3,057 matches
-
nu poate fi acuzat de toate problemele din timpul domniei sale, a fost monarhul spaniol cel mai criticat de istoriografia națională spaniolă, care din secolul al XIX-lea a repetat, chiar fără simț critic, o serie de acuzații la adresa personajului. În cadrul istoriografiei recente s-a încercat o analiză critică a personalității regelui și a domniei sale, dar până acum niciun studiu nu l-a pus într-o lumină favorabilă.
Ferdinand al VII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310399_a_311728]
-
un grup important de studii, printre care: "Communitățile Evreilor din Iași și București, vol.I", "Pietrele funerare din Iași", "Din arhiva iudaismului românesc", "Problema khazarilor" (1935), "Ștefan cel Mare și evreii", "Despre Evreii Lehi (polonezi)", "Dr. I. Niemirower", "Apocrife în istoriografia evreo-română", "Franz Iosef Sulzer - primul istoriograf al evreilor din România", "Hașdeu ca istoric al judaismului român", "Pinkasimi din București" (n.n. pinkas = registru de stare civilă), "Sinagoga Mare din București", "Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului Coral" (1935
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din secolele III-VIII din Europa Occidentală au rămas în conștiința colectivă ca reprezentând “marile invazii barbare”, model prin excelență al distrugerii în toate planurile și mai ales al bulversărilor axiologice. Pentru istoriografie problema nu se poate pune, însă, în termeni atât de generali. Migrațiile acestei perioade pot fi privite din multiple puncte de vedere, de la a cerceta resorturile care au pus în mișcare masele, până la a intelege consecințele ultime ale fenomenului. Filosofii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
au pus în mișcare masele, până la a intelege consecințele ultime ale fenomenului. Filosofii și istoricii sec. XVIII-XIX considerau că venirea migratorilor a fost sursa dezastrelor abătute asupra civilizației române. Dar sursele au fost reinterpretate de curând în secolul XX. În istoriografia germană, migrația popoarelor a fost denumită ""Volkerwanderung"", fiind preferat conceptul de "migrație" decât cel de "invazie". Migrațiile sunt văzute ca mișcări pe distanțe a unor grupuri de indivizi, care se întorceau periodic în locul de origine, având ca scop deplasarea unor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
din România, cum ar fi Matilda Caragiu-Marioțeanu susțin totuși că aromânii se află într-o criză de identitate întreținută de interferențele politice în domeniul cercetărilor filologice, istorice, etnologice și lingvistice. Aceste interferențe se manifestă prin teorii contradictorii și dispute între istoriografiile moderne ale diferitelor țări, impregnate de naționalisme. Acestea tind a demonstra o origine cât mai monoetnică și o întâietate cât mai timpurie a fiecărui popor în teritoriul acoperit astăzi de statul care îl reprezintă. Astfel, "vatra străromână" este în România
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Mărturisitorul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, expusă inițial de Eduard Robert Rösler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Acestea
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
din Teofan Mărturisitorul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, expusă inițial de Eduard Robert Rösler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Acestea se conturează în principal prin opoziția între "integraționiști" (sau "româniști", care se socotesc "Români sud-dunăreni" și nu cer
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
poporului român, sau mai mult, încearcă să demonstreze o identitate și o perenitate etno-culturală între cei mai vechi indo-europeni, dacii sau macedonenii din Antichitate și români, negând validitatea tuturor studiilor istorice care nu coroborează ipoteza dânșilor, ceeace daună grav credibilității istoriografiei române.
