5,069 matches
-
zăvorului mare erau niște scrijelituri care păreau a fi fost făcute chiar cu vârful sabiei. De parcă cineva încercase să iasă sau, poate, doar vrusese să vadă cât de trainică e încuietoarea. Își trecu degetele peste scrijeliturile de sub care ieșea la iveală lemnul de culoarea cărnii uscate. Se sprijini de poartă, chiar peste acele semne. Se priviră astfel, vreme îndelungată, până când flăcăul, părând să înțeleagă, încuviință și se întoarse la treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locatarul cel nou nu avea încă nevoie de cercul de lumină al veiozei, ca de o colivie a spaimelor sale. Se opri în dreptul porții. Scoase de la piept un ghemotoc alb, îl mângâie cu podul palmei, până când, trezindu-se, dădu la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
genelor întoarse și nasul cârn îi dădeau înfățișarea unei feline mici și iscoditoare. Era îmbrăcată cu un tricou larg peste umeri și blugi, semnele feminității păreau nedezmeticite, ar fi trebuit s-o faci să plângă, pentru ca femeia să iasă la iveală. Apoi, încetul cu încetul, apele oglinzii se tulburară, umerii lui căzură, carnea obosi pe oasele uscate, iar părul se cerni, nemaiîntorcând lumina. Iar de pe chipul ei mica felină se trase, alene, într-un ungher. Dar, pentru clipa în care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângeau cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce însă ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet. Când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, scoteau la iveală unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, pe la încheieturi, după tot soiul de păduchelnițe. Astfel încât, ducând-o tot într-o scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia care, lăsând moartea în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și mașinile s-au transformat în oameni ! Armagedon : mașinile gândesc, urăsc și iubesc în locul nostru. Locomotivele regulează pe rupte vagoanele de cale ferată, pistoanele le-o trag cilindrilor, ștecherele așijderea tuturor prizelor din lume... Fierului ruginit îi dă sângele la iveală... Glasul începu să i se gâtuie de efort și tălpile să caute o treaptă de care să se sprijine. Cum podul se apropia de peretele celălalt, Jenică trase în sus maneta și huruiala se opri. Maca privi în jos, evaluă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre miejii fierturii ieșiră la iveală. Parcă avusese o presimțire. — Ei ? întrebă femeia, aplecându-se ca pentru a inhala aburii calzi. — Ciorbă de linte... bâigui el, simțind că nu mai are nicio scăpare. Cu țelină... preciză maică-sa, când lingura se împotmoli într-o bucată mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai era nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză sutienul pe piept, se concentră pe furnicătura bretelelor care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încuviință, fâstâcindu-se, apoi o zbughi după șuierul uriașului, care se auzea din stradă. — De unde ai știut cum o cheamă ? întrebă Jenică. Se întoarse spre cârciumar : Ne-ai zis vreodată cum o cheamă ? Coropciuc zâmbi și, cum le scotea la iveală pe rând, lămuri o nouă taină. — De la aură. Așa-i, băiete ? — De-asta are și darul cititului, adăugă Maca. Coropciuc terminase de aranjat paharele. Își turnă un deget de bere și-și șterse mustățile cu degetele făcute crăcană. — Fetița asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în vederea dibuirii lui Gavrilcea, totul fu în zadar. Atunci Siguranța afectă renunțarea la urmărirea insurgenților și se arătă complet pasivă față de aceia pe care îi întîlni în calea ei, răspândind chiar zvonul unei posibile "împăcări" de natură a scoate la iveală din nou elementele date la fund. Această politică era cu atât mai motivată cu cât o a doua încercare de lichidare eșuase. Hangerliu fusese și el pus pe lista neagră, ca un om mai periculos în anume fel decât Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consultă ceasul și se îndreptă brusc spre Ioanide. . - Sunt al dumitale numaidecît! După aceea concedie peceilalți cu o bonomie fără replică: Așadar, ne revedem mîine! . După ieșirea lui Gonzalv și a celorlalți, fața lui Gaittany se metamorfoză brusc, scoțând la iveală o stare de spirit preocupată și un total dispreț pentru Gonzalv. . - Un tîmpit! califică Gaittany pe Gonzalv față de Ioanide,mă agasează de un ceas. . - Îți închipui pentru ce viu! . - Pentru Tudorel, probabil. Te-nțeleg! Sunt cu totul alături de dumneata! Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se vedea că nu era entuziasmată de perspectiva de a crește copiii altuia. Dimpotrivă, Erminia vorbea foarte călduros de copiii lui Gonzalv, pe care îi îngrijise când fuseseră bolnavi. Deci Conțescu, fără a renunța definitiv la proiectul 1, scoase la iveală și un proiect 2, în virtutea căruia nepoata s-ar fi căsătorit cu pretendentul Erminiei, iar Gonzalv ar fi luat-o pe aceasta din urmă. Practic, lucrurile ajunseră acolo că lui Gonzalv, Conțescu îi propuse a-i oferi în căsătorie fie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide impacient. "Da, Ioanide, e o vreme mizerabilă." "Asta văd eu și de aici." " Ce vezi de aici e simplu spectacol într-un fotoliu. Afară e vijelie ca pe Marea Nordului." "Mda!" (Ioanide nu descosea explicit pe Elvira, ca să dea la iveală toată absurditatea caracterului ei.) G. Călinescu " Te dă peste cap, cu umbrela zbori." "E interesant!" observa ironic (în imaginație, firește) Ioanide, așteptând să vadă până unde merge scandalul." Un acoperiș de tablă a fost dezvelit și aruncat în stradă ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-mi-le dumneata obiectele mele arheologice, altfel se prăpădesc, mi le iau copiii. Poate găsesc pe cineva care să le cumpere, un om de carte, să le păzească cum le-am păzit și eu. Hagienuș desfăcu pachetul și scoase la iveală un fragment de metopă ce reprezenta pe Perseu tăind cu cuțitul capul G. Călinescu Meduzei, care semăna cu o mască comică. Îndărăt se zărea capul unei babe, nu alta decât Minerva. - Le cumpăr eu! zise Ioanide. - Faci o faptă bună
