4,210 matches
-
asupra comportamentelor desfășurate în mediile de muncă s-au instituit în adevărate „vedete” ale cercetătorilor din psihologia organizațională. Încetul cu încetul, impactul unor fenomene și factori cum ar fi stresul, discriminările de tot felul (profesionale, religioase, rasiale), hărțuirea sexuală, conflictele interpersonale și intragrupale etc. au început să pătrundă în cercetarea științifică și în lucrările de psihologie organizațională (vezi Braham, Rhodes, Pearn, 1981; Torrington, Hall, 1991; Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992; Reinhart, 1999; Greenberg, Baron, 1993; Smither, 1994; Mathis, Huțu, 1997; Muchinsky, 2000
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Ele devin cu atât mai nocive cu cât extensia din mediul organizațional este foarte mare. După cum am văzut, au loc între colegi (cazul Gertrude), între subordonați și șeful lor (cazul Pierre), între șefi și subordonați (cazul Frederic). Uneori mobbing-ul este interpersonal, cel mai adesea însă el se localizează la nivel grupal − nu numai un individ terorizează un altul sau chiar un grup întreg, ci și grupul, luat ca entitate de sine stătătoare, iar prin extensie, întreaga organizație, cu tot cortegiul ei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
formularea normelor etice și comportamentale. O altă metodă este reconcilierea părților, de regulă prin intermediul unui specialist care are rol de mediator în acest proces de mobbing. Procesul de mediere este similar, aproape simetric cu cel instituit în cadrul altor conflicte organizaționale interpersonale, dar care nu pot fi etichetate neapărat ca mobbing. O metodă „disponibilă” în anumite țări este reabilitarea vocațională. Așa cum am văzut anterior, atunci când procesul de mobbing s-a instalat (lucru verificat prin frecvența și persistența sa), există anumite acte de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rău”, adică în acord sau dezacord cu nevoile grupului. Având inamicii clar stabiliți, fiecare tinde să-și nege responsabilitatea pentru propriile acțiuni și să evite analiza propriilor slăbiciuni. Promovarea se face doar în cazul celor care împărtășesc viziunea liderilor. Relațiile interpersonale și interdepartamentale sunt marcate de suspiciune și, de aceea, coordonarea devine anevoioasă, ca și realizarea de proiecte sau acorduri comune. Orice decizie, orice strategie este reactivă, conservatoare, analitică, secretă, se concentrează mai mult pe descoperirea tendințelor mediului extraorganizațional, pe găsirea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a încălca prețioasa eficiență, devin indeciși și înclinați să găsească faptele esențiale. Comportamentul lor este rigid, repetitiv, sunt puțin imaginativi. Devotați muncii, pot fi categorisiți ca silitori, mereu sunt implicați în a face ceva, de aceea exclud plăcerile și relațiile interpersonale productive. În organizațiile compulsive există o doză de neîncredere între lider și subordonați. Liderul se bizuie pe controlul formal și supevizare directă pentru a determina coordonarea și împărțirea obiectivelor. Aproape orice decizie implică suspiciune și manipulare. Preocuparea liderului de a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Publishing Company, New York. LE BLANC, P., JONGE, J. de, SCHAUFELI, W. (2000), „Job Stress and Health”, în N. CHMIEL (ed.) Introduction to Work and Organizational Psychology: An European Perspective, Blackwell Publishers, Oxford. LEITER, M.P., MASLACH, C. (1988), „The impact of interpersonal environment on burnout and organizational commitment”, Journal of Organizational Behavior, 9. LEITER, M.P. (1993), „Burnout as a development process: Consideration of models”, în W.B. SCHAUFELI, C. MASLACH, T. MAREK (eds.), Professional Burnout: Recent Developments in Theory and Research, Taylor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
birocratica Lipsa stimulării și împlinirii Lipsa colegialității SURSE DE STRES Scopuri profesionale Responsabilitate personală față de rezultate Idealism/Realism Detașare emoțională Alienare față de muncă Interes pentru sine SCHIMBĂRI DE ATITUDINE Figura 17.4 - Modelul Procesului de Epuizare al lui Cherniss Contacte interpersonale generatoare de stress (clienți, colegi, șefi) Epuizarea emoțională Stresul legat de rol Depersonalizarea Autorealizare scăzută Fig. 17.5 − Modelul Modelul tridimensional al burnout-ului (Leiter, Maslach, 1988) 1 Conflicte, atacuri, meschinării, feste 2 Trecerea la mobbing și la „psihoteroare” 3 Încălcarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conținuturilor și mijloacelor comunicării, de la manifestările vocale, tonul vocii, gesturi și până la informațiile privind trăsăturile bio-psiho-sociale ale celui care emite, conduce la perceperea unui anumit specific al ei. Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonală. Este comunicarea în și către sine. Comunicarea interpersonală. Este comunicarea între oameni. Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor și comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alți oamenii. Comunicarea de masă. Este comunicarea primită de sau folosită de un număr mare de oameni. Comunicarea se realizează pe
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
