3,561 matches
-
insectar totuși preponderent al literaților. Iluzionistul Josefini "se număra printre puținii artiști preferați de Gheorghiu-Dej, care, în materie de cultură, rămăsese cu gusturi infantile, frecventînd spectacole de circ și cu prilejul vizitelor oficiale ale unor conducători de stat. Poate spre invidia altor urmași de-ai lui, obligați să se înțepe cu acul să n-adoarmă la diverse concerte simfonice". și cum ar putea fi inocentați contemporani precum Nicolae Văcăroiu și Theodor Stolojan, dat fiind statutul lor în zona finanțelor din perioada
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
să introducă, pe lângă nume de femei, și nume de bărbați... Tot astfel, o proaspăt numită primăriță într-un orășel american a decis să schimbe figurile viciilor înscrise și pictate pe pereții curții de apel (feminine, ce să-i faci: lăcomia, invidia etc) cu figuri de bărbați. O sectă creștin-feministă din New York a considerat că e discriminatoriu să spui Tatăl nostru care ești în ceruri... Astfel că în rugăciunea lor au înlocuit tatăl cu mama (...)" Concluzia? - "Ce-ar mai fi râs eternul Nenea
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
păcii, a civilizației franceze. Carey, ni se pare, spune că toată civilizația omenească se află într-un vecinic pericol. împrejurul micului cerc de oameni într-adevăr luminați și binevoitori sânt milioane de oameni pe cari dorința de câștig, ambiția și invidia, daca nu instincte și mai de rând, îi face totdauna gata de a răsturna tot ce există. Căci masele n-au niciodată alte tendințe decât negative. Niciodată poporul de jos al orașelor, și acesta face zgomot în țări industriale, nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mâna pe idei emise de alții, pentru a abuza de ele nepricepîndu-le pe deplin. Cauza că facultățile noastre sunt rele stă în modul numirii profesorilor. Și catedrele de la facultăți nu sunt nimic alta în România decât un obiect vrednic de invidia postulanților. Legea instrucției iar e în privința numirilor de-a dreptul rea. Titluri academice se cer și nimic mai mult. Dar simple titluri academice se cer de la un advocat, de la un medic, de la un judecător, de la un amploiat de administrație chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sânt totdeuna mai rare decât stupiditatea și lipsa de caracter, de aceea vom vedea ca partidul cel mai numeros din țară, roșii, e totodată acela care reunește în sânul său mai multă incapacitate, perversitate morală, lăcomie de avere publică și invidie pentru tot ce răsare cu un cap peste masă, peste cei ce nu gândesc nimic și nu au nimic. În jucăria parlamentară care se desfășură înaintea noastră oamenii pentru care nimic nu e îndestul de sus pentru a ajunge, oricât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
liberali-moderați ca don Francesco Silvela. Căci: Astfel lucrează adevărații bărbați de stat; acei cari se ridică mai presus de politica mică și cari, privind în depărtare, numai la binele și prosperitatea națiunei, nu se opresc la prejudecăți zadarnice, nici la invidii nedemne de un adevărat om de stat. {EminescuOpX 158} Când este vorba să lucrăm numai pentru binele țârei nu căutăm decât combinațiunea cea mai nemerită și cea mai conformă bunelor rezultaturi ce ne propunem, lăsând criticilor mici și unor vederi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi să pomenim toate din trecutul d-sale, ușor ne-ar fi a dovedi că d-sa e acela care a corupt învățămîntul public în România. Poate că-n toată țara aceasta nu e om care să hrănească o invidie mai înverșunată contra oricărui merit adevărat și care să fie mai accesibil pentru lingușirile naturelor de rând decât omul al cărui nume adevărat până în ziua de azi nu l-am putut afla. Las' că de câte ori a putut a stăruit pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iubesc munca și sânt nerăbdători de-a parveni. Aceasta e adevărata corupție: tendența de-a câștiga lesne și fără muncă, tendența de-a se gera în om mare fără merit, aceasta e corupția adevărată, ale cării urmări sânt ura și invidia contra oricărui merit adevărat și cocoțarea nulităților în acele locuri la cari numai o înaltă inteligență sau un caracter estraordinar dau un drept. Dar spune vrunuia: "Măi creștine, vezi-ți de treabă! Ce te amesteci la un lucru când nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evreieșii chiar; căci se știe