4,844 matches
-
largul ei, de parcă n-ar fi plecat nicicând. Pentru o fracțiune de secundă, Fran nu știu ce să spună. „Am venit să-i spun soțului dumneavoastră că-l iubesc“ o fi fost adevărul adevărat, dar părea pe undeva o abatere de la etichetă. Intuind încurcătura în care se afla, Ben îi sări în ajutor. — A venit să-l vadă pe Ralph. Ralph e tatăl lui Fran. Carrie o studie pe Fran cu un interes subit. Deci de aia se afla bătrânul aici, din cauza fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
consulte cu cineva. În zilele bune, regăseai urme din mașinăria perfectă a minții lui Ralph. Însă azi nu era una din acele zile. — Mă întrebam dacă ai putea să-mi dai un sfat. Ralph păru mai atent, de parcă ar fi intuit importanța întrebării care avea să urmeze. Dacă ți-ai iubi foarte mult tatăl și-ai afla că mama ta îl înșală, i-ai spune? — Grea întrebare. Ralph lăsă cărțile din mână cu multă grijă. — Dar dacă vrei cu adevărat părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ciuda contabililor de școli literare”. Respingînd, implicit, teza lui Maiorescu din „Poeți și critici“, care contesta poeților capacitatea de obiectivare, Vinea pledează pentru o critică intuitivă, empatică, proprie „artiștilor”: „apreciatorii cei mai siguri rămîn numai artiștii. Ei sînt criticii cari intuiesc cu siguranță în tovarășii lor talentul sau geniul, cînd există” („Adevărul“, an XXXIII, nr. 11115, 27 iunie 1920). Falimentul criticii pozitiviste a secolului la XIX-lea în fața artei moderne este discutat cu argumente mult mai serioase de către teoreticianul sîrb Jovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale lui Arghezi”, dar și: „confesiunea propriilor experiențe”; „lipsă de plasticitate a viziunilor”, „vocabular cu totul desuet”; „accente de simbolism diluvic”). Dincolo de diagnosticul sever („document”), Boz e singurul critic interbelic care intuiește, la tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului, valorificate doar de Urmuz și suprarealiști: „La urma urmei, în aceste domenii de limită ale poeziei moderne, Éluard și Breton au scris o carte de poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experimentalismului „anticipat” cu cinci decenii de Urmuz și confirmat pe plan european de Eugen Ionescu, ar intra — în opinia lui Marin Mincu — atît Nichita Stănescu, Ion Gheorghe cît și „optzeciștii”: „Cu o anticipație de aproape o jumătate de secol, Urmuz intuiește practica semnificantă ca procedeu al textualizării literare și o aplică, dîndu-i o semnificație maieutică pentru tinerii experimentaliști de azi” (p. 29). Și cum argumentul legitimator al „precursoratului absolut” este invocat - strategic și compensatoriu - în special de cei care se consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că „Urmuz nu a crezut în literatură”, iar creația sa a fost „spontan-inocentă (lipsită adică de conștiința scriitorului de profesie, a scriitorului ce-și cultivă vocația”). El concede că „opera” lui Urmuz este un document al unui caz care a intuit „o aventură complexă și patetică pe care secolul nostru o trăiește: aventura limbajului”. Nu îi acordă însă prea mult credit estetic: „între ce ascunde textul urmuzian și ce arată scrisoarea sa există loc pentru literatură. Dar nu atît cît pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de oțel a pistolului. Să înapoiezi? Ce să înapoiezi? Privindu-l țintă în ochi, Endō i-a întins o cursă. — A, deci le ascundeai! Bineînțeles că Endō habar nu avea ce ascundea Kobayashi și tocmai de aceea a continuat. A intuit că era ceva în legătură cu fratele său, care fusese ucis pentru o crimă pe care nu o comisese. — Domnule Kobayashi, hai să auzim toată povestea înăuntru... A și început să plouă... Cerul s-a întunecat, iar picăturile de ploaie lăsau urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prilej de bună dispoziție, devine prea mult pentru mine, În starea delicată În care mă aflu. În primul rînd, știu cît de țîfnoasă am fost În ultima vreme și, În al doilea, am sentimentul oribil că Linda ar putea să intuiască faptul că voi păși spre altar cu un copil În pîntece. Tare-aș vrea să țin toate astea numai pentru noi pînă ne vom Întoarce din luna de miere. Așa că, după mine, cel mai sigur loc În care aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Rotari cartea care se numea Qoèlet și în care, de mai multe ori, se repeta! „Totul e zădărnicie!