16,981 matches
-
présentée, établie et annotée par Claudine Gauthot Mersch, NRF, Gallimard, 1981, p. 25.) Adversar al oricăror tendințe moralizatoare, politice sau sociale, ce dominau idealul romantic, Théophile Gautier impune, ca unic scop al creației, frumosul. Ultima poezie a acestui volum, sugestiv intitulată L’art, este un adevărat credo al poeziei parnasiene. Această poezie va fi inițial publicată în L’Artiste în 1857 și adăugată ulterior volumului Emaux et Camées. Ea constituie o foarte documentată pledoarie pentru autonomia artei, a artei înțeleasă ca
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
aceea dintre statul maghiar și minoritatea românească de pe teritoriul Ungariei. În același număr, Șerban Papacostea scrie despre „Destinul unui rege”, Mihai I, desigur. Citiți numai dacă v-ați înarmat cu răbdare în „Observator cultural” nr. 328 articolul lui Caius Dobrescu intitulat „Marele poet al erei postbelice”. Răbdarea e necesară spre a trece peste confuzia pe care autorul o face între un poet mare în general și un poet reprezentativ la un moment dat și pentru o anumită tendința. E cazul recent
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
semnăturile lui Dan.C.Mihăilescu (judecând după un articol precedent, eram convinși că a fost în concediu!) și Radu Cosașu. Paradoxul face ca textele cele mai serioase să fie cele scrise cu umor (de exemplu acela al lui Andrei Manolescu intitulat „Cinci cucoane vesele”: „Am povestit de curand cum pe unii indivizi, deschiderea granițelor i-a preschimbat din niște măgăruși provinciali într-un fel de scroafe globale”). Invers, adică, decât în „Cațavencii” și restul revistelor de umor. Nu citiți până la capăt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
a transmisiilor anoste, adormitoare. Un aer proaspăt se simte mai ales la emisiunile informative, ce abordează chestiuni de interes, cu franchețe și pertinență a opiniilor. Merită să exemplificăm aici cu o rubrică zilnică, introdusă în telejurnalul matinal de pe TVR 1, intitulată „De ce-aș citi?” și susținută de Tudor Călin Zarojanu. Pledoariile sale pentru lectură și pentru literatură sunt convingătoare, au un patetism bine dozat, au vervă intelectuală și se urmăresc cu plăcere. Pe noi ne fac să citim, dar nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
d-aur și rubin” (Mehrube) - dactili și amfibrahi; „Deschide-te, dafin! eu voi a mă duce Spre rîul senin, Căci stelele d-aur să leagănă dulce Pe valul cel lin” Fata din dafin) - combinație de amfibrahi. Volumul de primă tinerețe intitulat Florile Bosforului promitea deja nestăvilite fantezii metrice. La 1850, Bolintineanu respinsese de multă vreme exclusivitatea normei Lamartine în versul românesc - adică domnia autoritară a alexandrinului -, arătînd că limba literară a momentului poseda în realitate resurse mult mai bogate. Descoperirile de
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
lor au fost aruncate în coșul uitării sau distruse. Autorii lor au fost sechestrați, alții au fost șantajați sau izolați; alții au fost reprimați. Asta încearcă să ne povestească în aceste zile ale sfârșitului de iunie serialul de concerte sugestiv intitulat „Muzica suprimată” - muzică regăsită, aș adăuga eu. Sunt concerte, sunt evenimente ce au loc în Sibiu și în Brașov, în localități apropiate acestor importante centre de cultură, piloni ai spiritualității românești, de asemenea la Roșia sau în cetatea Făgărașilor. Concertele
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
întregime A apărut numărul dublu 5-6 al revistei VIAȚA ROMÂNEASCA. Editorialul lui Nicolae Prelipceanu e consacrat „manuscriselor românești ale lui Cioran”. Dorin Tudoran și Marian Drăghici scriu surprinzător și convingător despre Eugen Jebeleanu, la centenarul nașterii sale. La ancheta revistei intitulate Solidar sau solitar? (realizată de Florin Toma) răspund creatori, intelectuali din diverse domenii de activitate: Ana Blandiana, Aurora Liiceanu, Florin Andreescu, Liviu Antonesei, Mircea Cărtărescu, Gabriel Iacob, Vintilă Mihăilescu, Dan Perjovschi, Silviu Sergiu. Dumitru Radu Popa semnează un amplu fragment
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5442_a_6767]
-
presă? Sau cauzele pentru care satele românești poartă asemenea denumiri? O disciplină nouă în școli? Din TIMPUL (nr. 5 din mai 2011) semnalăm excelentele Note inutile ale lui Bogdan Călinescu, scrise cu miez și cu umor, articolul lui Adrian Niță, intitulat Nae Ionescu docudramatizat (referitor la un documentar despre Nae Ionescu și discipolii săi, difuzat de TVR Cultural), o proză semnată de Bogdan Alexandru-Stănescu: La casete (Okilă, take two), eseul Limba neo-adamică de Valeriu Gherghel, ca și articolul Mihaelei Ciortea, Oratori
