5,860 matches
-
câte o noapte în jaima sa; și când un val lung, mai îndrăzneț, înaintă impetuos pe nisip gata să-i ude sandalele și să lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă. Marea din care se născuseră cândva strămoșii săi, „garamanții“; marea ce scălda coastele senegaleze și unde își găsea moartea marele râu ce hotărnicea deșertul la sud; marea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără margini. „O să mori departe de meleagurile tale“, prezisese bătrâna Khaltoum, și nu reușea să-și închipuie nimic mai străin de meleagurile lui decât acea barieră urlătoare de spumă albă ce se înălța furioasă în fața ochilor săi, dincolo de care nu izbutea să distingă decât adâncul nopții Se așeză pe nisipul uscat, departe de bătaia valurilor, și rămase acolo, complet liniștit, rememorându-și viața și gândindu-se la soția lui, la copii și la paradisul său pierdut, lăsând ceasurile să-și urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ale frunzelor, când pândea câte o turmă de antilope, al căror miros foarte fin le anunța întotdeauna, în orice împrejurare, prezența omului. Străbătu cu privirea distanța dintre grilaj și grupul de palmieri și calculă că, dacă în timpul nopții ar fi izbutit să se urce într-unul din ei fără să fie văzut, avea multe posibilități să-l împuște pe președinte în momentul când ar fi intrat sau ar fi ieșit din palat. Era doar o chestiune de răbdare, și răbdarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că negresa Khaltoum a greșit - își spuse, fericit de descoperirea sa. Poate că în visele ei m-a văzut rănit și învins, dar n-a putut să-și imagineze că o să fiu în stare să birui moartea.“ în noaptea următoare izbuti să ajungă, în parte mergând, în parte târându-se, până la fântâna din apropiere, unde se spălă cu chiu, cu vai și reuși să-și desprindă bandajul, ce părea că se făcuse una cu pielea lui. După patru zile, oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el, Mirelo, văzându-l cât de repede devine neajutorat și are nevoie să fie mângâiat și consolat într-un anume fel, fără să i-o arăți, iar tu parcă ai fi izbutit să-i fii pe plac și d-aia îl trăgea ața aici. De fiecare dată când îl aștepta și el nu mai apărea câte o săptămână întreagă, își amintea de seara aia când se întorsese de la cantină și-l găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lanțul, avea tendința de a se balansa periculos ori de câte ori deschideam luminatorul și vântul pătrundea În cameră. Îmi băteam capul să Încropesc un sistem prin care s-o stabilizez, dar fără vreun succes notabil deocamdată. Eram totuși fericită că, În sfârșit, izbutisem să dezleg misterul identității Chestiei, astfel că nu-mi prea mai păsa că se legăna ca un pendul. Am avut intenția să-l sun pe Tom și să-l Întreb dacă voia să ieșim să bem ceva, dar mă furase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Primul impuls a fost să-i trântesc ușa În nas, să alerg sus și să mă Întind suspinând pe pat. — Tu trebuie să fii Sam! continuă ea. — Mda, ăăă, așa e. Nu doriți să intrați? Grație unui efort intens, am izbutit să nu-mi cer iertare pentru halul În care era garsoniera. Cumva, mi-am dat seama că odată ce aveam să Încep, nu m-aș mai fi oprit. — Grozavă casă ai! observă ea, privind peste tot plină de curiozitate și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se Întâlniră. El intră, trântind ușa fără a-și lua privirea de la mine. Zgomotul Încuietorii a părut că vine din altă dimensiune. Mi-am scos cureaua de la haină și-am Început să-i deschei nasturii. — Ce cauți aici? am Întrebat, izbutind să rostesc cuvintele pe un ton destul de indiferent. Credeam că mă cosideri Antichristul și Târfa Babilonului laolaltă și că n-ai mai consimți niciodată să rămâi singur cu mine. Mă rog, asta e ce mi-ai dat de Înțeles cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