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Constantinopol. Astfel el și proclamat pretențiile asupra orașului, și în ciuda opoziției unora dintre liderii cruciați, Boemund a luat în stăpânire Antiohia. Cruciada a fost întârziată pentru tot restul anului, vreme în care nobilii s-au certat pe tema statutului Antiohiei. Istoriografia modernă presupune de obicei că francii din nordul Franței, provensalii din sudul Franței și normanzii din Italia se considerau "națiuni" distincte și luptau între ele pentru o poziție dominantă. Deși astfel de rivalități au putut să aibă un rol în
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
că responsabilitatea primară pentru acest eveniment aparține lui Mao Zedong, "care a fost folosit de contrarevoluționari precum Lin Biao și Jiang Qing și care a adus grave daune Partidului și poporului chinez." Acest punct de vedere este astăzi dominant în istoriografia chineză, care separă acțiunile personale lui Mao din Revoluția Culturală cu contribuția sa la formarea Republicii Populare Chineze, și care desparte greșelile sale personale practice de "corectitudinea" teoriei sale. Revoluția Culturală rămâne un subiect sensibil în Republica Populară Chineză. Deși
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
datată din secolul al VIII-lea, a primit o confirmare de extremă importanță în ultimii ani, într-o hartă alcătuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se păstrează la Biblioteca Națională din Paris. Aceast document, relevat istoriografiei românești prin bunăvoința ministerului francez al cultelor, probează continuitatea așezării Craiovei. Este posibil ca cele două denumiri să fi circulat în paralel, o perioadă, cert este că în preajma anului 1396 încă mai era folosit și Ponsiona. În această perioadă, vestigiile
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
al IV-lea (1073 - 1125) cu numeroase manuscrise grecești și supranumita de aceea de către cronicarii georgieni de mai tarziu o "a doua Atena". În așa-numita "Epoca de aur" au fost scrise primele tratate de jurisprudența, matematică, astronomie și medicină. Istoriografia s-a dezvoltat de asemenea, concentrându-se pentru prima oara asupra originilor neamului kartvelic și a înrudirii lui cu celelalte popoare caucaziene, dar tratând și teme lingvistice sau istoria tuturor statelor georgiene, ca în compilația "Kartlis Tskhovreba". Genul poemului epic
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
de onoare al Academiei Române (1948), profesor al Academiei de Belle-Arte, membru corespondent al mai multor academii străine. s-a ocupat în studiile sale de pictura și grafica românească din secolul al XIX-lea, aceste scrieri constituind primele sinteze cuprinzătoare din istoriografia românească de artă ("Pictura românească în secolul al XIX-lea", 1937, "Grafica românească în secolul al XIX-lea" (2 volume), 1941 - 1945). Academicianul George Oprescu a avut lucrări cu privire la arta populară românească ("Arta țărănească la români", 1922), la maeștrii artei
George Oprescu () [Corola-website/Science/306372_a_307701]
-
celor mai grave acțiuni antievreiești ale armatei române. A fost pregătit și executat de ofițeri și soldați din Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie în condițiile retragerii fără luptă din teritoriile pierdute în 1940 în favoarea URSS. Printre lucrările de istoriografie care tratează problema se evidențiază studiile făcute de istoricii de origine evreiască Jean Ancel, Marius Mircu, Lia Benyamin, Alexandru Safran, Iaacov Geller. Sunt tratate pe larg cauzele evenimentelor din 1940 soldate cu victime în sânul minorității evreiești din România. Tematica
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
soldate cu victime în sânul minorității evreiești din România. Tematica este tratată pe larg și în cele cinci volume ale lui Shlomo David, “Generații de iudaism și sionism. Dorohoi-Săveni-Mihăileni-Darabani-Herța-Rădăuți-Prut", cu deosebită luare aminte asupra raporturilor dintre populația românească și evreiască. Istoriografia românească nu înregistrează însă realizări sub aspectul abordării raporturilor dintre români și evrei. Posibil că reticența se datorează nu numai dificultăților de acces la fondurile de arhivă, cât și dificultății unor cercetători de a accepta un trecut incomod și dureros
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
Denumirea de Stil brâncovenesc sau de "artă brâncovenească" caracterizează in istoriografia română de artă, arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
teritoriul carpato-dunărean, numite în limbajul popular "Țările române": Transilvania, Moldova, Țara Românească (zisă și "„Vlahia”", sau "„Valahia”" în limbile străine) și Dobrogea. Expresia „” care presupune că ar fi fost formațiuni statale naționale românești de rang princiar, este discutată între istorici, istoriografia internațională preferând expresia geografică "Țările Dunărene" pentru Moldova și Țara Românească, sau "Voievodatul Transilvaniei" și "Despotatul Dobrogei" pentru celelalte două state. Motivele acestor discuții sunt următoarele: Istoriografia românească preferă însă denumirea de "Principatele Române" (care include și Transilvania), din patru