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
condițiile existenței exilului nu mai sunt împlinite. Scriitorul sârb Ivo Matič îmi spunea cândva că, în ochii lui, a fi cu adevărat liber înseamnă a-ți putea alege limba maternă. Frustrări precum aceea mărturisită de George Steiner în cartea sa intitulată După Babel, referitoare la neputința de a-și descoperi limba maternă, nu vor mai avea sens. Rămâne totuși o întrebare. Vă amintiți vorbele lui Marmeladov, peronajul dostoievskian din Crimă și pedeapsă: fiecare om din lumea asta trebuie să aibă un
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
regula jocului. Regula presei. Atunci când are ceva important de spus (și numai atunci), spune. Nu trage de timp. Nu întârzie. Nu amână. Nu se eschivează. În februarie anul acesta, pe 27, la Teatrul Național, Ioana Pârvulescu a susținut o conferință intitulată E foarte greu să scrii românește. Presa din vremea lui Caragiale. Extrem de incitantă pentru toți cei prezenți. (Cărora, ultimul pe listă, vă rog să mă adăugați și pe mine.) Pe scurt, demonstrația conducea la ideea că lumea lui Caragiale (în
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
Coande și Traian T. Coșovei îi evocă pe doi scriitori de curând plecați dintre noi: Constantin Stan și Ion Zubașcu. Radu Sergiu Ruba se confesează „cum l-a tradus pe Michel Tournier”. Bogdan Ghiu publică un episod din eseul său intitulat „Arta ca politică ieri, azi, mâine”. Horia Gârbea trece în revistă cărțile lunii. Proza îi are autori pe Laurențiu Orășanu, Constantin Lupeanu, Florian Viorel Miu. Patru pagini de texte și poeme ce se citesc cu plăcere sunt dedicate recentului Turnir
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
lor, dl Ioan Groșescu, cercetător literar și jurnalist, vechi prieten și fost coleg de studen- ție cu Mircea Iorgulescu. Amândouă cărțile îl implică pe acesta din urmă, în moduri și măsuri diferite, cum voi căuta să arăt. Una din ele, intitulată Ultima trăncăneală, cu titlul pastișat după cel al cărții despre Caragiale a lui Iorgulescu, transcrie de pe Internet convorbirile celor doi prieteni începute în 2008. Sunt incluse și scrisori mai vechi ale unuia către celălalt, expediate prin poșta „normală”. Grosul îl
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
aparține laureatei Premiului German al Cărții în 2007, Julia Franck. Un alt roman, o saga de 500 de pagini, nu tocmai conformă rețetei literare de succes, este cartea lui Eugen Ruge, laureatul din acest an al mai sus menționatului premiu. Intitulată, în traducere aproximativă Vremurile cînd lumina e mai puțină, scrierea este opera de debut în proză a autorului, matematician de formație, dramaturg consacrat care la 57 de ani a izbutit cu brio să vireze spre eposul romanesc. Deja în 2009
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Nicolae Manolescu În 1863, ca introducere la primul său Anuariu, Titu Maiorescu publică o disertație intitulată „Pentru ce limba latină este chiar în privința educațiunei morale studiul fundamental în gimnaziu”. Este unul din primele texte maioresciene, reeditat o singură dată, în volumul al doilea de Opere de la Editura Minerva din 1984. Puțini i-au acordat atenție. Printre
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
trio-ul corporal fiind însoțit și de un trio vocal, tot atât de reușit. Cealaltă piesă, care s-a folosit cu ingeniozitate de valoarea unor mișcări lente, desfășurate că într-un vis, a fost cea creată de Thomas Steyaert și Răul Maia, intitulată The Ballet of Șam Hogue and Augustus Benjamin, două personaje inventate de ei. În fine, în penultimă seară, Jonathan Burrows (Marea Britanie/Belgia) și Matteo Fargion (Italia/Marea Britanie), ne-au amuzat printr-o serie de bufonerii, realizate verbal, muzical și prin
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
aprecieri teoretice, romancierul Sábato a fost absorbit de viziunea kafkiană asupra lumii, lucru ușor de observat în scriitura lui. Ca atare, era de așteptat să găsim între picturile pe care le-a produs la senectute una de referință, poate „manifest”, intitulată „El Señor K”: o reprezentare expresionist-fantastică a praghezului, în care ochii sunt punctul de convergență (v. foto). Și e momentul să ne amintim că, în anul 1934, Victor Brauner producea un celebru tablou intitulat „Monsieur K își contemplă forță” (v.