remarcă Îi pecetluise soarta. De altfel, am observat că nu făcea nici o mișcare În direcția ușii. — Vino o clipă până sus, l-am invitat amabilă. Vreau să-ți arăt ceva. El m-a urmat cuminte În sus, pe scară. După ce izbutise să se tragă peste margine și stătea pe platforma-dormitor, am făcut semn cu mâna de jur Împrejur. — Știi ce e asta? am Întrebat. ăsta e locul În care dorm. Acum permite-mi să-ți expun faptele. M-ai ademenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
poate apăra dacă rămâne cocoțat pe piedestalul său, caută să se elibereze, Își Încurcă picioarele Într-o pernă, se poticnește și cade la pământ. Iusuf este deja deasupra lui, ținând În mână cuțitul pe care-l păstra ascuns În veșminte. Izbutește să-l strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Londra. — E social-democrat, continuă Fazel, un dușman al țarismului, dar, odată sosit la Teheran, acum câteva luni, a reușit să-și ascundă convingerile, și-a pregătit intrarea la legația rusă și, nu știu prin ce Întâmplare, prin ce stratagemă, a izbutit să pună mâna pe niște documente compromițătoare: planul unei lovituri de stat, pe care ar executa-o cazacii, pentru reimpunerea unei monarhii absolute. Totul era scris negru pe alb. În bazar trebuia să se dea drumul plebei, ca să se submineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-și educe poporul, să intre În concertul națiunilor prospere și respectate? Asta a Încercat să facă Shuster. — În această privință, Îi port cea mai mare admirație. Dar nu pot să mă Împiedic să-mi spun că, dacă ar fi izbutit mai puțin bine, noi nu ne-am afla astăzi Într-o stare vrednică de plâns: democrația noastră - anihilată, teritoriul - invadat. — Ambițiile țarului fiind așa cum sunt, așa trebuia să se Întâmple, mai devreme sau mai târziu. — E Întotdeauna mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au de împărțit în alte familii, de ce fac scandal?”, m-a întrebat el odată, surprins. „Prea bine nu știu nici eu. Pe mine mă cheamă abia când vine momentul să se insulte. Atunci n-am încotro, stau și ascult. Până izbutesc să-i despart, am ocazia de cele mai multe ori să învăț niște înjurături nou-nouțe. Os de târfă, de pildă. Habar n-am ce înseamnă, dar așa îi zice Negreanu nevestei lui, când se îmbată. Sau cel puțin, simplu, târfă, cuvântul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mergea atât de departe, încât îi așteptam vizitele cu nerăbdare, căci, la data când eu puteam simți încordarea aceea, noi nu mai aveam menajeră. Când venea, închideam imediat aparatul, mă aruncam înapoi în fotoliu, încercam să mă liniștesc - adesea nu izbuteam - și o strigam din sufragerie. Ea știa de acum ce voiam și se ducea direct la televizor, își scotea pantofii și făcea totul întocmai după dorința mea, după care ieșea, zâmbind pe furiș. Eu așteptam câteva minute, după care stingeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Așa, deci, ajung să moară oamenii. Acum, bătrânul Dumitrescu are să mă cheme la el. Păcat că tata nu e administrator în blocul lui.” Dar n-a venit nimeni să mă ia și eu am fost un pic dezamăgit, pentru că nu izbuteam să devin disident. După mulți ani de pușcărie, m-aș fi întors acasă și aș fi discutat cu tata politică. Ciudat. Întrebarea aceea am uitat-o pentru o vreme, dar acum două luni mi-a apărut iarăși în minte. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
știut că tații reușesc totdeauna. A aranjat niște cartonașe pe masă: „Cele de-aici, din stânga, sunt pentru mâncare, celelalte pentru dormit”, a spus el, iar eu mă gândeam: pun pariu că tatăl din film, acela cu bicicleta, n-ar fi izbutit să facă rost de mâncare și de dormit în trei ceasuri. Dar, la urma urmei, filmul fusese alb-negru, cei de acolo n-avuseseră bani nici pentru culori. Cu câteva luni înainte să plecăm în călătorie, tata adusese acasă televizorul color
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
