368,017 matches
-
personajului principal. Repetiția detaliilor produce surpriză cititorului, reordonând ceea ce este observat și anticiparea asigură implicarea în text. Efectul evidențiază imprecizia limbajului și imposibilitatea acestuia de a descrie realitatea atunci când este prezentat de mai multe ori în formă variată. În ultimă instanță }epeneag dezvăluie modul în care suprarealul oferă o sustragere din banal, intrând într-o lume care nu poate fi controlată. Această căutare și dezorientarea ei autoconștientă reprezintă, așa cum sugerează titlul, forma fugii aplicată la forma narativă. 1 Pentru o clarificare
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
dezadaptaților proveniți dintr-însul. în al doilea rînd, recursul la un orizont moral. Copleșit de "conștiința veacului", o conștiință rea, autorul aspiră la o regresie lăuntrică înspre începuturile de pietate și rugă ale copilăriei, la Dumnezeul acesteia precum la o instanță supremă ce l-ar putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul originar de lumină,/ La Punctul din care a pornit/ într-un blînd răsărit.(...) Doamne, îmi este tot mai dor/ De odihna razei mele lăuntrice,/ De chipul Tău
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
după un program afișat la intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12" (p. 181). Romanul lui Horia Ursu nu poate fi rezumat. El seamănă cu un tablou de Breugel, populat cu personaje cu identități bine precizate, dar reprezentative, în ultimă instanță pentru specificitatea locului, angrenate în activități cotidiene, fiecare cu propriul său destin care poate sau nu să aibă legătură cu destinele celorlalți. Importantă este imaginea de ansamblu, desenul vizibil printr-o privire panoramată. Destinele disparate sunt însă, și ele, sursa
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
ansamblu impunător ce ascunde în sine însuși, precum piramidele, procedeele edificării, era făcut să se deschidă și către un alt mod de înțelegere. Putea fi citit și din alte unghiuri decât cel impus de estetica mimesis-ului. În primă și ultimă instanță, putea fi citit!... Întrucât construcția, chiar modificată, rămânea importantă; de asemenea epicul, oricât de împins spre reflexivitate. În Zmeura de câmpie, personalitatea romancierului se vede în destructurarea unei ficțiuni încă nestructurate. La nivelul metaliterar, intervențiile, replicile, comentariile sunt abundente. Mircea
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
a materiei spre a trece, tot împreună, într-o existență necircumstanțiată. Din această relație specială cu pictura, cu pictura înțeleasă ca act ceremonial și ca formă de restaurație a echilibrului și a ordinii raționale a lumii sensibile, derivă, în ultimă instanță, și preocuparea exclusivă a artistului pentru momentul creației, al elaborării, și într-o măsură extrem de mică, dacă nu chiar foarte aproape de nivelul zero, pentru spectacolul expunerii și pentru ieșirea în public, în general. Deși interesat de tot ceea ce ochiul poate
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
conservatoare", epitet pe care îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un autor care dezvăluie posibile antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu ochi critic războaiele, în bună măsură inutile, duse de americani, precum și instanțele lor legitimatoare? Spre deosebire de verbiajul triumfalist privitor la numeroasele binefaceri legate de Uniunea Europeană, istoria ideii europene este văzută în răspăr cu propaganda. Autorul aduce numeroase argumente în favoarea ideii că, în bună măsură, construcția europeană a făcut parte din ideologia nazistă (pp.
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
poate fi suportată numai de scriitorii pentru care contează cititorii, chiar și cei care merg la cules de căpșuni în Spania. Pentru ceilalți scriitori, e o absurditate. Iar eu le dau perfectă dreptate. Cerința pieței sau a Europei (sunt două instanțe nu radical diferite), dacă nu e asumată, interiorizată, nu valorează nimic. Adevăratul scriitor, cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
pînzei este supusă unui interminabil joc analitic, de combinații aleatorii și de cadențe serialiste, în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor legitime. Pe fonduri în general negre sau gri, perfect neutre și ușor exasperante - în ultimă instanță, o ipostază geometrică a neantului -, înfloresc orbitor tonurile crude ale cîte unui roșu, galben citron sau albastru. Cursul introductiv în limbajul plastic ar fi tentat să ne avertizeze că ne găsim la lecția despre contraste - de cantitate, de complementaritate ș.