autoreglaj verbal, contribuie la formarea personalității, iar în mod global, subiectul uman, cu ajutorul limbajului, comunică idei, stări, dorințe, adică transmite semnale și coduri. Mai frecvent, clasificările comunicării, efectuate după numeroase criterii se referă la existența următoarelor tipuri de comunicare: comunicare interpersonală (desfășurată între două persoane) și comunicare de grup, divizată în intragrupal și intergrupal. Comunicarea poate genera cercetări, idei, contradicții, dar și sinteze. În mod obișnuit, clasificarea comunicării se referă la: comunicarea non-verbală și comunicarea verbală. Comunicarea non-verbală, după cum reiese chiar
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
comunicare spațială ( distanța dintre două persoane care conversează), și paralimbajul ( cum ar fi tonul, intonația sau accentul folosite). Stiluri de comunicare: Comunicare asertivă Comunicare agresivă Comunicare pasivă Asertivitatea, agresivitatea și pasivitatea reprezintă trei modalități calitativ diferite, de abordare a relațiilor interpersonale. Fiecare dintre acestea deține un set corespunzător de comportamente verbale și non-verbale. Aspecte verbale ale comportamentelor: Asertiv: exprimările reflectă opțiunea de a lua în considerare dorințele celorlalți concomitent cu încercarea de a-și îndeplini propriile dorințe. Poate implica un compromis
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
să fim atinși. Trebuie să știți dacă o persoană agreează sau evită atingerea. 9 Nu-i luați pe oameni în răspăr. 9 Atingerile sunt „semne de legătură” care îi unesc pe oameni. 36 38 Fig. 16 37 39 III. COMUNICARE INTERPERSONALĂ 1. Încrederea în sine și comunicare eficace 1.1. Importanța încrederii în sine pentru comunicarea eficace Pentru a putea stabili relații interpersonale de calitate, bazate pe o comunicare eficace este necesar să poți fi deschis, să-ți dezvălui sentimentele, motivele
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Atingerile sunt „semne de legătură” care îi unesc pe oameni. 36 38 Fig. 16 37 39 III. COMUNICARE INTERPERSONALĂ 1. Încrederea în sine și comunicare eficace 1.1. Importanța încrederii în sine pentru comunicarea eficace Pentru a putea stabili relații interpersonale de calitate, bazate pe o comunicare eficace este necesar să poți fi deschis, să-ți dezvălui sentimentele, motivele, opiniile, să fii receptiv la feedbackul oferit de ceilalți. Toate acestea solicită încredere în sine. Cu cât o persoană își sporește încrederea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
pentru subordonați există tendința de a reveni la tipul de relații tradițional, în care subordonații trebuie să facă ceea ce le spune șeful și, în schimb, responsabilitatea îi revine acestuia din urmă. Dezvoltarea competențelor în comunicare și în stabilirea de relații interpersonale de calitate, ca și sporirea pe această bază a gradului de autonomie a subordonaților și obținerea de performanțe individuale și organizaționale superioare, necesită încredere în sine. Trebuie să ai încredere în tine pentru a accepta riscurile pe care le implică
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
parteneri ceea ce implică interacțiunea dintre aceștia într-o formă care să fie satisfăcătoare pentru fiecare. Eficiența funcționării parteneriatului ține, între alte aspecte, de modul de realizare a comunicării, indiferent de forma concretă în care se realizează. Realizată în forma comunicării interpersonale sau de grup, o discuție între parteneri presupune relații directe, o întâlnire față-în-față între un număr mic de persoane care schimbă informații, își exprimă puncte de vedere, iau decizii cu referire la anumite probleme. Reușita sau nereușita comunicării influențează deciziile
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
abilitate este o formă de inteligență. O altă observație apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte. Cele inițial șapte tipuri de inteligență sunt : lingvistică, logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică, intrapersonală și interpersonală, cărora le-a mai adăugat inteligența naturalistă. Aceste tipuri de inteligență, împreună cu abilitățile si ocupațiile cel mai des întâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în următorul tabel: Tipul de inteligență Abilități Ocupații Lingvistică legate de limbă cititul scrisul scriitori
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
profesori logico-matematică matematice logice analitice oameni de știință filozofi matematicieni Spațială înțelegerea și manipularea legăturilor spațiale artiști ingineri arhitecți Muzicală compunerea și interpretarea de piese muzicale muzicieni compozitori Kinestezică atletice atleți individuali sau în echipă Intrapersonală înțelegerea și cunoașterea sinelui Interpersonală înțelegerea și cunoașterea celorlalți consultanți terapeuți Comunicare reprezintă înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de către dicționarul explicativ pentru comunicare. Deși pare simplu înțelesul comunicării este mult mai complex și plin de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de metode și tehnici de cercetare a grupurilor sociale, produse în psihologia de specialitate sau împrumutate și adaptate de la științele învecinate. Printre aceste metode se numără: ¾ Tehnica sociometrică, ¾ Autobiografia grupurilor, ¾ Observația sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informaționale, ¾ Determinarea personalității interpersonale, ¾ Profilul psihologic al grupurilor; Începerea activității cu un grup necesită deținerea unor informații despre el. Intr-o astfel de situație, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspirațiile lor, el va obține caracteristici psihoindividuale, nu unele
