KorAP: Find »[drukola/base=insista & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...610 >

15,241 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

maro, ce îi scotea perfect în evidență imensa gușă hrănită cu carnea unor bieți porci, nu mai lăsa putință de tagădă. Individul era absolut hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să insist. La stânga - un individ ceva mai tânăr decât domnul cu față de porc, pipernicit, slăbuț și mereu nemulțumit. Atât de nemulțumit și de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
domnule, grohăi bătrânul John, sunt sigur că ți-a plăcut. Te-aș ruga să ne spui câteva cuvinte despre textul pe care l-ai auzit. Experiența dumitale îi va fi fără îndoială benefică acestei minunate tinere. - Nu, vă rog... - Dar insist, domnule Maro, insist! Pesemne, însă, că nu sunt suficient de convingător, nu-i așa? Bietul Maro dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
John, sunt sigur că ți-a plăcut. Te-aș ruga să ne spui câteva cuvinte despre textul pe care l-ai auzit. Experiența dumitale îi va fi fără îndoială benefică acestei minunate tinere. - Nu, vă rog... - Dar insist, domnule Maro, insist! Pesemne, însă, că nu sunt suficient de convingător, nu-i așa? Bietul Maro dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea, căutând idei alese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Îmi venea să urlu de furie, în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă ai zis că te numești, nu? insistă ea plină de o bunăvoință nefirească, ce îl uimi până și pe Euripide. Ba chiar și Maro tresări, total surprins. Luca Dinulescu, nu? - Exact, am încuviințat eu mirat. - Dumneata ce crezi despre textul acesta? Am privit-o chiar în ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

acestea se întâmplau doar la început. Psihologia sistemului de cinci note ilustrează bine situația că de la nota trei la nota patru ai de trecut o mare, în timp ce nota cinci e la o aruncătură de băț de nota patru. Burkeviț însă insista. Încet și sigur, fără să se abată un centrimetru, se mișca pe curbă înainte, apropiindu-se tot mai mult de Eisenberg și de Stein. La sfârșitul anului școlar (istoria cu strănutul se petrecuse în ianuarie), se afla foarte aproape de Eisenberg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
din felul cum eram refuzat (și refuzul venea fără greș), mai precis, după tonul refuzului — indignat, emoționat, liniștit, disprețuitor, temător sau plin de îndoială, - îmi dădeam seama dacă are vreun sens s-o iau pe femeie de braț și să insist sau dacă trebuie să-i întorc spatele și să mă depărtez fără să salut. Uneori se întâmpla ca, gonind după o femeie care-mi prinsese privirea și mă chema cu ochii ei groaznici, o altă femeie din mulțimea care venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
infinit și că brusc aerul a devenit năvalnic și proaspăt. E-te-te-te, mă opri Mik cu o mișcare panicată a mânii, văzând că scot batista. Nu face asta, nu-i voie, spuse el cu asprime. - Dar trebuie să-mi suflu nasul! insistai eu. - Ce tot spui? replică el, ridicându-și capul și ducându-și pumnul la frunte. Care-i prostul care să-și sufle nasul după ce a prizat? Unde s-a mai auzit? Înghite. Asta-i cocaină, nu un leac pentru guturai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

ce zice? Nu te doare? Nu mai mult ca de obicei. De fapt, aproape de loc. Eu consi der că sunt sănătos, mi-am revenit complet. Dacă era după mine, m-aș fi întors la lucru de mult, dar medicii au insistat pentru încă două săptămâni de repaus. Foarte bună și friptura! lăudă Cristian bucatele, întorcându-se spre Ileana. Preț de câteva clipe la masă nu se mai auzi decât zgomotul tacâmurilor în farfurii. Toată lumea se bucura de gustul plăcut al mâncării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