că de la Pfefferkorn și Eisenmenger încoace mâncătorii de evrei au avut numeroși reprezentanți între evreii din născare. Dar îndărătul acestei zgomotoase activități să nu se fi ascunzând într-adevăr nimic alta decât cruditate vulgară și invidie de cîștig? Aceste izbucniri ale unei mânii adânci și mult timp comprimate să nu fie nimic alt decât o clocotire superficială atât de deșartă și fără temei ca teutonica goană de evrei din anul 1819? Nu instinctul maselor a recunoscut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este păcatul? Înțeleg că nu poți să-l spui pe-al tău, dar ce înseamnă, în general, a păcătui?!" "Ești un copil, zise ea, o să afli singur ce e." Știu de pe acum, sânt în număr de șapte, numite păcate capitale, invidia, zgârcenia, desfrâul, pofta, furia, lenea, înșelătoria și altele de acest gen și care n-au nici un haz dacă le iei în serios și, dimpotrivă, ne distrează când vedem ce formă îmbracă de la un individ la altul. Am râs de m-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obraz cu ten alb, a unei guri care nu poate parcă să stea închisă din pricina tensiunii lăuntrice a poftei de viață și de comunicare, un astfel de chip și o astfel de frumusețe nu mai văzusem. Un fior rece de invidie grea mă străbătu. Cum de nu întîlnisem eu o astfel de femeie și o întîlnise Petrică? Cum dracu au noroc unii și dau peste astfel de femei fascinante, cum SE întîmplă, unde le găsesc, sau, culmea, cum de sânt găsiți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nedefinită deprimare. Ceva mă înfiora, dar nu știam ce. Poate faptul că mă simțeam atât de străin de această femeie cu care mă plimbam, trecătoarea care mă făcuse să tresar și pentru care apoi simțisem o atracție turbure și o invidie grea că astfel de femei le întîlnesc alții și nu eu? Ea era a lui Petrică și îmi dădeam seama că a lui Petrică va rămâne. Petrică suferă mult, spusese ea. Era deci în gândul ei... Ieșirăm spre marginea orașului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se spulberară și îmi rămase numai bătaia inimii, pulsația ei înaltă și nebună... Cum, dar o iubeam demult, încă din clipa când o întîlnisem pe stradă sub ninsoare, și apoi scena din birou, când devenisem sumbru, cuprins de o invidie de moarte pe soțul ei, și privirile pe care mi le aruncase ea tot timpul, și vizitele, și plimbarea... Rupt de ea uitasem că niciodată nu-i spusesem că o iubesc, dar ca știa, dovadă răspunsurile ei la scrisorile mele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu te puteai stăpâni să nu te întrebi: care e de fapt starea normală a oamenilor, a noastră, sau a ăstora? și să ai o clipă bănuiala că a lor este, și să te simți micșorat. Imaginația îți sbura cu invidie spre patul lor, ce făceau ăștia când erau singuri, ce puteau face, ce dulce contopire, ce îmbrățișare totală, ce sărutări duioase, fierbinți și abandonate... Nu chiar o astfel de imagine gândeam eu că o să oferim noi în lume, cu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nici n-ar fi trebuit să viu", începuse ea așezîndu-se pe pat. Era grasă, nici ea prea tânără, dar cu o privire în care pofta de viață și bucuria de a trăi aveau ceva animalic și dur care îți stârneau invidia și neliniștea: pe ea n-o speria nimic, iar propria-i moarte o sfida nu prin vreo gândire, ci printr-un impuls vital cinic și nestăpânit. "Nici nu trebuia să vii, îi șopti el cu o silă nemăsurată. Am uitat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cărțile și am declarat într-un interviu că imaginea pe care o oferă ele în străinătate despre țara noastră nu e prea măgulitoare. E o părere personală pe care am exprimat-o cu sinceritate, fără vreun gând ascuns, sau cu invidie pe succesul său, care totuși irită pe mulți prin tapajul pe care îl face. Nu vreau să spun mai multe despre chestia asta, nu e locul, declar doar că, în fond, dincolo de anumite dedesubturi și de părerea mea personală, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spun eu, nu e prost, n-ajungea el director-general dacă ar fi fost un neghiob. Nu te mira să-l vezi mâine poimâine pe-aproape de ăi mari..." Și îl înjură de mamă fără admirație și poate pentru întîia oară cu invidie că nu l-a înzestrat și pe el natura cu astfel de calități care smulg simpatia proștilor și te fac mai mare peste ei... Oricum, avui sentimentul net că spunîndu-mi toate acestea creștea în propriii lui