“, ca să-l deprindă cu fragilitatea vieții și a tuturor lucrurilor. El a înțeles lecția și a rămas convins. A descoperit umilința, a intuit măreția singurului Dumnezeu și și-a dat seama de micimea omului. Garibaldo, văzându-l că se cam întristase, i-a spus că nu era cazul, deoarece în Qoèlet nu se interziceau plăcerile vieții și te puteai bucura de ele dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la gură, ca un vomitat. Voi scrie despre Romilde, soția lui Gisulf și mamă a Gailei, încercând să fiu onest. Poate că n-am să izbutesc, dar bogăția de amănunte pe care am să le împărtășesc va îngădui cititorului să intuiască și adevărul cu care eu nu sunt în stare să mă măsor. Și, Cel Atotputernic să mă ierte pentru a fi așternut atâtea lucruri intime pe un pergament. Rotari, după ce a intrat în familia lui Gisulf, și-a schimbat firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
interesată de toate câte aveau loc în regat și, când și când, îmi trimitea scrisori în care, mascat de rugăminți, găseam un sfat care-mi dădea de gândit. Și, chiar și de departe, n-o slăbea pe Gaila. Confirmând ceea ce intuisem, de fiecare dată când îi vorbeam de refuzul ei de a se-ntoarce la Pavia, cu greu își ascundea un gest de iritare. Prin iulie, această nouă boală a încetat de tot, dar era prea târziu ca să punem la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plăcere. Pe o măsuță de cireș sclipeau în soarele amiezei câteva păhăruțe ca niște degetare, pe jumătate umplute cu lichior de coacăze. Pentru Zogru a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat de la masa de cărți, lăsând din mână ciubucul cu diamant, s-a scuzat vag și aproape insultător și a luat-o drept spre Zoe, din ce în ce mai îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o contemplare Îndelungată a figurilor infinite și circulare oferite de mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa, vom intui mai ușor gândirea lui Djerzinski cufundându-ne În arhitectura infinită de cruci și spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau recitind superba Meditație despre entrelac, publicată separat de Clifden Notes, și care i-a fost inspirată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce se elimină condiția posibilității oricărei experiențe” (I. Kant, 1787, citat J. Benedek, 2000, p. 6). Tot I. Kant precizează că „nimic din ceea ce este intuit în spațiu nu este o formă a lucrurilor care le ar fi cumva proprie în ele însele” și că „ceea ce numim obiecte externe nu sunt altceva decât simple reprezentări ale sensibilității noastre”. Personajele sunt organizate, la nivelul tehnicii de construcție
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
fost niște oameni amuzanți. Cel puțin În America acest lucru s‑a Întâmplat frecvent. Oricine dorește să guverneze țara trebuie să o și distreze. În timpul Războiului Civil, oamenii se plângeau de istorioarele hazoase ale lui Lincoln. Poate că Lincoln a intuit că seriozitatea sobră e mult mai primejdioasă decât gluma. Dar criticii săi Îl considerau un ușuratic, iar propriul său Secretar de Război spunea despre el că e un măscărici. Printre demitizatorii și ridiculizatorii care au format gusturile și mentalitatea generației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tot ce‑i În jur Îmi iscă un soi de disperare. Eu nu voi fi niciodată În stare să țin pasul cu această amasare de ceasuri triumfale. Nu‑i vorbisem niciodată lui Ravelstein despre acest lucru, dar probabil că Îl intuise. Uneori părea să intervină În numele meu. - Lui Glyph Îi plăcea „Pont Royal” - era hotelul lui