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
fi fost formațiuni statale naționale românești de rang princiar, este discutată între istorici, istoriografia internațională preferând expresia geografică "Țările Dunărene" pentru Moldova și Țara Românească, sau "Voievodatul Transilvaniei" și "Despotatul Dobrogei" pentru celelalte două state. Motivele acestor discuții sunt următoarele: Istoriografia românească preferă însă denumirea de "Principatele Române" (care include și Transilvania), din patru motive: Înaintea constituirii regiunilor tradiționale, au existat țări unde astăzi se află România, numite de istorici "Romaniile populare" și de cronicarii "valahii", unele constituite sub formă de
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
cedat șefia partidului după eliberarea lui Hitler din pușcărie. În 1929, Rosenberg a format Liga Militantă pentru Cultura Germană. Mai târziu, a înființat Institutul pentru Studiul Problemei Evreiești, dedicat identificării și atacării influenței "evreiești" asupra culturii germane și crearea unei istoriografii a iudaismului dintr-o perspectivă antisemită. El a devenit deputat în 1930 și a publicat o lucrare despre teoriile sale rasiale, "Mitul secolului XX" (Der Mythus des 20. Jahrhunderts), în care tratează probleme cheie ale ideologiei național socialiste, ca de
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
ARTICOLE 49. Rada VARGA - Legitimarea puterii imperiale - divae-le și domus divina, p. 11-14. 50. Iulian PRUTEANU-ISĂCESCU - Reforma protestantă în Polonia-Lituania. Situația Marelui Ducat al Lituaniei și chestiunea Bisericii Naționale Reformate (secolele XVI-XVII), p. 15-18. 51. Silvia CARAUȘ - Schimbări conceptuale ale istoriografiei românești în problema Basarabiei la începutul secolului al XX-lea, p. 19-26. 52. Romică ȘTEFĂNESCU - Atitudinea Partidului Comunist din România față de Conferința de la Viena. Dizolvarea Partidului Comunist din România, p. 27-32. RECENZII ȘI PREZENTĂRI 53. „Opțiuni istoriografice”, anul II-VI
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
Tot aici a funcționat prima școală de călugări învățați dintre care se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și boierești. Aici s-au păstrat cele mai vechi documente începând cu sec. al XIV-lea care au pus bazele istoriografiei românești. Obiecte foarte valoroase au fost duse în Primul Război Mondial la Moscova spre păstrare. În anul 1406 a avut loc la Mănăstirea Tismana întâlnirea lui Mircea cel Bătrân cu regele austro-ungar Sigismund de Luxemburg în încercarea unei alianțe împotriva
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Așa a început, după scurt timp răscoala bulgarilor, față de greci, au început să alunge episcopii greci și să le închidă școliile, iar în 1824, bulgarii încep să-și ceară drepturile cuvenite. Revoluția de la 1821 i-a antrenat și pe bulgari. Istoriografia bulgară îl consideră pe Bimbașa Sava și pe Ghenci-Aga drept reprezentanți ai revoluționarilor bulgari. Sava era născut la Sliven și se crede că a urmat școala greacă din Patmos, celebră în acel timp. Se pare că bulgarii din Sliven și
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
a fost papă al Romei între 891 și 896. A fost deshumat în vederea unui faimos proces macabru numit și „conciliul cadavrului”. Originea sa este obscură. Își face apariția în istoriografia papală în 864, în poziția de cardinal de Portus, numit de papa Nicolae I în locul lui Rodoald de Portus, care fusese pedepsit pentru ca își depășise competențele ca legat papal la Bizanț. În 866 țarul bulgar Boris I a solicitat misionari
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
1490. Iancu de Hunedoara se ocupă și de refacerea vechiului castel, cu ajutorul unui arhitect italian. După moartea lui Ladislau al V-lea, regele Ungariei, Matei Corvin, fiul lui Ioan Huniade, este ales suveran al Ungariei (1458). Acesta este considerat de către istoriografia maghiară drept unul dintre cei mai mari regi din istoria Ungariei. Odată cu extinderea teritorială a Imperiului Otoman în această parte a Europei, Timișoara, prin poziția sa și prin forța garnizoanei sale devine cheia unui întreg sistem defensiv ce asigura partea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
afirmații fanteziste privesc implicarea lui Mihail Moruzov, împreună cu Carol al II-lea și cu Horia Sima în asasinarea lui Armand Călinescu.(21 septembrie 1939) Această ipoteză a fost lansată de către Ștefan Palaghiță, un dizident legionar "codrenist", ipoteză exploatată ulterior de către istoriografia comunistă. În realitate, atentatul reușit contra primului ministru a demonstrat ineficiența serviciului român de informații condus de Mihail Moruzov, spulberând tocmai teza falsă că Horia Sima ar fi fost informator al lui Moruzov ""plătit cu 200.000 lei pe lună
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]