gelos pe orice alt tip real sau imaginar de relație al persoanei iubite. Se chinuie pe sine și pe alții căutând dovezi, niciodată suficiente. Devine astfel abuziv în relațiile de intimitate sau va imita modelul propriilor părinți, transmițând în acest fel un sistem de atașament nesigur anxios copilului. * Adultul cu atașament dezorganizat (cu doliu și traume nerezolvate) Corespunde în copilărie atașamentului dezorganizat; este impredictibil și dezorganizat în relații; face experiențe nerealiste. Speculează fără suport
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
credințelor religioase și În celelalte studii, este că omul Începuturilor și-a creat modele mitice și a trăit În funcție de un scenariu mitico-ritualic. Acest scenariu n-a dispărut și continuă să se manifeste, dar camuflat, În societățile moderne. Reactualizând istoria sacră, imitând comportamentul divin, omul-consideră M. Eliade se așează și se păstrează lângă zei, adică În real și semnificativ. Actele devin reale pentru că repetă, reactualizează arhetipul, depășindu-se semnificațiile individuale la desăvârșirea ceremonialului. Repetarea actelor inițiale se motivează prin faptul că, mitul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Viile ilirice și celtice sunt amintite în operele lui Strabo și Dio Cassius (155-236 e.n.). Xenofon amintește de vii întinse pe malul Pontului Euxin. Se pare că grecii au luat vița de vie și vinul de la ei, odată cu mitul dionisiac. Imitând mai întâi pe greci și apoi perfecționându-se, romanii nu au întârziat să-i egaleze, devenind la rândul lor iscusiți viticultori și vinicultori. Printre podgoriile celebre ale Italiei antice se numără Caecuba și cele din Campenia și Latium, unde se
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma urmei, un gen ,,suprarealist’’, sunt supuse unui insolit proces de ,,impurificare’’ și readuse, astfel, la statutul impus de legile existenței reale a omului. A ,,imita’’ basmul popular, pentru Caragiale, înseamnă tocmai acest efort de revigorare atotcuprinzătoare epică, de supunere a materiei originare la rigorile creației narative, de altfel, ,,basmul nuvelistic’’ constituie o specie pe care, alături de Creangă, în aria literaturii române, scriitorul nostru o ilustrează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu reușesc să răspundă imperativelor sistemului. Acest fapt îl face pe Waltz să evidențieze importanța "pătrunzătoare" a competiției și a socializării. Socializarea este un proces de emulație, iar competiția un proces de eliminare. Statele întâlnesc stimulente structurale puternice pentru a imita rezultatele celor mai de succes actori și a se "socializa" în sistemul internațional. Dacă nu reușesc, competiția le va elimina. Aceasta are consecințe interne și externe pentru state. Pe plan intern, ele vor adopta organizări echivalente. Pe plan extern, statele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane contracarează în mod conștient afirmația lui Waltz, potrivit căreia teoria lui "nu presupune asumpția raționalității ... din partea actorilor. Teoria afirmă pur și simplu că, dacă unii o duc relativ bine, atunci alții îi imită sau ies din discuție" (Waltz, 1979, p. 118; vezi și Keohane, 1986b, p. 201n15). Waltz afirmă, într-adevăr, că teoria lui necesită asumpția că cel puțin unele state urmăresc să supraviețuiască. Totuși, el nu formulează asumpția că statele urmăresc în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ceilalți și interacționează cu ei" (Jervis, 1997, p. 136). Cele mai convingătoare exemple ale auto-reglementării reflexive în cadrul sistemului internațional apar atunci când state importante se comportă aparent "irațional". Actori importanți sunt uneori eliminați ca unități semnificative din cauza eșecului lor de a imita practicile rivalilor. Un caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul al XVII-lea. Chiar dacă Olanda a supraviețuit ca entitate suverană, nereușita olandezilor de a se pregăti pentru război a dus la înfrângere și la eliminarea țării ca mare putere
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
recunoaște. El constituie atracția lor și o explică. Totul se petrece ca și cum fiecare profesionist s-ar atașa mai mult sau mai puțin de modelul exemplar al artistului și ar încerca să reproducă, să interpreteze și să difuzeze, pe scurt, să imite "gestul artist" la propria sa scară. Câmpul profesiilor culturale pare animat de o mișcare dublă: creatorul tinde să nege existența sau necesitatea oricărei medieri, (re)prezentându-se ca un individ autonom, deloc preocupat de public. El se autoreprezintă prin aceste
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să bea vinul nostru. Și ceilalți regi vor face același lucru. Vă vor disputa cuceririle, coloniile și consumatorii. Iată război peste tot și lumea în flăcări. Voi mări impozitele mele, vameșii mei, marina mea și armata mea. Ceilalți vă vor imita. Îmi voi dubla eforturile. Ei vor face același lucru. Între timp, nimic nu dovedește că veți reuși să vindeți mai mult. Este foarte adevărat ce spuneți. Sunt bucuros dacă eforturile comerciale se neutralizează. Ca și eforturile militare. Și spuneți-mi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucît anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice ca devenire în spațiul libertății. Constrângerea se învăluie în atributele autorității și ale recunoașterii ei, și cu cât prestigiul agentului puterii pervertite este mai scăzut, cu atât el vorbește și cere să i se vorbească mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să devină dovezile de adeziune la puterea pervertită. Și cu cât este mai mică dependența în spațiul libertății, cu atât mai mult, în spațiul puterii pervertite, se va vorbi despre devotament și iubire. În sfârșit, agentul puterii pervertite trebuie să imite până și propria lui dispariție, anunțând periodic că renunță la putere și revenind de fiecare dată asupra acestei renunțări. În fastul confirmărilor și reinstituirilor periodice, el imită moartea care se produce în vederea resurecțiunii, și astfel propria sa eternizare. La rândul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va vorbi despre devotament și iubire. În sfârșit, agentul puterii pervertite trebuie să imite până și propria lui dispariție, anunțând periodic că renunță la putere și revenind de fiecare dată asupra acestei renunțări. În fastul confirmărilor și reinstituirilor periodice, el imită moartea care se produce în vederea resurecțiunii, și astfel propria sa eternizare. La rândul lui, cel mereu supus, de vreme ce spațiul căutării a dispărut, va susține că a găsit deja ceea ce de mult a încetat să caute. El va vorbi mereu despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]