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
Stancu fie o epopee, la modul general, fie, mai concret, o Odisee. Nu e nici una, nici alta. Nu e o epopee, pentru că narațiunea sau conflictul nu au nimic eroic; șătrarii nu înfruntă o adversitate definită, nu recunosc nici un zeu, nici o instanță. Soarta lor este legată cosmic, fără altă dimensiune simbolică, de cer și pământ. Natura e substitutul transcendenței. Confruntarea lor cu necunoscutul înseamnă confruntarea cu moartea și asumarea ei dificilă ca o permanență a condiției umane. Nu e o Odisee, fie
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
dintr-un capitol care se scrie sub ochii noștri. Mărturisesc că mă simt solidar cu această generație, dar nu în mod necondiționat și din considerente de vârstă biologică. Generaționismele prost înțelese îmi displac profund. Le recunosc rolul pozitiv în prima instanță, în ieșirea la lumină a unei noi promoții, dar nu pot să nu observ că ele implică - dacă nu sunt rapid abandonate - reciprocități avantajoase și varii compromisuri, în sfera valorii, de dragul "cauzei". Or, nici o cauză nu merită aranjamentul și coteria
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
interior, același peisaj pare dezolant prin mizele minore care consumă energiile oamenilor, lipsa de substanță a relațiilor umane și, nu în ultimul rând, dificultățile de comunicare, chiar între (sau, mai cu seamă între) oamenii provenind din același mediu. În ultimă instanță, Fiecare cu Budapesta lui este un roman al lipsei de comunicare și al însingurării individului la nivelul unei societăți care să-și fi rătăcit toate reperele. Deși bavardajul caracterizează mai toate personajele Gabrielei Gavril și se trăncănește enorm de-a
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
vizibile cu ochiul liber. Ne putem pronunța totuși asupra pretențiilor dlui N. Mavrodin că FNT pe care o conduce este "succesor al fostei UTC." Sinceritatea președintelui este stupefiantă. Succesiunea morală însă nu-l onorează. După cum aceea juridică decisă de șase instanțe judecătorești din patru județe și de două judecătorii din sectorul doi al Capitalei (informația la dl. N.M.) nu merită niciun comentariu. Ne putem pronunța asupra textului ca atare al memoriului, plin de greșeli de exprimare și de ortografie, care arată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
erori în administrarea bunurilor. Să presupunem, urmând-o pe Ostrom (1990, pp. 10-12), că doar una din asumpțiile de mai sus este falsă, spre exemplu, (4). Astfel, statul nu va identifica în mod corect cooperarea și defectarea jucătorilor în fiecare instanță. Pentru a operaționaliza această asumpție, să atașăm o probabilitate de 70% ca statul să pedepsească defectarea sau să nu pedepsească cooperarea și una de 30% ca acesta să nu pedepsească defectarea sau să pedepsească cooperarea. În termeni mai clari, există
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
este preferată în libertarianism, anarhism, liberalismul european, conservatorismul american, ecologismul pieței libere și, mai general, de toate acele ideologii care justifică drepturi extensive de proprietate privată în baza eficienței. Ca și în cazul soluției leviatanului, am putea fi în primă instanță tentați să acceptăm că privatizarea este suficientă pentru soluționarea problemei pășunii lui Hardin. Împărțirea pășunii în două și instituirea unor drepturi de proprietate exclusive pentru păstori pe jumătatea lor de pășune îi va face pe aceștia, ca indivizi raționali, să
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
drepturilor în funcție de obiceiul locului, fără existența unor acte. Puterea de decizie a tatălui asupra împărțelii averii familiale a condus uneori la conflicte între normele informale și cele formale și la modificarea sistemelor de alocare a drepturilor de acces în funcție de deciziile instanțelor (Costa-Foru și Stahl, 1932). Încălcarea regulilor constituționale nu era considerată infracțiune, ci un comportament normal din perspectiva regulilor operaționale (Stahl, 1998). La nivel operațional, regulile erau mai ușor respectate pentru că exista o capacitate de predicție asupra comportamentelor și strategiilor celorlalți
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
umană este cea a evoluției dinspre forme colectiviste de organizare, adaptate circumstanțelor în care resursele sunt raportate la minimul necesar supraviețuirii. Sunt rare evoluțiile către organizări care permit mai întâi separarea colectivității în familii și apoi în indivizi. În primă instanță, toate bunurile și serviciile sunt produse predominant sau exclusiv prin acțiune colectivă, iar în ultimă instanță, o proporție progresiv mai mare a acestora este realizată prin acțiune individuală (sau prin forme colaborative de acțiune colectivă voluntară - firme) și distribuite prin
