KorAP: Find »[drukola/base=iubită & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...458 >

11,439 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

spre soare: Ană, zorile se varsă/ Lasă-mă să merg acasă/ La copii și la nevastă... / Ană, zorile se varsă... E un cântec ardelenesc pe care-l cântă Ioan Bocșa, melodia e sfâșietoare, tristețea unui bărbat împărțit între nevastă și iubită, fredonează și regizorul, Ană, mândra mea frumoasă, prietenul lui cântă atât de frumos, că Laszlo ar vrea să plângă, amintiri vechi, tristeți de tinerețe, frânt între nevastă și Căpșuna. Se văd tristețile astea pe fața lui, și Maestrul, care știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Căpșuna, apoi nu îndrăznesc să se privească unul pe altul, sunt însă solidari și trăiesc lângă fete mai departe, cine ar părăsi o femeie doar pentru faptul că aceasta n-a auzit de Ulise?, Laszlo oftează, dar gura frumoasă a iubitei iese biruitoare, așa e ea!, își dă curaj bărbatul... — Lori dragă, bărbatul ăsta al tău e nebun, toate muierile pe care le știu sunt înnebunite după vocea lui, care te mângâie pe ovare și el visează mereu la nu știu ce ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
poate scoate ceva de la ea. Dacă nu vrea nevastă-mea, nu afli nimic... Am sunat ieri pe fix și nu erai, era ora 21, plecaseși după iubit? Păi, să te înșele o nevastă uzată mai merge, dar să te înșele iubita, nu. Vezi ce faci, fetițo!!! O. Timpul trecea și se apropia din nou o vara, chiar veniseră ploi scurte, Căpșuna îmi spunea să-l caut, caută-l, fă, nu fi proastă, că rămâi fără el, ai să ajungi la cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
brațele de gât și m-am urcat pe genunchii lui, trecând pe sub volan, sunt mică și încap, el a dat puțin scaunul pe spate, l-am descheiat la pantaloni și-am intrat ușor, îmi spunea versuri la ureche, Bună seara, iubită bună și rea/ Am să intru în tine ca piciorul în nea sau ceva în genul ăsta, nu-mi mai amintesc acuma, l-am futut acolo în toate felurile, eu pe el, gemea de plăcere, e senzual și ăsta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pletele, are o senzualitate iradiantă, îți transpiră palmele când ești lângă el, ușurințe apollinice îl fac să mintă ușor, numai pe tine te iubesc, dar nu mai sunt de mult un copil, sunt cu atâția ani mai mare ca tine, iubito, să știi și tu cu cine te-ai cuplat, să-i cunoști mai bine pe ai mei, să vezi de unde vin, e doar o poveste, ia-o ca pe o poveste, una spusă acuma, în toamna lui 1990, fuse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu nu ai învățat actorie cu bătaia, că singura indicație pe care am auzit-o aici, a fost asta: nu mai grăbi așa... * — M-am născut, îți ziceam, iubito, ăăă, să-ți mai spun?, ei, sigur că să-mi spui, în lumea aia din Cristești, care își are poveștile ei, am intrat în istoria lui 1948, an nefericit, ca toți anii ce au urmat lui ’44. Începuse sovietizarea României

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-o în orașul ăla din mijloc de Moldovă în care am fost repartizat, oraș care mi s-a lipit de inimă, pe care îl tot regret din multe motive, din cauza unei fete, mai ales. Moldova e, pentru mine, Ani-Anita, o iubită de atunci, odată și odată, am să-ți povestesc eu și de ea (bărbatul tot amânase povestea asta cu Anita, dar Loredana aștepta cuminte, știa că o să-i povestească el, cândva, despre fata aia), jucam într-un spectacol care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