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atunci era prea sărac spre a consulta un doctor și a-și lua temperatura. Tânjise pe picioare. Analiza sângelui nu duse la nici o încheiere, deoarece bolnavul n-avea o criză cu temperatură mare, singura în stare de a da la iveală semnele paludismului. Pentru orice eventualitate, Conțescu înghiți atebrină și după aceea preparate cu bază de chinină. Însă prea multe doctorii dăunară aparatului digestiv și Conțescu avu simptome de nausea. . - Nu mai poate mânca nimic, comunică Gonzalv, dă afară totul. . - Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cănd, zăresc cerul. Cerul din ochii tăi. Și durerea crește de fiecare dată cănd clipești. Aș plănge, dar nu pot. De la atăta frică, lacrimile îmi ard ochii. Pe pereții gropii apar mărăcinii promisiunilor de veșnicie, crestăndu-mi pielea și scoțănd la iveală altfel de lacrimi. Plăng sănge. Iubirea mutilează, lăsănd cicatrici adănci. Cad rapid și dureros. Îmi doresc să zăresc iar, pămăntul, să mă izbesc și să mă împrăștii într o pulbere de nefericire, dar să mă opresc din cădere. Alunec printre
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
asupra încastrării în simbolizarea rudeniei și asupra caracterului precar al edificării ideologice a acesteia. Instrumentalizarea politică a acesteia rezistă cu greu unor abordări economice reale, iar contradicțiile nu pot fi decât înăbușite. În consecință, în cele două țări ies la iveală construcții politice care pun accentul pe identitatea națională și coroborează procesele actuale recurente în cadrul mondializării. Abordarea acestor nevoi de reculturalizare într-o relație intimă la un mod exclusiv "cultural" se dovedește a fi un impas cu atât mai mult cu
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
exact, situându-se între acestea. Psihopatologia nu este interesată de bolile psihice, ci utilizează materialul psihiatric, comparând cu normalul psihic oferit de psihologie (Enăchescu, 2001)6. Datorită faptului că a luat ființă în practica medicală psihiatrică, psihopatologia poate scoate la iveală elemente importante despre om, despre infrastructura existenței conștiente și aduce mărturie despre situațiile limită în care persoana umană conștientă alunecă spre minusul dezorganizării și anulării specificității sale (Lăzărescu, 1994)7. Stabilirea rolului factorilor psihologici implicați în tulburările psihice și bolile
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Se notau viețile sfinților uciși, care se citeau mai apoi în biserică. Numele celor martirizați au umplut calendarul creștin, martirii fiind primii sfinți prăznuiți de Biserică. Numărul celor care au pătimit pentru Hristos este imens. Săpăturile arheologice au scos la iveală numai în catacombele din Roma aproximativ 1,5 milioane de morminte care adăposteau trupuri de martiri creștini<footnote Ene Braniște , Liturgica Generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,1985, p. 450 footnote>. Astăzi, comunitatea creștinilor
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
categorii sunt mai curând precum camerele dintr-un hotel sau scaunele dintr-un autobuz; ele sunt completate de cineva, dar nu întotdeauna de aceleași persoane. Când distribuțiile de venituri în societățile orientate către piață sunt studiate în timp, iese la iveală o mobilitate socială ridicată, cu un număr remarcabil de oameni urcând sau coborând în distribuțiile de venit. Cel mai important, însă, este faptul că economiile de piață prospere văd cum toate veniturile cresc, de la cele mai de jos la cele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și au inclus-o în teologia legământului. Thira (Santorin) este un mic arhipelag format din cinci insule. Cea mai mare, Thira, are forma unei seceri dispusă în jurul unui fost crater. Cercetările făcute în câmpia Akrotiryan (insula Thira) au scos la iveală un oraș ce purta amprenta arhitecturii minoice. Orașul adăpostea douăzeci și cinci de mii de locuitori, populație numeroasă pentru acea perioadă. În jurul anilor 1500 î.e.n., aici s-a produs cea mai mare catastrofă din istoria Antichității. Erupția a dus la prăbușirea zonei
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
se cere sfatul poți da un sfat eficace, adică poți provoca reușita prin corecta indicare a soluției. Sfatul pune deci totdeauna în joc un prealabil. Și tocmai de aceea, spune Heidegger, "puterea Atenei se întinde oriunde oamenii scot ceva la iveală, la lumină, unde pun ceva la cale, unde pun ceva în operă, unde acționează și fac". Iar Atena le dăruiește sfatul "mai cu seamă celor ce produc unelte, vase și podoabe"2. Acesta este prin excelență domeniul lui techne. Aici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de câtă limbuție este capabil cel care a certat omenirea pentru lipsă de măsură în folosirea limbii. Mă sperie apoi să văd cu câtă pietate și-a păstrat prelegerile. Ne-am fi așteptat ca din sertarele lui să iasă la iveală partea a doua a lui Sein und Zeit, de pildă, despre care lăsase să se înțeleagă că nu a tipărit-o pentru a pedepsi publicul că, după prima parte a lucrării, se arătase necopt și nereceptiv. Dar dacă două treimi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care apar pe această cale), evitând cu strictețe folosirea sinonimelor. Până și cuvintele care aparent nu au pregnanță categorială, care par să nu facă parte din cod și care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate ("a scoate la iveală", "a se arăta" etc.) revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]