3,327 matches
-
este datorat “politicilor de răspândire de succes pe care le au aceste grupări șiite”, un aspect important pe care gruparea Bektashiyya l-a folosit în favoarea sa. Astfel, se întelege grija pe care gruparea o arborează pentru a se diferenția de islamul de tip sunnit și de a denunța în mod constant abuzurile pe care i le atribuie. O caracteristică importantă a ordinului Bektashiyya din Albania este capacitatea sa de transformare. Astfel, la cel de-al 7-lea congres Bektashiyya de la Tirana
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
lui Frashëri s-au scris următoarele: “Naim Frashëri, ca un apostol al Bektashiyya a căutat ceea ce se numește a treia cale; aceasta înseamnă o credință care ar uni cele două mari credințe ale albanezilor și ar putea accepta creștinismul și islamul, astfel încât, ca o ideologie sincronizată, întărește albanismul”.
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
restaurări în 1954, 1963 și anii 1980 și 1990. Acestea din urmă au fost criticate de UNESCO sub pretextul folosirii unor metode de restaurare improprii. În replică, guvenul sirian a răspuns că Moscheea este mai degrabă un monument simbolic al islamului decât unul istoric. Marea moschee a fost prima moschee vizitată vreodată de către un papă. În anul 2001, sub pretextul vizitării mormântului capului Sfanțului Ioan Botezătorul, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat moscheea. În ciuda numeroaselor restaurări mai mult sau
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
papă. În anul 2001, sub pretextul vizitării mormântului capului Sfanțului Ioan Botezătorul, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat moscheea. În ciuda numeroaselor restaurări mai mult sau mai putin corespunzătoare, , este una dintre puținele moschei din perioada de început a islamului care și-a păstrat structura și elementele arhitecturale specifice acelei perioade, stilul arhitectural specific primului secol al islamului nefiind alterat. Curtea ocupă partea nordică a complexului, iar sanctuarul pe cea sudică. Zidurile exterioare s-au păstrat la rândul lor. Cel
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
a vizitat moscheea. În ciuda numeroaselor restaurări mai mult sau mai putin corespunzătoare, , este una dintre puținele moschei din perioada de început a islamului care și-a păstrat structura și elementele arhitecturale specifice acelei perioade, stilul arhitectural specific primului secol al islamului nefiind alterat. Curtea ocupă partea nordică a complexului, iar sanctuarul pe cea sudică. Zidurile exterioare s-au păstrat la rândul lor. Cel mai mare dom al moscheii este Domul Vulturilor. Acesta are o înălțime de 36 de metri fiind construit
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
yya (din arabă قدر, qadar = soarta) este un termen folosit pentru a desemna un grup de teologi fără o completă omogenitate internă care, în primele secole ale islamului, la începutul secolului al III-lea/al IX-lea, proclama, sub o formă sau alta, principiul de liber arbitru. Termenul își are oginile în Irak, la Basra, unde se va forma o nomenclatura biografica a mișcării qadarite, cu ocazia unei
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
teologi format în jurul fundamentului qadarit și fuzionează cu mișcarea mu`tazilită. Aceste mișcări aveau în comun principiul dreptății divine. 1. Bearman, P.J. (editor), Bianquis, Th.(editor), Bosworth, C.E.(editor), Van Donzel, E.(editor), Heinrics, W.P.(editor), "Encyclopédie de l’Islam". 2. Campo, Juan E., 2009, "Encyclopedia of Islam", New York: Facts on File Inc. 3. Surhone, Lambert M., Timpledon, Miriam Ț., Marseken Susan F., 2010, "Qadariyya", VDM Publishing.
