2,838 matches
-
istoria prezentată pe scară largă și un număr de povești episodice la scară mică”. Deși au lăudat munca lui Clarke pentru „conceptele istorice și calitatea narațiunii și a ideii”, ei au concluzionat că "Sfârșitul copilăriei" este „o carte ciudată și imperfectă”. P. Schuyler Miller a spus că romanul este „imaginație și poezie”, dar a sfârșit subliniind că „nu se ridică la nivelul altor scrieri ale lui Clarke” din cauza punctelor slabe și a „structurii episodice”. Brian W. Aldiss și David Wingrove au
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
natură vieții de apoi și nemurirea sufletului omenesc, a băut cucuta. În filosofia lui Platon, ideile formau un tărâm al adevărului la care omenirea nu avea acces direct. Că și în peștera alegorică, realitatea îi învăluie pe oameni în reflecțiile imperfecte ale ideilor. Oamenii nu pot ajunge la esență lucrurilor prin simțul comun, pentru că nu văd decât refectii incomplete ale unor lucruri proiectate în întunericul cunoașterii. Că într-o peștera, ei sunt prizonieri, înlănțuiți de propriile superstiții și de ignoranța lor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și dezavantaje tipice. O altă metodă de căutare a trufelor este urmărirea atentă a comportamentului unor specii de muște, dintre care cea mai răspândită este "Suillia gigantea". Este o muscă de dimensiuni mari, are o mișcare greoaie și un zbor imperfect. Apare, de obicei, în jurul trufelor sau în locurile unde se găsesc trufele. Culturile de trufe se realizează prin plantarea unor puieți inoculați la rădăcină cu spori de trufă. Ludovic al XIV-lea al Franței a fost primul care a comandat
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
prezent provine din gerunziul latinesc, aceeași formă care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-": În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; postfață de Eugen Simion, președintele Academiei Române; Editura Orient-Occident, București, 1997; 10. "Tirania Visului - The Tyranny of Dream" (ediție bilingvă, română-engleză), coperta de Marcel Chirnoagă; traducere de Lidia Vianu; Editura Orient-Occident, București, 1999; 11. "Sonete imperfecte", (cu fotografii de figurine feminine din albumul „Preistoria Daciei“, de Ion Miclea și Radu Florescu); prefață de Dumitru Micu; Editura Orient-Occident, București, 2000; 12. "Iubind în taină, I, Violet", (în interior, fiecare pagină, imprimată în violet cu imaginea lacului lui
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
o va crede. Povestirea a apărut pentru prima dată în ediția din mai 1841 a revistei "Graham's Magazine", publicată în aprilie. Poe s-a grăbit să finalizeze povestea la timp și a recunoscut mai târziu că finalul a fost imperfect. La scurt timp după ce povestirea „Crimele din Rue Morgue” a fost tradusă în franceză fără știrea lui Poe, cititorii francezi au început să caute și alte lucrări ale scriitorului american, iar „” a fost printre primele traduse. Ca și celelalte povestiri
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː] lung: "je courrai" [ʒǝ.ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl/elle mourra" [mu.ʁːa] „va muri”. Aceasta permite diferențierea formei lor de condițional prezent de cea de indicativ imperfect: La fel se diferențiază indicativul imperfect și prezent, persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons" [nu.kʁwa.jɔ̃] „credem”. Tot
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː] lung: "je courrai" [ʒǝ.ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl/elle mourra" [mu.ʁːa] „va muri”. Aceasta permite diferențierea formei lor de condițional prezent de cea de indicativ imperfect: La fel se diferențiază indicativul imperfect și prezent, persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons" [nu.kʁwa.jɔ̃] „credem”. Tot combinatorie este alungirea consoanei la întâlnirea
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
lor de condițional prezent de cea de indicativ imperfect: La fel se diferențiază indicativul imperfect și prezent, persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons" [nu.kʁwa.jɔ̃] „credem”. Tot combinatorie este alungirea consoanei la întâlnirea a doua consoane identice, una la sfârșit de cuvânt, a doua la începutul cuvântului următor: "pour réparer" [puʁːepaʁe] „pentru a repara”, "cette table" [sɛtːabl] „masă această
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent: - participiu trecut (vezi formele compuse de până aici) - perfect compus Gerundiv: - prezent: - trecut: Mai sunt timpuri verbale și în afară de acestea, așa-numitele „forme supracompuse”. În acestea, verbul auxiliar ia aceeași formă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
este mai degrabă aceeași ca la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". O parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Darie simbolizează omul cu un caracter moral pur, dominat de dorința intensă de a cunoaște și deschis către noi experiențe formative. Principalul său mijloc de cunoaștere este evadarea în lumea visului, care constituie și un mod de a refuza lumea imperfectă în care trăiește. El este nevoit să lupte pentru supraviețuire nu doar cu elementele potrivnice ale Naturii, ci și cu elementele ascunse ale Răului înrădăcinate în fiecare individ. Asocierea celor două personaje, bazată pe instinctul de autoconservare, este rodul unei
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
care desparte bazinul Prutului de al Răutului. Înăuntrul acestor două bazine, numeroase culmi prelungi și mai rotunjite se ramifică, lăsându-se în trepte, printre afluenții celor două ape. De aici, aspectul valurat al reliefului acestui oraș a cărui unitate teritorială, imperfectă, constă în faptul că închide între granițele sale obârșiile celei mai întinse părți din văile Basarabiei de Nord. Relieful este ondulat cu versanții de dreapta domoli, cu înclinația de 5-10 grade în direcția sud-estică. Lățimea văii Răutului este de până la