ochi, iar eu scădeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e vorba?" insistă el. Tăcui. "Sau vrei să spui că nu-ți plac damele? Voi ăștia, filozofii, n-aveți..." "Ba avem..." "Aveți? Aaaîîîaaa..." De astă dată însă surprinsei în ochii lui într-adevăr ca la lumina unui fulger o stranie invidie, o otrăvită ranchiună; exclamația lui pe care o vroise ca de obicei anestetizantă nu reuși s-o acopere. Aveam sau n-aveam noi, filozofii, ceea ce întrebase el, puteam să avem, unii da, alții nu, unii mai puțin, alții mai mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de sens!) Nu, prieteniile se desfac, interesele superioare devin divergente, amintirile comune se colorează în negru, sărutul iubitei devine simbolul trădării, idealurile comune se retrag și ura acerbă, ura tenace și totală, însoțită de surorile ei bune, ranchiuna nedomolită și invidia infernală, își fac apariția. Esența unei solidarități, chiar descompuse, se topește, și gândul eliminărilor reciproce, chiar prin crimă, încolțește, și chiar dacă rar devine fapt împlinit, răcorește sufletul devastat. Și cu toate acestea singurătatea care ne face semne de departe, semne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puțin cunoscuți decât tine, și nici nu încerca să ne inviți tu pe noi, fiindcă o să te refuzăm politicos... Una era subalterna mea, alta era calculatoarea, alta (o tinerică frumoasă și balaoacheșă, pesemne țigancă, totdeauna bine îmbrăcată și coafată, stârnind invidia pentru bluzele ei un colorit care arăta că nu le cumpăra din magazinele noastre, ca și fustele cu croială străină, cismulițele elegante, jerseurile fine) secretara directorului, un ins totdeauna ursuz, care avea de îndurat gelozia nevestei pentru această secretară cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar bunicul era atât de plin de sine încît această suliță svîrlită în el nimerea într-o platoșă groasă. Nu făcuse și ea "iconomie"? Degeaba insinua că regreta că nu trăise și ea ca maică-sa, o cochetă, care stârnise invidia cartierului, păstrase dragostea și supunerea bărbatului, iar căsătoria și copiii n-o împiedicaseră multă vreme să se ducă și să danseze mai departe pe la baluri și serate, ca și când (și fără să-i stea rău) ar fi rămas tot domnișoară. Până
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine de câteva ori. Cei experimentați, ca Suzy îl treceau rămânând câteva clipe în sbor de pasăre, cu trupul înaintea schiorilor, care apoi, la atingerea pîrtîei erau răsucite de schior într-o amețitoare cristiană. Un mic sentiment de admirație și invidie mă stăpânea privindu-i cum se adunau în vale unul după altul și se îndreptau apoi spre telescaune, cu acea mișcare de eleganța pe care mersul pe schi ți-o impune chiar dacă pe pământ ferm n-o ai (schiorii pasionați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bărbați adevărați, mirosind a lavandă și trabuc, ne sărutam pe gură, rusește sau englezește sau Dumnezeu mai știe cum, înainte de a ne împreuna corpurile. Atunci intervenea Maria, strecurându-se pur și simplu între noi. Un amestec straniu de gelozie și invidie făcea ca prietena mea să nu suporte ideea că aș fi iubit o parte din corpul ei mai mult decât întregul. Mă întreba mereu: „Îți place fundul meu?“; „Da!“, ziceam eu; „Aaa, deci nu-ți plac sânii mei!“; „Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo, invizibilă pentru majoritatea oamenilor; pe-asta o așteptai cuminte acasă, nu trebuia să miști un deget și venea purcoiul de lei. Așa începeau vinovățiile, te simțeai ca un borfaș prins noaptea cu sacul pe stradă. Lumea se uita cu invidie la tine, când venea vorba de sărbători: „Cum, ați luat al treișpelea salariu? Nouă nu ne-a dat nimic.“ Nu interesa pe nimeni cât încasai de fapt în fiecare lună (de trei ori mai puțin cât un milițian; de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Camil Petrescu ne trimite exact la locul unde și-a ascuns cea mai tare enigmă din roman.“ „Felicitări, dom’ profesor. Așa este. Cum ați descoperit cheia?“ Punctasem decisiv. Tânărul Lupu se bucura sincer, sportiv, cu respect. Poate și cu puțină invidie. „Parcă suntem în Cireșarii, volumul patru!“, s-a enervat Maria. „Lămuriți-mă și pe mine ce-ați găsit și de ce e atât de important?“ Ne-am apropiat toți trei scaunele de masă, aproape în același timp. Ospătarii ne dădeau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]