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
vă prevină asupra întâlnirii cu această zi a voastră?" Există o întreagă sura despre djinni în Coran numită Al-Jinn Djinilor li se dă o voce proprie în Coran, pentru a-și motiva existența și a se autodefini. Este clar că islamul consideră că și djinni pot beneficia de viață veșnică promisă de Dumnezeu, ba chiar par să rivalizeze în pioșenie cu oamenii: Printre noi se află unii drepți și [alții] mai puțin drepți; astfel și noi am fost împărțiți în felurite
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
care vine în apărarea cultului monotheist interzicandu-se asocierea cultului unicului dumnezeu Allah cu orice invocare sau alăturare a altor entități spirituale care sunt creaturi și nu zeități. Se dorește și îndepărtarea reminiscențelor din credințele vechi. Pe fondul moștenirii arhaice islamul din timpul profetului concretizat apoi în coran, ne oferă o concepție ambigua despre Djinni: avem o conotație angelologică a unor entități subordinate lui Allah, care aparțin îngerilor buni, dar și o conotație demonologica, Djinnii fiind descriși asemenea demonilor sau spiritelor
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
tron în 1520. Acolo și-a petrecut primii ani de captivitate citind și cultivându-se, devenind astfel o bună cunoscătoare a lumii noi în care intrase. Creștinele captive vândute turcilor erau luate în haremuri și trebuiau să se convertească la islam. Istoricii otomani menționează că Roxelana (Roxolana) a arătat un zel islamic deosebit. Ea chiar a construit o moschee în Istanbul. Că o ironie, banii pentru moschee au fost adunați din taxele impuse pelerinilor creștini care vizitau locurile sfinte în Ierusalim
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
îl naște pe Selim în anul 1524, apoi pe Bayazid în 1526 și se căsătorește cu Suleiman, încălcând astfel tradiția, în anul 1530. Sub acoperirea convertirii la Islam, a reușit să se emancipeze față de celelalte femei din harem. Ori conform Islamului, o femeie păcătuiește dacă are relații cu un bărbat în afara căsătoriei. Astfel Roxelana-Hŭrrem l-a refuzat pe Suleiman timp de trei zile : în final sultanul a cedat și a acceptat să facă din Hŭrrem singură soție legitimă. Hŭrrem îl naște
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
de problemele strict culturale, a devenit din acel moment, mai hotărât politică sau, mai degrabă, politico-religioasă, ajungând sub patronajul promotorului modernismului islamic, Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī, care s-a instalat la Cairo în 1879, punând acolo bazele unei noi școli a islamului. Începutul Renașterii arabe este dat de creștini în contextul specific al ansamblului siro-libanez. Acești intelectuali au constatat eșecul confesionalismului în promovarea, față de Europa, a unei patrii unite. Ei s-au preocupat de regruparea diferitele apartenențe religioase într-un sentiment comun
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
Astfel, au încercat definirea națiunii arabe prin trecutul său, prin tradițiile sale: de unde recurgerea la arabism, conceput ca patrimoniu indivizibil al musulmanilor și al creștinilor, și la exaltarea limbajului său. În aceași periodă, a apărut un curent de reînnoire a islamului printr-o întoarcere la spiritul patrimoniului său clasic, pentru care araba reprezenta unul dintre elementele sale esențiale. Musulmanii ('Alī Pașa Mubărak în Egipt, familia Alūsī în Irak) au participat la această renaștere literară, la acest efort de redescoperire și de
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
a cântecului, unde poeții vor scrie pentru a fi cântați, așa cum va rămâne mărturie Kităb al-’aġănī , a lui Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī. Scriitura va deveni mai concisă, se vor inventa metri hibrizi, pentru a facilia cântul. În acest leagăn al Islamului, această civilizație nouă va fi foarte tolerantă, astfel încât lectorul asistă la nașterea unei poezii de iubire, încă libertină, care vorbește de femeie și de frumusețea ei, așa cum Platon sublinia faptul că iubirea este zămislire întru frumusețe. Perioada ’ummayadă este așadar
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
născut în sânul tribului Banū `Udhră’ Exponenții acestei școli descriau femeia în termeni particulari, cântau soțiile califilor și ale guvernatorilor din provincii cu o libertate de limbaj care uimea. Aceste poezii reflectă situația privilegiată a femeii în primul secol al islamului.Temele recurente ale acestei școli sunt: întâlnirea celor doi iubiți (mai ales în timpul pelerinajului la Mecca), întâlnirile nocturne și secrete, eleganța rafinată a iubitului, cuvintele seducătoare ale iubitei, zefirul răcăros și dulce. Totuși personaje șirete sunt associate peisajului: "raqīb"-ul
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
mă descrie, sau Pe Dumnezeu, acest om nue rezervat în cuvinte?” El moare în 712, iar după o tradiție s-ar spune că spre bătrânețe ar fi regretat acțiunile din tinerețe și și-ar fi dedicate ultima parte din viață islamului. Poezia de dragoste pentru această categorie se adaptează unei noi vieți musulmane, unde statutul femeii se schimbă. Femeia devine obiectul central al Tăšbīb. Udriții iubeau o singură femeie, cu a cărei cucerire nu se lăudau. Ei descriau doar forța iubirii