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
mișcarea, îmbrăcămintea etc.). Dacă între aceste niveluri nu sunt contradicții, comunicarea poate fi eficace. Dacă însă între aceste niveluri există contradicții, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Tipuri de comunicare: ¾ Comunicarea intrapersonală. Este comunicarea în și către sine. ¾ Comunicarea interpersonală. Este comunicarea între oameni. ¾ Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alți oamenii. ¾ Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un număr mare de oameni. Scopul comunicării: • să informăm
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
convingem etc. Pentru a descrie numeroasele înțelesuri ale comunicării pe care o folosim si o trăim zilnic, folosim următorii trei termeni: forma comunicării, mediul comunicării, media. Judecata, sinele și societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interacțiune personală și interpersonala. Interacțiunea simbolică subliniază importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui și judecății. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influență asupra
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
grupului), ¾ Participarea (acționarea pentru grup), ¾ Stabilitatea (persistența în timp a grupului). 2. Obstacole în comunicare Diferențele de putere În organizații puterea se exercită în principal în procesul decizional. Modul în care se iau deciziile și se exercită puterea influențează relațiile interpersonale și comunicarea. Managerii care au mai multă putere în cadrul organizației hotărăsc modul în care se iau deciziile, adică încurajează sau restrâng participarea celor cu mai puțină putere la procesul decizional. Managerii care nu doresc să renunțe la o parte din
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
sau animate și asociate sau nu cu sunet, și nu numai un schimb de conversație telefonică între două persoane. Formele comunicării: schimbul, propagarea, publicarea 77 79 Comunicarea mediatizată se plasează alături de alte două forme de comunicare socială, și anume comunicarea interpersonală și comunicarea instituționalizată. Ea umple spațiile goale lăsate de acestea din urmă. Problematica acționistă invită la stabilirea unei tipologii mediatizate a formelor de comunicare. În vederea stabilirii acestei tipologii pot fi reținute două criterii: primul este caracterul mai mult sau mai
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
și discuțiilor a fost suficient. Nota: ...... Profesorul a avut un comportament asertiv. Nota: ...... Sugestii pentru activitățile viitoare: Alte observații: Li se propune elevilor să se încadreze într-una dintre cele 3 categorii. 103 105 ANEXA 2 CÂTEVA DIMENSIUNI ALE NEVOILOR INTERPERSONALE ÎNTR-UN GRUP PROBLEME INCLUDERE CONTROL DESCHIDERE Întreținerea de relații bune cu ceilalți: Interacțiuni si Asocieri • A fi inauntru sau in afara • A se apropia și depărta de ceilalți Control si Putere • A domina sau a fi dominat • A se
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
GHIGLIONE Rodolphe et alii (coordonatori) (1990), Traité de psychologie cognitive, tom 3: Cognition, représentation, communication, Paris, Dunod. GOSLING Patrick (1999), „Explications et normes sociales”, in PETARD Jean-Pierre (coordonator), Psychologie sociale, Rosny, Bréal, pp. 425-473. HEIDER Fritz (1958), The Psychology of Interpersonal Relations, New York, Wiley. HEWSTONE Miles și JASPARS Jos (1990), „Relations intergroupes et processus d’attribution”, in DESCHAMPS Jean-Claude și CLEMENCE Alain (coordonatori), L’Attribution. Causalité et explications au quotidien, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, pp. 199-246. KALIN Rudolf et alii (1980
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau defavorabile În funcție de caracteristicile inovatorilor (Everett Rogers), asupra eficacității liderilor de opinie În propagarea informațiilor (Elihu Katz și Paul Lazarsfeld), asupra modelelor de difuziune orizontală sau verticală (ierarhică) În publicitatea pentru anumite bunuri (Robert Merton), asupra propagării zvonurilor prin contacte interpersonale (Jean-Bruno Renard) și chiar asupra modelor În ceea ce privește alegerea prenumelor pentru nou-născuți În funcție de an (Philippe Besnard). C. R. & BOAS Franz (1924), Race, Language and Culture, New York, Macmillan. COLEMAN James et alii (1966), Medical Innovation. A Diffusion Study, Indianapolis, Bobbs-Merrill. FROBENIUS Leo (1931
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unor indivizi raționali de a-și atinge interesele, fără să le impună o viziune anume asupra lumii. Pentru a nu lovi nici o conștiință, ea trebuie să comporte o anumită neutralitate morală (Rawls, 1993, pp. 293-294): „În liberalismul politic, problema comparațiilor interpersonale În materie de bunăstare a cetățenilor devine următoarea: dat fiind faptul că ideile lor despre bine sunt În conflict, cum se poate ajunge la o Înțelegere politică cu privire la ceea ce trebuie considerat a fi o revendicare justificată? Dificultatea este aceea că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]