S-au așezat amândoi lângă mine, în vreme ce tata s-a dus să-și ia vechiul lui aparat rusesc, tip Leika. După ce a venit înapoi, m-a pieptănat și mi-a ales o cărare pe-o parte, dreaptă cum numai el izbutea s-o facă, pe urmă și-a umezit degetul mare și mi-a netezit sprâncenele. Când a socotit că eram destul de frumos, tata a dus aparatul la ochi, a spus „cucu” și a vrut să apese. Însă, pentru că soarele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mesei parcă năuci - fiindcă un prânz ca acela te năucește ca un pumn în obraz - mama le-a luat pe femei cu ea în bucătărie, însă ele au bănuit ceva și au venit repede înapoi, tocmai când tata aproape că izbutise să-i înduioșeze pe cei doi bărbați. Ei se învoiseră să semneze caracterizarea propusă de tata, dar scorpiile s-au și repezit să dea cu gura, zicând că bărbații nu pot nicidecum să semneze, pentru că și-ar asuma un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de niște fire subțiri și extratereștrii n-aveau deloc pielea verde. Ei vorbeau englezește și în general arătau ca americanii, în afară de faptul că aveau mereu ghinion. Când exploda o planetă, Flash, prințesa și prietenii lor priveau prin ferestruica navei spațiale. Izbutiseră să se salveze în ultimul moment, luându-și zborul. Însă extratereștrii nici n-ar fi avut cum să fie verzi, pentru că Flash Gordon nu poate fi văzut în culori, e un film alb-negru și Ion se ostenea în zadar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
picioare, beau repede și plecau. Aici, în America, era limpede că oamenii aveau o problemă dacă intră în timpul zilei în bar și, când se încumetau, o făceau cu capul tras între umeri, de parcă s-ar fi ascuns. Apoi, dacă tot izbutiseră să ajungă acolo, rămâneau cât mai mult. Asemenea baruri puteai să vezi și în filmele western, cele cu John Wayne. El pășea în încăpere și se auzea o melodie cântată la pian. Stătea la tejghea și niște bărbați din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
către celălalt ssst. Lângă fiecare bloc, până spre gară, se formaseră grupuri de oameni și toți ascultau la radio. Se strigau veștile, în rest nu se vorbea prea mult. Unele posturi nu transmiteau, probabil că dispăruseră, iar cel pe care izbutiserăm noi să-l prindem ne sfătuia să ne păstrăm calmul și să nu ne întoarcem în locuințe. Lanternele s-au stins una câte una și glasurile au amuțit treptat. Așteptam cu toții în întuneric. Pe balcoane se zvântau rufe, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o anorectică, ea dădea numai din când în când pe la școală. „Anorectic e cineva căruia nu-i face plăcere mâncarea”, ne lămurise Pintea. Eu unul n-aș deveni anorectic în ruptul capului. Ea pleca de acasă dimineața devreme și rareori izbutea să ajungă la școală. Se pierdea prin oraș și apărea iar, unde avea chef. Câteodată porneam s-o căutăm. Colindam străzile dimprejurul școlii, râdeam și ne îmbrânceam, strigând cu toții în cor: „Ziglindeee!” Ziglinde nu era de găsit. Apoi ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
al lui Uri. Faptul că mersese atât de puțin l-am pus pe seama lipsei de concentrare a mamei. În lunile următoare, am îndoit toate tacâmurile noastre din casă: lingurițe, linguri și furculițe. Nu mi-a scăpat nici măcar una. Fiindcă nu izbuteam așa simplu ca Uri, eram nevoit să le și răsucesc, să le apăs și să trag de ele. A trecut o jumătate de an până când mama a putut face rost de alte tacâmuri, căci peste oraș se abătuse iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne-a atras atenția că e nesănătos ce facem și ar trebui să scurtăm scăldatul. După asta, pe nepusă masă, unchiul a dispărut. Nu era de găsit nicăieri. În învălmașeala generală, se făcuse nevăzut pur și simplu. Ne întrebam cum izbutise, căci de regulă abia își târa picioarele și rămânea întruna în urmă. „Când îl apucă setea pe păcătos, e mai iute ca vântul”, a spus mătușa. Ea știa cel mai bine. „Îmi închipui unde poate să fie”, a zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe Lea, așa cum credeam eu că se face. Ea îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele, nu-mi dădeam seama exact. Și totul îmi devenise indiferent, iar ce nu-mi era indiferent tresărea și ardea acolo, sub stofă. N-am izbutit să desfac acul la timp, m-am pomenit ud înăuntru și plăcerea a dispărut dintr-o dată. Am încetat să mă frec de Lea și ea a fost surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]