5,272 matches
-
liniștit. Chiar impasibil. Dar pe neașteptate va pune mâna pe o machete dacă are senzația că a fost insultat. Ca și vulcanii alături de care trăiește sau ca furtunile care izbucnesc pe neașteptate și se sting în aureole de lumină, e imprevizibil, cum ne dezvăluie Octavio Paz. Bănuitor, amenință, ca nu cumva să fie prins descoperit. Înfometat de prieteni, vede în jurul său uneori numai inamici posibili. Și deși izolarea îl apasă, nu se poate lipsi de ea. Se simte în siguranță numai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să susțină acuzația, nu puteau fi inițiate procedurile de extrădare. Soarta ei a fost încredințată juraților. Ellis Loew a fost desemnat să reprezinte orașul Los Angeles. I-am spus că o să depun mărturie doar prin declarație scrisă. Știind cât de imprevizibil pot fi, el își dădu acordul. Am umplut zece pagini cu minciuni despre „triunghiul nostru erotic“, născocind înflorituri fanteziste demne de romantica Betty Short. Mă tot întrebam dacă ea ar fi gustat ironia situației. Emmett Sprague a fost pus sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu mai simți setea, răceala, oboseala, absența motivației de a merge mai departe într-o direcție fără capăt sau a mai aduna întrebările fără răspuns care se aflau în fața mea... era mai ușor să aleg varianta de a renunța la imprevizibilul drumului care aștepta noi eforturi, de a nu mai încerca să urc scara și să ajung mereu altundeva, având mereu drumul în fața mea, interminabil, ascendent și incandescent... Am început să-mi amintesc întâlnirile mele de până atunci, momentele petrecute în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acel moment, imaginea din fața mea se schimbase, devenind o ființă transparentă, cu aripi aurii și privire ca infinitul albastru al cerului. Se asemăna cu vestitoarea îngerilor. Ai venit cu mine până aici? am întrebat mirându-mă din nou de apariția imprevizibilă a prezenței din fața mea. Unde-i steaua dinainte? Am crezut că erai stea... acum ești de fapt altceva?... Însuflețești viața?... Eu pot fi orice... Unde-s îngerașii tăi? Îngerașii vor fi imediat de partea ta, mi-a explicat ea arătându
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cerului, de stele, constelații și galaxii, dincolo de ideile de bine absolut și de bunăvoința sufletelor noastre, avem posibilitatea să devenim proprii actori principali ai vieții noastre, să colaborăm cu arborele universal și să participăm ca arhitecți la viitorul de fapt imprevizibil care depinde de noi... astfel, noțiunea de destin devine doar o identitate nedefinită a noastră pe care noi o decidem în întregul său absolut, îndreptându-ne spre lumină, asemenea unor călători prin lumea minunată și miraculoasă a creației... Nimeni nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
implică un efort minim și se plictisesc dacă nu au diversitatea imediată a reprezentării exteriorului cu care s-au obișnuit deja, ecrane deschise pline de surprize... Mesajele se transmit altfel acum, dincolo de vorbe, de imagini și sunete, prin viteză și imprevizibil. Divertismentul este o atracție magică pentru ființele secolului modern... Însă pentru a înțelege o carte nu este îndeajuns să citești, trebuie să participi în mod creativ la descoperirea conținutului paginilor, să închipui sensul, să colaborezi cu paginile pentru a inventa
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a toate câte se aflaseră pe el fu adunată cu grijă, călduță încă, într-o urnă de bronz, amestecată pentru totdeauna. A doua zi, Tiberius îl rechemă pe Gajus la Capri. Era din nou lipsit de apărare; viitorul era complet imprevizibil. Camerele secrete În grandoarea teatrală și rece a Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici o fugă și o ademenire continuă ca Înaintea unui act sexual, o adevărată pantomimă În care cei doi protagoniști Își consumă reciproc energia erotică. Iată că el o Înșfacă brusc și o ridică În brațe, cuprinzând-o peste umeri; imprevizibil, ea