favorit. E foarte aproape, a continuat Ravelstein. Și am să‑ți mai spun ceva - când doamna Glyph a murit, el a venit la Paris ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Între voi e un acord tacit... E nevoie să‑l dezvălui eu fățiș? De obicei, Ravelstein și cu mine ne vorbeam deschis. Verbum sat sapienti est. Soții Grielescu constituiau o relație socială importantă pentru Vela. Eu am darul de a intui anumite fenomene și eram conștient că Vela Îmi dădea o notă bună pentru că mă arătam foarte politicos față de Radu și, Întotdeauna, mă comportam impecabil cu doamna Grielescu. Sărăcăcioasele mele convorbiri În franceză purtate cu doamna Îi produceau Velei o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a fost foarte neplăcut. Când vorbea despre Vela, Rosamund era Întotdeauna reținută și circumspectă. - Asta s‑a Întâmplat când Vela a chemat‑o pe mama ei? A adus‑o la Paris? - Nu, nu. Bătrâna murise cu câțiva ani Înainte. Totuși intuiești corect. Vela apela la mama ei ca să netezească - cum să le numesc? - relațiile umane. Ea nu avea asemenea talente. Oricum, bătrâna mă detesta. Faptul că avea un ginere evreu i‑a otrăvit bătrânețile. - Ei, acum ai pus degetul pe rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mea față de Grielescu constituie una dintre erorile mele tipice... - Credea că Grielescu avusese relații cu ucigașii? - Exact. Susținea că ar fi trebuit să‑mi dau seama. - Dar crima asta a avut loc după moartea lui Ravelstein. - Da. Și totuși a intuit just. Savantul ăsta faimos, Grielescu, spunea el, a fost, la urma urmei, un nazist. Încercând să mă extragă din caruselul Grielescu, Rosamund m‑a Întrebat: - Ce domeniu comun ați Împărțit voi doi, tu și Ravelstein? - Obișnuia să‑mi ofere citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Domnule... ȘEFUL GĂRII (Entuziasmat, ca în fața unei mâini întinse.): Kapunta! Mă numesc Kapunta! Spuneți-mi, vă rog, pe nume. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cu un tremur ușor în glas.): Domnule... Dumneavoastră chiar sunteți... șeful gării? ȘEFUL GĂRII (Înviorat, radios.): Exact! Ați intuit perfect! Eu, domnule, locuiesc în această gară de patruzeci de ani... Patruzeci de ani bătuți pe muchie... Ehe... Știți dumneavoastră ce înseamnă patruzeci de ani? O viață de om! O viață lungă, o poveste întreagă... După cum vedeți... am. și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care poate e nelămurită sau, așa cum ați văzut probabil că am precizat și pe masă, respectiv, este cu ambiguială și neclarități. Avea chef de vorbă. Femeia îl privi curioasă, urmărindu-i perorația. - Adică, vreți să spuneți, surâse ea, că ați intuit de la distanța acea că eu am neclarități. Sunteți sigur de afirmație, sau doar politicos la seviciul dumneavoastră? Se mai întâmplă, uneori, spui o vorbă din politețe și nimerești chiar adevărul. - Nu, stimată doamnă, noi știm totul despre clienții noștri, respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ne uităm aiurea. Tăceam. Țineam un cot pe masă și-mi sprijineam bărbia cu o mână. - Trec printr-o perioadă destul de... Mă rog, să zicem că am avut și zile mai bune. Ascultam, procesam, analizam. Tragedia ei nu era profundă, intuiam și cauzele, și rezolvarea, dar nu voiam s-o ajut, voiam s-o rup în bucăți, să iau toată plăcerea pe care mi-o putea oferi, s-o secătuiesc și pe urmă s-o las. Doar asta mă ținea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întâmplă să fiu foarte înfometat, pot comanda un meniu dublu și o plăcintă de închidere. Garantez că astfel se poate sătura și cel mai înfometat dintre clienți. Iar banii nu constituie o problemă. De când am început să lucrez și să intuiesc costurile producției, mi-am dat seama că prețurile noastre sunt într-adevăr extrem de avantajoase pentru buzunarul consumatorului mediu. Mă delectam cu aroma și moliciunea chiflei și mă gândeam că în nici un caz nu aș fi mâncat așa ceva acasă. Perfecțiunea, regularitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]