tu, era ceva, când m-am născut eu, era altceva, patruzecioptiștii tăi au trădat, tinerii mei din ’68 au crezut, vezi, de-abia după nașterea mea se opun statele rușilor, parcă sună altfel, nu?, sunt niște diferențe... Hai să revenim, iubito, văd că faci povești cu „gravitația... statelor... începea să simtă”, să revenim și să-ți spun eu altă poveste, despre nevestele mele, despre Rita și Vichi, cum a fost cu prima și cum m-am însurat eu a doua oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o sanda. Și-a scos, ca o regină, și sandaua cealaltă, a dansat mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, libertate, te halesc, a intrat libertatea în mine!, era acolo dintotdeauna, așa crezi tu?, se vede, se vede. Iubito, era tangoul lui Piazzolla - Astor Piazzolla, cu ritmurile lui lente, în patru timpi, triste și dramatice, cu bandoneonul minunat -, Liber Tango. Dar eu vedeam Bucureștii din viitor, vedeam cum e să calce pârjolul asupra țării mele, să vină zavera - căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
descoperea sprâncenele perfecte, avea un corp durduliu, ca prin 1930, chiar dansa charleston când am văzut-o prima dată, dintr-un colț de cameră, apoi am luat-o eu la Tangoul Libertății, iute și obositoare femelă, cum le spui tu, iubito, să știi că nu toate sunt femele în ziua de azi, unguroaica era, așa cum ești și tu, o iubită-femelă bună la pat... Bărbatul știe că nu s-a născut femeie care să nu poată fi cucerită cu o poveste, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de munte... — A doua zi, marți dimineață, în zori, când fetele-grupuri, alea care trecuseră de cinci, șase ani, s-au adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat! — O fac eu, tu nu știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și cât am fost eu de deștept, mă simțeam mai bine după ce povesteam, trebuia să spun cuiva, și apele suportau. Pe ea o liniștise apa, și pe mine tot apa, așa e viața, pe toți ne liniștește ceva. * — Să revenim, iubito, mai avem timp?, timp avem, dac-am avea de toate ca timpul care este pe noi, Loredana nu-l întrerupe pe bărbat, primul ei bărbat, profesorul ei de actorie... Dar Maestrul știe că relația lui cu timpul este alta, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și să le forțăm mâna, să se însoare amândoi. Când pleci, du-te în dormitor și lasă-ți sub perna ei chiloțeii. O să se supere, o să facă scandal, dar termin cu ea mai repede, înțelegi? 1990 va fi anul tău, iubito! Ghidușie! VI. CHILOȚII DE SUB PERNĂ — El m-a învățat, Frumoasă Neli, să-mi las într-o zi, după un amor acasă la el, era prin anul 1990, să-mi las, vă spuneam, chiloțeii sub perna nevestei, îmi spusese Maestrul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai multe sensuri cuvântul ăsta, „împlinită”. Poate fi și „desființată”. De-aia ni s-au dat cuvintele, ca să putem minți... (Pauză, e neliniștită...) Ei, fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
culcat cu altul, tot mare fotbalist, amantul se laudă în presă că soția celuilalt e femeia vieții lui și soțul nu mai poate juca fotbal de mare valoare, că pe alt fotbalist îl înșală amanta, că unuia i-a plecat iubita cu altul, că una, top-model cu un nume predestinat, Cordita, declara într-un cotidian că ea s-a culcat cu fotbalistul cutare, dar ăsta n-a satisfăcut-o, că o are prea scurtă, fotbalistul nu s-a priceput, femeia n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în lume, contracte, hoții, afaceri, și mă întreabă ăla: cât ți-au dat, câți bani ți-au dat? Nu știu. Păi, tu ai semnat contractul, nu te-ai uitat ce semnezi ?, m-a întrebat moșul. Nu. Chiar nu mă uitasem, iubito, în capul meu, pe atunci, era că ar trebui să dau eu bani dacă joc într-un film, pentru că mă aleg cu un lucru fenomenal: rămân în eternitate. Dar, treptat, am descoperit că filmul îmi aduce niște bani și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mine. Doar despre Anita nu i-am dat amănunte, știe ea, așa, câte ceva, dar nu adevărul, e doar povestea mea. Despre tinerețe și Ani, nu știe decât mama, doar ea, Mama Ploii, cum îi spun eu. Despre Ani - o fostă iubită din tinerețe, cea mai importantă femeie din viața mea, nu te superi că-ți spun asta - poate o să-ți spun ție, odată, câte ceva. A trecut Ani a mea. Nu mai e și nu mai vine, s-a dus. Doar tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