Îi scapă, strecurându-se din strânsoare, și fuge pe balconul nu prea larg și nici prea Înalt care Îi vine până la Încheietura coapselor. Acum ea Îi spune ceva vesel dând din mâini și se apără cu Îndârjire de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Holban. Dar iată că se nasc câmpuri de tensiuni nebănuite; gelozia, din simplu joc, riscă să crească, să devină morbidă, reală și să schimbe traiectoria subiectului investigat, să-l smulgă din starea de observator cinic, azvârlindu-l spre acte imprevizibile, iraționale; din acest moment, ca și la Proust, jurnalul devine ficțiune. Îmi Înconjoară umerii, Îmi sărută mâinile, e tandră, e lipicioasă; mă rețin cu greu să nu-i răspund la fel de participativ, dar, precaut, o Îndepărtez, o resping violent, o arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
debila pasiune antropoidă. Deschid fereastra ce dă În curtea conventului nostru de călugări. Văd cuplul În exercițiul funcțiunii. Ea e vărgată ca o tigresă, suplă În mișcări, inventivă și capricioasă ca o tânără neînvățată. Se preface că stă, apoi fuge imprevizibil și se urcă pe zidul ce desparte cele două construcții. Acolo se răsfață, culcându-se cu ghearele În sus, tăvălindu-se ademenitor, cu toate acele mișcări de provocare și de capriț. El, deși a stat aproape nepăsător (e negru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-un pliu bizar, din care se varsă o puzderie de Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
psihologic. La fel ca cel fizic. Rhyme râse la auzul acestei afirmații, care i se păruse de-a dreptul nebunească. Locard fusese un om de știință; s-ar fi opus cu vehemență aplicării principiului său într-un domeniu atât de imprevizibil, cum este cel care se referă la psihicul uman. - Unde vrei să ajungi? - Nu ai fost legat la gură tot timpul, nu-i așa? continuă ea. - Nu, doar la sfârșit. - Asta înseamnă că ai comunicat și tu cu criminalul. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spui? Rhymea privea fața lui Bell, foarte calmă de regulă, dar pe care acum era întipărită o expresie de îngrijorare și tensiune aproape inexplicabilă. O dată în plus, cum adesea se întâmplase în acest caz, Rhyme simți că evenimentele, care păreau imprevizibile, dar care fuseseră planificate cu mult timp înainte, scapă iar de sub control. Bell se întoarse spre Sellitto. - Luis spune că ai sunat și ai dat ordin să se reducă echipa de protecție. - Am sunat unde? - La Grady acasă. I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fel și cu tata - lui îi iau de obicei un cadou prostesc și amuzant, ceva de genul răhățel de câine care cântă sau un pahar de bere care râgâie când îl ridici de jos, dar simțul umorului îi e complet imprevizibil în momentul de față și nimic nu-i mai puțin amuzant decât să deschizi un rahat cântător de câine în dimineața de Crăciun dacă n-ai dispoziția necesară. L-am surprins azi privind-o pe mama într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Te vei apuca de băutură și droguri? — Vei învăța să-ți placă cu metroul? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios. Leigh se înfioră. — O, Doamne, nu, nu asta. Zâmbi. Emmy o bătu ușor pe mână. — Știm, scumpo. Mizeria, zgomotul, programul imprevizibil... — Toți oamenii ăia! adăugă Adriana. După doisprezece ani de prietenie, i se părea că o cunoaște pe Leigh mai bine decât se cunoștea pe ea însăși. Dacă era vreun lucru care s-o scoată din minți — chiar mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai gândea la altceva. Nu că se aștepta la altceva decât la o veste bună, firește — dacă era să se ia după întâlnirea de ieri cu redactora șefă, era convinsă că făcuse impresie bună — dar redactorii ăștia de la reviste erau imprevizibili. Nu cum fusese îmbrăcată o neliniștea pe Adriana (ce femeie normală la cap n-ar aprecia contrastul dintre o rochie vaporoasă Chloe, pantofi Sigerson veritabili și un cojocel supărat foc care se închidea strâns în talie?) sau cum decursese întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