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
raportate la minimul necesar supraviețuirii. Sunt rare evoluțiile către organizări care permit mai întâi separarea colectivității în familii și apoi în indivizi. În primă instanță, toate bunurile și serviciile sunt produse predominant sau exclusiv prin acțiune colectivă, iar în ultimă instanță, o proporție progresiv mai mare a acestora este realizată prin acțiune individuală (sau prin forme colaborative de acțiune colectivă voluntară - firme) și distribuite prin schimb. Această evoluție a fost făcută posibilă de creșterea raportului dintre resurse și nevoi, datorată creșterii
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
În cazul în care rezolvarea neînțelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluționare organelor competențe. XIX. Încetarea contractului 19.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenția unui/unei tribunal arbitral/instanțe judecătorești, în cazul în care una dintre părți: nu își execută una dintre obligațiile esențiale enumerate la pct. .............., din prezentul contract; este declarată în stare de incapacitate de plăți sau a fost declanșată procedura de lichidare (faliment) înainte de începerea executării
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu o facem însă ca să fim iertați de instanța divină, înnoiți, curățiți, ci pentru că altfel nu ne putem situa: fără o astfel de confirmare în ecou suntem bolnavi. Dacă am ignora această terapie isterică, anonimatul firesc în care ne zbatem ne-ar îngrămădi pe toți în spitalele de nebuni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fără a-și pierde autenticitatea: persoanele de pe stradă sînt personajele textului, ceea ce este "efectiv" devine "fictiv", autorul trăind pe stradă "literatura" propriei sale vieți, cu acel "eroism cotidian, anonim și pedestru". Această raportare la banalul cotidian explică, într-o primă instanță, și titlul volumului; o conversație de pe trotuar, de pildă, este reluată în textul care "copie" astfel realitatea și, trecînd-o în literatură, o "legalizează", dar acea conversație, acel text "copiat" provoacă celui care îl transcrie un gînd, un sentiment, o senzație
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
este el, cu tot farmecul lui. Veți vedea cum vorbește - cu întregul corp. Eu l-am ascultat pentru prima oară, fascinat, în Statele Unite, și n-am avut nevoie de traducător. Am optat, totuși, pentru traducere, pentru că dincolo de expresia de primă instanță există multă profunzime în ceea ce spune și gândește Adam." Ar fi trebuit, probabil, să le citesc studenților brașoveni măcar un fragment din scrisoarea adresată din închisoare de către Adam Michnik ministrului de interne din epocă, Czeslaw Kiszczak. Nu-mi pot imagina
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
Cristian Teodorescu Replica lui Sorin Roșca Stănescu după ce a aflat că eseistul Gabriel Liiceanu și jurnalistul Dan Tapalagă vor acționa cotidianul Ziua în instanță: "Acești pseudo intelectuali pot să dea ziarul Ziua în judecată ori de cîte ori doresc.Vor pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
el își închipuie, probabil, că poate spune orice despre oricine, convins fiind că va fi crezut. Ideea că o persoană, fie și Liiceanu, îndrăznește să-i dea ziarul în judecată îl face pe directorul Zilei să-și atribuie rolul de instanță și în materie de intelectuali, după politicieni și mai ales oameni de afaceri. Adică el decide, mai nou, și cine merită să fie numit intelectual în România. Mă întreb de ce nu-și deschide Sorin Roșca Stănescu o firmă universală de
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
rar întâlnit. Confruntat cu o materie vie și frământată, ce iese nu numai din tiparele altora, ci și din propriile formate ideatice și compoziționale, Livius Ciocârlie procedează în consecință, adaptându-și strategia la obiectul și mobilul desfășurării ei. În primă instanță, înregistrăm operațiunea de close reading, la propriu și la figurat: criticul "se ține scai" de scriitor, plasându-și imediat observațiile, astfel încât, preîntâmpinând metamorfoza cioraniană, să evite caducitatea lor. Ulterior, el va trece într-o altă fază, a organizării cărții sale
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
Cioran sunt "mult mai bogate și mai adevărate", ce e acolo idee devenind aici "aproape calambur". În jurnal, scriitorul se referă la "nefericirea lui trucată", pe când în cărți, la "nefericirea, reală, a tuturor". Deoarece marea literatură e de a doua instanță, nivelul maxim al Caietelor e atins atunci când personajul, mască a scriitorului, "modifică realitatea imediată și, ca în teatrul antic, sonorizează adevărul intern" (excepțională observație!). Cioran este compus, aici, din trei proiecții, trei personaje legate, dar și disociate între ele. Primul
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]