atunci a adus-o mereu la facultate, a scos-o la restaurant, a plimbat-o pe străzi, să-l vadă băieții, să-l vadă Titus și doctorul Codrescu, prietenii lui buni. Laszlo Gabor era plecat. Se uită admirativ la ea, iubito, eu am un apartament gol, nu stă nimeni acolo, e un parter, dar e bine, nu te-aș duce eu unde e rău, nu te duc eu la rău, vrei să stai acolo?, nu te-ar costa nimic, doar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
aștept sub mărul ăsta din grădină de atâta timp, l-ați văzut când a plecat, era negru-pământ la față, a dat numai din mână a lehamite, nu-i mai trece de femeia aia -și mai zicea de una, Anita, o iubită din tinerețe, că atâta am iubit-o, ai iubit-o pe dracu! - nefericită apariție în viața noastră, o apucase teatrul la 20 de ani, nu putea să rămână la scris sau la ce făcea ea acolo. După ce a terminat facultatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard, e paradisul, ți se pare că seamănă? — Da, îîî, pentru mine... Acolo e raiul, între meri, copaci pe coroana cărora, uneori, o văd pe iubita mea din tinerețe, pe Anita, e întoarsă mereu cu spatele, pleacă mereu, plutește peste vârfuri și frunze, dar e acolo, în grădina de după gard, în paradisul ăla se mișcă umbrele vieții de aici, din mintea mea, poate acolo e și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
așa, la nesfârșit, o să vrea fata asta ceva, în definitiv, toate au vrut câte ceva, bani, roluri, mașină. Niște boarfe, iar lumea e rea, vorbește și ea, taie cu bărdița sau cuțitul, cu vorba, bârfa la români, despre asta-i vorba, iubito, explică Octavă insistent...) — Poftim?, Codrescu s-a uitat lung la ea, păi, de ce nu vă mutați?, ce-i inerția asta?, ați terminat facultatea? — Anul trecut. — Îmbrăcați-vă, îmi trebuie radiografia șoldurilor și a genunchilor. Lili, i-a spus asistentei, du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
uitat lung la mine, avea o privire plină de reproș, o grea și adâncă privire, că mă băga în mormânt. Dar a trecut, am scăpat, să ducă singură boala aia, eu sunt celebru, eu am alte treburi, eu am familie, iubito... — În actul doi, am dus-o cu mașina până acasă la ea. Am coborât în stradă și am plecat înainte acasă. — Mai bine o aduceai aici, îmi place să-mi țin dușmanii aproape, să știu ce fac. — Ești nebună! — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mâini, lasă pleoapele în jos, peste viață. — Eu să nu am tehnică?, uite că m-am gândit să-ți tai ție capul, până la lupta cu Laertes, o să-ți tai capul, ca să-ți arăt că am tehnică, o să te omor, vrei, iubito???, sunt un spadasin strălucit, așa cum stai acolo, nemișcată, ești o pradă grozavă. — Să te văd, bărbat frumos! Cu sabia sclipitoare, tânărul actor face câteva mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
se învârtește în sensul invers acelor de ceasornic. Apoi, se uită lung numai în ochii bărbatului. — Ce-i cu nebuna asta la masa noastră, ce cauți aici, ce caută asta aici, când eu locuiesc cu tine de două luni, sunt iubita lui de-atâta timp, sunt însărcinată, duduie, știai asta?, o întreabă Rita înțepată. Apoi, către el: nu i-ai spus?, să le spui la toate femeile tale... Sunt însărcinată, duduie, fac un copil, și copilul ăsta e al lui. Punct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
el și îl strânge în brațe, nu vrea să-l piardă, el e siguranța ei în lumea asta teribilă a teatrului, nu mi-ai mai cântat de la Paști romanța mea: De-aș fi vântul cu miresme parfumate... Nu pot acuma, iubito, sunt obosit, sunt frânt după atâta condus, altădată, îți promit eu că-ți cânt. Și ea urcă scara spre dormitorul de sus, este prea obosită de drum, de zilele de plajă și de apa mării, de Căpșuna, care cu greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]