programe, iar Russell era îngrozit că o să-l scoată din prime time. Ia stai, el spusese mai devreme în ziua aceea că vrea să discute cu ea. Dacă, Doamne ferește, se întâmplase ceva și mai grav și, dintr-un motiv necunoscut, imprevizibil, total bizar, Russell fusese concediat? Nu puteai să o rupi cu cineva chiar în ziua în care a fost concediat, nu? Nu, dacă mai aveai o urmă de decență umană, nu puteai — nu în aceeași lună. Leigh se cutremură numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca realitate-realitate. Apoi el Își cedează locul presei, documentului istoric și de partid, care sunt teribile, fantastice În sine. Realitatea artistică se desfășoară Însă pe terenul imaginarului, care este În același timp natural, obiectual, psihologic și mitic sau magic. Și imprevizibil. Și absurd. Aici, În structurile de adîncime, apar, cu o mare forță expresivă, eroul, celelalte personaje, lumea-realitatea istorică, viața fermecătoare și mizeră, perisabilă, sub vremi, și totuși Încărcată cu valorile sale eterne. Instanța narativă este dublă. În stratul superficial se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fiu al hazardului - i-am spus -. Pe când te zămisleam în chip fantastic eram preocupat de filozofia hazardului și-l citeam pe Cournot. — Lasă lecturile! Și crede în hazard, ceea ce înseamnă să crezi în Providență, întrucât hazardul, ca și Providența, e imprevizibil. Și crede în improvizație! Iar dacă un prost pur care s-a pregătit vreme de patruzeci de ani pentru ca într-o bună zi să te jefuiască, și s-a exersat și a făcut repetiții în acest scop, crezând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
marginea mesei, fiindcă avea din nou lacrimi În ochi. Suntem de acord, deci, Încheie colonistul. Păstrăm legătura. Atenție Însă la telefon. — Uite spuse Annette, În romane, În piese de teatru, În filme, apare mereu acest gen de femei misterioase. Capricioase. Imprevizibile. Se Îndrăgostesc ca niște somnambule și Își iau zborul ca păsările. Greta Garbo. Marlene Dietrich. Liv Ullmann. Tot felul de femei fatale. Tainele inimii de femeie. Nu râde de mine fiindcă beau votcă În toiul zilei. Ce importanță are? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
forme datorită unui scop anume, dat de dificultățile urzelii sau de torsul lânii, dar care se aflau în număr mare și fără putință de tăgadă pe acel dâmb de pământ. Și privirea se ascuți, deveni și mai sensibilă la forma imprevizibilă, efemeră - la gămălia unui ac de bronz -, care îți sărea pentru o secundă în ochi, ca să dispară iar, vrând parcă, nerăbdătoare, să fie descoperită din nou, născând îndoiala dacă nu cumva dorința fusese cea care a vrut să vadă obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o vorbă trupei și, orice ar fi, nu-i pomeni nimic domnului James. E și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aveau un al treilea amic la Academia din Antwerp, ale cărui inițiale erau T.A.G., de la care Își luaseră poreclele de Rag, Tag și Bobtail. O poezie adresată lui Bobtail (Moscheles) de către Rag (Du Maurier), era o meditație asupra caracterului imprevizibil al viitorului fiecăruia dintre ei și se Încheia În felul următor: „Dar care va avea norocul și care averea? Tustrei, nici unul, unul sau doi; Căci Soarta, parșiva, nu-și spune vrerea Nici unuia dintre noi!“ Ceva mai Încolo, În carte, Moscheles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizuală? Dezorientat, m-am repliat În sinea mea și m-am gândit că nu-mi rămânea altă soluție decât autobiografia. Dar și aici apărea un labirint. Cine sunt eu? Cel de azi - amețitor, cel de ieri - uitat, cel de mâine - imprevizibil? Ce altceva e mai impalpabil ca sufletul? Dacă mă urmăresc, ca să scriu, urmărirea mă modifică; dacă mă las În seama scriiturii automate, mă abadonez hazardului. Nu știu dacă-ți amintești de cazul relatat, cred, de Cicero, cu femeia care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]