erau subțiri cu degete lungi și delicate. Bineînțeles! o asigură Cristi. M-am refăcut complet. Dacă nu m-ar mai ține puțin aici sub umăr, aș putea spune că sunt ca nou. Totuși, cred că e nevoie să vă feriți, insistă ea, nu trebuie să vă obosiți. Eu trebuie să plec, Marie! se auzi vocea lui Simion Pop de pe hol. Am ceva treabă la secție. Nu cred că vin târziu, dar nu mă așteptați. 5 Soarele strălucea generos. Pe cerul albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a inspectorului, Vasilică rămase tăcut. Strivi cu călcâiul țigara pe care o fumase și, cu un gest reflex, își aprinse alta. Hai, spuse Cristian, termină-ți țigara și să mergem! Am venit aici cu o treabă. Vă rog, domnule inspector! insistă Vasilică. Lămuriți-mă și pe mine un lucru! Toma se întoarse spre el, privindu-l mirat. Spuneați mai adineauri că nu procedai bine, cu lista aceea de ipoteze, preciză el, observând nedumerirea superiorului. Dacă eu nu făcui bine, atunci, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ape peste tot, nu numai aici. Acum însă mi-am schimbat părerea. Tot nu pot să cred! Ileana ridică din umeri: Treaba ta, doar ai fost cu mine acolo și ai văzut cu ochii tăi. În definitiv, ce am văzut? insistă inspectorul, în care se trezise spiritul de anchetator. S-a adunat ceața peste lac. Nimic mai firesc, lucrul acesta se petrece noaptea oriunde este un luciu de apă. E o chestie legată de temperatură. Apa e mai caldă decât aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și, din punctul acesta de vedere, îl înțelegea foarte bine pe bătrânul ofițer de poliție. Nu-i nici o anchetă. Știi bine că nu am jurisdicție aici. Te rog să mă crezi că sunt în concediu. Acum câteva clipe spuneai altceva, insistă ea, dacă vrei să fim prieteni, trebuie să fii cinstit cu mine. I-am promis lui taică-tu că nu spun nimănui nimic despre treaba asta. Aha, deci zvonurile care umblă prin oraș au un sâmbure de adevăr. Ai venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-mi faci? Mă văd silită să îți reamintesc și eu că tatăl meu este comandantul poliției de aici, îi răspunse ea pe același ton. Mă dau bătut. Asta înseamnă că ne-am înțeles? Cristi dădu din cap. Vreau să aud! insistă ea. Da, ne-am înțeles. Perfect! spuse Ileana victorioasă. Rămâne stabilit, când ai de gând să te duci pe munte, mă anunți și mergem împreună. Nu te mai aventurezi singur acolo! adăugă ea foarte serioasă. Am impresia că îmi scapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
când ai de gând să te duci pe munte, mă anunți și mergem împreună. Nu te mai aventurezi singur acolo! adăugă ea foarte serioasă. Am impresia că îmi scapă ceva, începu Cristi să vorbească după câteva clipe de gândire. De ce insiști atât de mult să nu merg singur și vrei să vii cu mine? Întotdeauna mi-am dorit să particip și eu la o anchetă a poliției. Îmi place să rezolv enigme. Hai, să fim serioși! Pe cuvânt! Nici nu bănuiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de această dată, amenințarea era acolo. Foarte bine ai făcut. Nici acum nu a fost nimic diferit. Privi rea zeilor nu este benefică pentru noi. Dimpotrivă, e mortală. Cristian Toma o privi nedumerit. Nu-i venea să creadă că ea insista să-l convingă că pe Muntele Rău sălășluiesc zeii. Era o femeie cultă, profesoară, iar ei trăiau în secolul al XXI-lea. Am citit ceva de genul acesta în Vechiul Testament, spuse el. Cam așa scria acolo: nimeni poate să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
luat prin învăluire. Ori într-adevăr locu itorii din Baia de Sus nu aveau altă treabă decât să stea cu ochii pe el, ori pusese pe cineva să se țină scai de urma lui. Ne-am înțeles, nu-i așa? insistă Pop. Cristi se mulțumi să clatine din cap fără să-i răspundă. Voia să vadă cât de dispus este comandantul să-l pună la curent cu superstițiile locale. Mai este ceva ce aș vrea să discutăm așa, ca de la bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era la curent cu superstiția de pe Muntele Rău. Ba mai mult, se părea că și crede în ea. Îi pusese foarte direct în vedere să nu se mai ducă deloc acolo iar dacă totuși o face să nu fie singur. Insistase însă să nu-l ia pe Pohoață, iar Ileana îi spusese și ea că nici Vasilică nu era din partea locului. Blestemul se referea numai la străini, neafectându-i și pe localnici. Doamne, ce încâlceală! mormăi Cristi în gând. Îl contraria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi explică Cristi, olteanul are misiunea de a mă supraveghea îndeaproape. Îi raportează bătrânului fiecare mișcare pe care o fac. Îi relată apoi femeii discuția avută dimineață cu șeful secției în biroul său. Trecu peste partea cu măritișul Ilenei și insistă mai mult asupra modului în care ajunsese el la concluzia că Pohoață este informatorul lui Pop. Ileana îl ascultă cu atenție, clătinând aprobator din când în când din cap. Da, spuse ea, seamănă cu felul în care reacționează tata. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe care ți le-am adus. Te declar nevinovat, spuse Ileana râzând, înțeleg atitudinea ta. Ar trebui să apreciezi și faptul că am ignorat avertismentul lui și am acceptat să te iau cu mine. Nu-i meritul tău, eu am insistat. Nu aveai nici o șansă să te opui. Mă simt ușor stingherită de felul în care se poartă tata. Nu trebuie, o întrerupse Cristi, e firesc să fie așa. Nu se comportă deloc diferit de felul în care o fac alți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la locul faptei și, după ce fumează o țigară, a și aflat cine e autorul faptei. Bine, rosti Ileana, ce facem mai departe? Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit, ridică inspectorul din umeri, dar îți atrag atenția că tu ai insistat să vii cu mine. Nu m-am plâns. Am întrebat numai ce facem mai departe. Mergem în pădure, aruncăm o privire și acolo, spuse Cristi, pornind spre liziera de copaci. Crezi că vom găsi ceva interesant? Din nou mă văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lămuritoare cu el. Fără să-i mai răspundă, Ileana dădea din cap deloc convinsă. Știa că propunerea lui Toma nu era bună deloc dar, pe de altă parte, înțelegea că nu-i putea scoate din cap ideea. Inspectorul nu mai insistă cu explicațiile, considera că lămuriseră totul. Își continuau drumul tăcuți și, în curând femeia schimbă direcția de mers. Imediat, Toma deveni foarte atent. La mică distanță de ei, se ridica un stejar falnic cu o tulpină groasă pe care abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
foarte greu de păstrat. Numaidecât să-l încerci încă o dată! rosti Calistrat. Acum nu te mai împotrivești? spuse Ileana foarte încet, așa încât Toma să nu audă. Nu mi-ai răspuns la întrebare! Ce cauți dumneata aici și de ce ne urmărești? insistă Cristian, pășind mai aproape de Moș Calistrat. Nu vă urmăresc. Se pare că avem același drum. Și eu vreau să urc spre vârf. Cred că de aici vom merge împreună, dacă nu vă e cu supărare. Eu pot să urc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mi se pare de loc potrivit pentru misiunea lui. Dumneata îți mai amintești cum a fost prima oară când ai venit aici? Așa ceva nu poți să uiți. Atunci nu mai vorbi! Lasă-l să se obișnuiască. Dacă aici arată așa, insistă bătrânul, cum va fi când ajunge sub Stânca Adevărului? Încet, Cristian deschise ochii. Nu-și amintea când și nici de ce îi închisese. Avea senzația că se află într-un tunel și vedea în depărtare gura acestuia scăldată în lumina soarelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
personaj cheie, spuse Ileana așezându-se mai bine în scaun, e singurul care se poate apropia de bestie. Toma frână brusc și trase mașina pe dreapta. Așeză maneta la punctul mort, după care se întoarse spre femeia de alături: Dacă insiști cu vâlva și alte chestii din astea fantastice, te anunț că refuz să mai stau de vorbă. Eu mă străduiesc să desfășor o investigație serioasă iar lucrurile de acest gen nu își au locul în ea. Convenisem că purtăm o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
transformat pe loc în aur. Și zeii aceștia nu au altceva de făcut decât să stea să se uite la noi? întrebă inspectorul cu un zâmbet malițios în colțul gurii. Cristi! îl certă Ileana sever. Chiar vreau să mă lămuresc, insistă Toma, deci, după ce au creat lumea, s-au îndrăgostit de propria lor creație și nu se mai pot desprinde din contemplație. Nu ne privesc tot timpul, dar sunt acolo, răspunse ea sec. Tu ar trebui să știi cel mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]