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
senectute una de referință, poate „manifest”, intitulată „El Señor K”: o reprezentare expresionist-fantastică a praghezului, în care ochii sunt punctul de convergență (v. foto). Și e momentul să ne amintim că, în anul 1934, Victor Brauner producea un celebru tablou intitulat „Monsieur K își contemplă forță” (v. foto), într-o manieră mai degrabă satirica (dar novatoare din punct de vedere plastic). Cele două lucrări, care exploatează / explorează aceeași sursă (criză umană „coapta” în lăuntrul Imperiului din Europa Centrală, la cumpăna dintre
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
Canada, 2002; 244 p.), vom descoperi uimitoarea serie de tablouri „Alchimistul” (1995), prin care Ernesto Sábato ne transmite mesaje misterioase și alarmante. Oarecum mai calm, simbolic și sofisticat, Victor Brauner o făcuse deja în celebrul sau „Alchimist” din 1947 (uneori intitulat și „Suprarealistul”). Totodată, pictorul de origine română referindu-se în notițele sale, deseori, la alchimie și proclamând funcția magică a artei (susținea că el nu face „tablouri” pur și simplu, ci „pentacle”, „amulete” etc.). Această orgolioasa așezare a creatorului în
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
I.L. Caragiale) și inventează pronunțându-se despre aproape cincizeci de poeți, critici și prozatori contemporani. Dacă studiul despre Camil Petrescu are un pronunțat caracter eseistic, vizând ansamblul operei prin urmărirea evoluției personajului și a problemei comunicării în scrisul camilpetrescian, secțiunea intitulată De trei ori despre Panait Istrati este schița unei monografii pe care Mircea Iorgulescu o va scrie, de altfel (e printre puținii critici care promit și chiar fac ceea ce au promis!), unde va corecta și va contesta - se va vedea
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
omul lucid e asemeni călătorului lui Wells: el vede dar nu are voie să schimbe nimic. Împotriva unui asemenea „model” sunt scrise eseurile pe teme politice pe care Mircea Iorgulescu lea publicat în revista „Lupta”; iată unul ales la întâmplare, intitulat A fi sau a nu fi... fesenist, în care citarea vorbelor lui Pristanda („altele am eu în sufletul meu, dar de! n-ai ce-i face: famelie mare, remunerație după buget mică...”) e foarte semnificativă, dezvăluind mecanismul fabricării de false
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
ani de închisoare, în 2013, pentru oferirea a 750.000 de pagini de documente site-ului WikiLeaks. Manning avea inițial prenumele Bradley, dar ulterior a exprimat dorința de a avea o identitate feminină, optând pentru prenumele Chelsea. Într-un editorial intitulat "Ceață asupra aparatului de război", publicat în ziarul The New York Times, Chelsea acuză Statele Unite că evită să abordeze subiecte despre anarhia și corupția rămase în Irak și Afganistan după intervențiile militare americane. În contextul în care Irakul a ajuns la război civil
SUA şi presa americană au minţit. Cine spune by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54045_a_55370]
-
Andrei Moisoiu (Google) Un consilier local membru al formațiunii Partidul Independenței Mării Britanii (UKIP) a declarat că românii sunt niște "paraziți", informează Mediafax. Într-o postare intitulată "Musulmanii și amenințarea pe care o reprezintă pentru modul nostru de viață", Small a afirmat că imigranții din Mâli și România sunt niște "paraziți", scrie The Independent. "Țara noastră, care era măreață pe vremuri, a devenit coșul de gunoi al
Declarație șoc în ziua europarlamentarelor: Românii sunt niște paraziți by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54169_a_55494]
-
nici cantitativ, nici calitativ. Îngrijitorilor lor le-a lipsit fie competența necesară dezambiguizării contextelor, fie obiectivitatea fără de care reeditarea scrierilor unei personalități ca Nae Ionescu se transformă din știință în propagandă. Ba încă o propagandă proastă. Nici ediția de față, intitulată vag Drumurile destinului românesc, nu face excepție de la această fatalitate, a bunelor intenții care sfârșesc în exact contrariul lor. Începând chiar de la utilitatea unei asemenea ediții, totul stă sub semnul întrebării. De vreme ce nu avem încă o integrală a publicisticii naeionesciene
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
în Ucraina din 1992 și colaborează cu grupuri de observatori care au monitorizat toate alegerile majore începând cu 1994. Șefa diplomației americane în timpul conflictului din Kosovo, Madeleine Albright (1997 - 2001), a semnat la 24 martie un editorial în Washington Post, intitulat " Obligațiile Vestului față de Ucraina". Fostul secretar de stat l-a catalogat pe Vladimir Puțin drept un "revizionist" care a folosit singurele două instrumente de care dispune pentru a anexă Crimeea: propagandă și puterea militară.
Observator de marcă la alegerile din Ucraina by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54244_a_55569]
-
lui Pygmalion și al Galateei. Îți vine în minte numaidecât My Fair Lady (1964) al lui George Cukor, cu Audrey Hepburn, după piesa Pygmalion (1912) a lui George Bernard Shaw. Varianta din 1938 a lui Anthony Asquith și Leslie Howard, intitulată Pygmalion, deși mai puțin captivantă, evidenția potențialul cinematografic al piesei lui Bernard Shaw. Întorcându-ne la filmul lui Cukor, acolo florăreasa Eliza Doolittle era făcută să intre în pielea unei femei din înalta societate de către un Pygmalion modern, profesorul de
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]