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
în limba română sub forma „moar”. "Textilă udă" se referă la așezarea unei părți a textilei deasupra unei alte părți, și presarea celor două straturi atunci când sunt ude. Similitudinea spațierii firelor individuale (urzeala și bătătura), care este, totuși, o spațiere imperfectă, creează modele caracteristice atunci când straturile sunt presate laolaltă; când se usucă, modelele rămân. Efectele de moar sunt adesea artefacte nedorite ale imaginilor produse de variatele tehnici de generare a imaginilor digitale și infografică, de exemplu la scanarea unei imagini în
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
discipol al Părintelui Constantin Galeriu, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, membru corespondent al Academiei Române din 2006. Duminică această nimic nu este întâmplător. Domnul academician , la sfârșit de an european dinamic și cinic, ne aduce aminte că suntem imperfecți pentru că, deși simțitori și orientați, ne pierdem Memoria. El ne va purta în cuhnie, lapidarium, palat și foișor pentru a ne împărtăși taină ruinei ce nu vrea să devină dărăpănătura și pentru a ne vorbi despre patru elemente ale lumii
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
optzeci” (lit. „patru douăzeci”), "cinq vins" „o sută” (lit. „cinci douăzeci”) etc. Din acestea s-a păstrat în franceza standard din Franța "quatre-vingts" „optzeci”. În sistemul verbal s-au păstrat din latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut este
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Pe 27 ianuarie 1994 echipa națională de fotbal a Barbadosului și echipa națională de fotbal a Grenadei au jucat un meci între ele, contând pentru runda de calificare a Cupei Caraibelor 1994. Datorită regulilor imperfecte ale competiției, precum și poziției celor două echipe în clasament înaintea meciului, prin alternare a fost în interesul Barbadosului, apoi al Grenadei, să-și marcheze un autogol. Rezultatul a fost descris drept "unul din cele mai stranii meciuri din istoria fotbalului
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
faudra appeler un médecin" „Dacă bebelușul va mai avea febră deseară, va trebui să chemăm un medic”. Dacă este vorba de o condiție care ar fi posibil să se realizeze în prezent, aceasta se exprimă cu predicatul condiționalei la indicativul imperfect ("Și je gagnais au loto, j’arrêterais de travailler" „Dacă aș câștiga la loto, aș înceta să mai lucrez”). La fel se exprimă și o condiție nerealizabila în prezent: "Și l’eau n’était pas aussi froide, nous pourrions nous
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul acestei schimbări este ca, față de cazul precedent, formele de prezent din subordonată (inclusiv aceste forme ale verbelor auxiliare) se înlocuiesc cu forma de indicativ imperfect, iar forma de viitor simplu se înlocuiește cu cea de condițional prezent, care aici nu are valoare de condițional: De menționat că, dacă predicatul principalei este la prezent sau la viitor, iar predicatul subordonatei este la indicativ imperfect, la indicativ
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de indicativ imperfect, iar forma de viitor simplu se înlocuiește cu cea de condițional prezent, care aici nu are valoare de condițional: De menționat că, dacă predicatul principalei este la prezent sau la viitor, iar predicatul subordonatei este la indicativ imperfect, la indicativ mai mult ca perfect sau la condițional, predicatul subordonatei rămâne la aceste forme și atunci când frază trece în planul trecutului prin trecerea predicatului principalei la un timp trecut: În unele cazuri nu este obligatorie aplicarea regulilor concordantei timpurilor
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul imperfect în locul celui prezent și subjonctivul mai mult ca perfect în locul celui trecut. În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta astfel: "J’étais content qu’elle fût là", respectiv "J’étais content qu’elle
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ele reprezintă proprietățile, calitățile sau caracteristicile oricărui obiect posibil în genere. Categoriile lui Artistotel și Kant sunt în general trăsături care aparțin tuturor lucrurilor fără ca natura acestora să fie explicitată. Cel din urmă apreciază efortul Stagiritului, însă tabelul realizat este imperfect deoarece anu avea nici un principiu, el le-a adunat în grabă, așa cum i se prezentau”. Categoriile nu oferă informații despre obiecte particulare, individuale. Totuși, orice obiect trebuie să le aibă ca să poată deveni un obiect al experienței. Un obiect
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
Istoria naturală) că toată lumea este de acord cu privire la forma sferică a Pământului, deși disputele au continuat în ceea ce privește antipozii și asupra felului cum este posibil ca oceanul să se mențină într-o formă curbată. Pliniu a considerat și posibilitatea unei sfere imperfecte, "„... ca o formă de con de pin.”" În China antică, credința predominantă a fost că Pământul este plat și pătrat, în timp ce cerurile sunt rotunde, o presupunere practic necontestată până la introducerea astronomiei europene în secolul al XVII-lea. Cercetătorul francez Jean-Claude
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
plantelor, dă țesutului o textură fibroasă. Diametrul hifelor din excipul este de 34 µm, iar cel al hifelor din hipoteciu este de 10-14 µm. La microscopul electronic, se pot vedea pe perișorii maro de la suprafață țepi conici. Așa-numiții "fungi imperfecti" sau Deuteromycota sunt cei cărora le lipsește un stadiu sexuat în ciclul de viață și se reproduc asexuat prin mitoză în niște structuri numite conidii. Uneori, stadiul sexuat (sau teleomorf) este identificat mai târziu și între specii este stabilită o
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]