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Khălid bin al-Walīd (arabă: خالد بن الوليد; 592-642) a fost unul dintre tovarașii profetului Muhammad, și unul dintre cei mai importanți luptători și conducători ai armatei islamice în perioada timpurie a islamului. A fost supranumit Sayf Allăh al-Maslūl "(Sabia lui Allah)" datorită curajului și a vitejiei sale, fiind considerat o veritabilă armă pentru apărarea intereselor lumii islamice, în timpul profetului Muhammad și al primilor doi califi bine-călăuziți, și anume Abu Bakr și Umar
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Mecca, și încă din copilărie s-a evidențiat prin curaj, agilitate și zburdălnicie. În tinerețe, și-a perfecționat calitățile de previziune și planificare militară, devenind una dintre cele mai importante figuri din clanul Banu Makhzoom. Înainte de a se converti la islam, acesta a luptat împotriva armatei musulmanilor, fiind șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
profetului Muhammad, Khalid bin al-Walid se afla la conducerea lui Banu Makhzoom, un important clan de la Mecca, fiind decisiv prin calitățile sale de strategie militară în obținerea victoriei meccanilor asupra musulmanilor la bătălia de la Uhud. Khalid s-a convertit la islam în anul 629 și a participat la campania militară nereușită împotriva bizantinilor în sudul Iordaniei, și la cucerirea Meccai de către musulmani. Profetul Muhammad avea o încredere deosebită în Khalid bin al-Walid, fiind trimis de către acesta pentru a cuceri Dumat al-Jamal
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
la campania militară nereușită împotriva bizantinilor în sudul Iordaniei, și la cucerirea Meccai de către musulmani. Profetul Muhammad avea o încredere deosebită în Khalid bin al-Walid, fiind trimis de către acesta pentru a cuceri Dumat al-Jamal și pentru a negocia convertirea la islam a importantului trib din Yemen, Banu al-Harithah. După moartea profetului Muhammad, Khalid bin al-Walid a devenit un important conducător al armatei musulmane în timpul războaielor Ridda, care au unit întreaga Peninsulă Arabă sub autoritatea califatului islamic. Khalid și-a dovedit și
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
patru califi rashidun, și anume Umar bin al-Khattab. Cei doi erau prieteni, și adesea se întreceau în aproape tot ceea ce făceau, ambii fiind înzestrați cu multă inteligență, putere și vigurozitate. După ce profetul Muhammad și-a început misiunea de chemare în islam a membrilor din tribul Quraysh, acțiunile sale au devenit subiecte importante de discuție în casa al-Walid. Adesea, al-Walid stătea seara cu fii săi și cu alte rude discutând acțiunile recente ale lui Muhammad, precum și ceea ce încerca tribul Quraysh pentru a
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Medina și qurayshitii de la Mecca. Khalid nu a participat la bătălia de la Badr, însă a participat fratele său mai mare, Walid ibn al-Walid, care a fost capturat de către musulmani și ținut ca prizonier. Ulterior, acesta avea să se convertească la islam. În bătălia de la Uhud, Khalid a fost decisiv în obținerea victoriei asupra musulmanilor, el dovedindu-și în acea bătălie calitățile de strategie militară (625). Ultima bătălie pe care Khalid a dus-o împotriva musulmanilor a fost în 627, și anume
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
uimit de puterea pe care o aveau musulmanii, deși erau total depășiți din punct de vedere numeric. Fratele lui Khalid, Walid bin al-Walid, i-a trimis câteva scrisori de la Medina în care încerca să îl convingă să se convertească la islam. În final, Khalid s-a hotărât să se convertească la islam, și a plecat de la Mecca spre Medina, în ciuda amenințărilor lui Abu Sufyan bin Harb. La 31 mai 629, Khalid ajunge la Medina, este primit de fratele său Walid, și
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
depășiți din punct de vedere numeric. Fratele lui Khalid, Walid bin al-Walid, i-a trimis câteva scrisori de la Medina în care încerca să îl convingă să se convertească la islam. În final, Khalid s-a hotărât să se convertească la islam, și a plecat de la Mecca spre Medina, în ciuda amenințărilor lui Abu Sufyan bin Harb. La 31 mai 629, Khalid ajunge la Medina, este primit de fratele său Walid, și își declară intenția de a se converti la islam. La trei
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
convertească la islam, și a plecat de la Mecca spre Medina, în ciuda amenințărilor lui Abu Sufyan bin Harb. La 31 mai 629, Khalid ajunge la Medina, este primit de fratele său Walid, și își declară intenția de a se converti la islam. La trei luni după ce a ajuns la Medina, Khalid a avut ocazia de a își demonstra calitățile de luptător și comandant, de această dată pentru credința pe care o alesese de curând. Profetul Muhammad a trimis un reprezentat la conducătorul
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]