5,277 matches
-
l-ar fi putut avea un polițist cu grad mare: Buzz Meeks. Mal își șterse ochii. Stivui frumos foile și fotografiile. Văzu pe marginea unui raport despre investigațiile din ghetoul negrilor un scris de femeie, cu hoteluri și cluburi de jazz bifate peste scrisul lui Danny. Vârî pagina respectivă în buzunar, luă întregul dosar și se îndreptă spre ușa de la intrare. În broasca ușii se auzi o cheie. Dar încuietoarea era blocată. Mal o deschise, plin de curaj, așa cum făcuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vorbit cu un gagiu care l-a văzut pe Coleman săptămâna trecută la Bido Lito’s. Zice că stătea de vorbă cu un evreu bătrân și bolnăvicios, pe jumătate mort. Tipul crede că arăta ca unul din acei iubitori de jazz de la azilul de bătrâni de pe strada 78, colț cu Normandie. Buzz întrebă: — Te gândești la Lesnick? Suntem pe aceeași lungime de undă, flăcău. Nu-mi mai spune ”flăcău”, că mă ia cu friguri. Șefu’, am citit un raport acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avea capre și găini în curtea de dincolo de gardul de sârmă ghimpată. Buzz își imagină că negrii demenți le sacrificau în ritualuri voodoo și poate chiar îl invitau și pe Coleman la o tocăniță de wolverine și o noapte de jazz îndrăcit. Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
știu de povestea cu incestul și de cea cu operația estetică. Știu și că fiul încerca să dea vina pe tată. Singurul individ care mai știa toate astea era căpitanul de la Procuratura Districtuală care a fost ucis în clubul de jazz. Și mai cred că vrei să-mi spui tot ce știi tu, altfel n-ai fi recurs la faza aia juvenilă cu Trotski. Logic, dom’ doctor de cap? Lesnick râse, tuși, apoi râse iar. — Înțelegi conceptul de motivație subliminală, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lesnick reluă: Când ziarele de scandal au anunțat următoarele două victime, am știut că asasinul trebuie să fie Coleman. El fusese unul din pacienții mei în perioada cu CASL. Știam că trebuie să locuiască pe undeva prin apropierea cluburilor de jazz de pe Central Avenue. Și l-am găsit. Odinioară fuseserăm destul de apropiați și credeam că aș putea să-l conving să se lase internat într-o clinică și să pună capăt acelui măcel absurd. Cazul lui Augie Duarte mi-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de wolverinele lui - filme ce au ajuns să-l obsedeze. Reynolds era generos cu banii și nu-i păsa că fiul lui își petrecea zilele în curtea din spatele casei, unde exersa la saxofon. Coleman a început să frecventeze cluburile de jazz din Valley, unde a întâlnit un cântăreț la trombon pe nume Mad Marty Goines. Mad Marty era consumator avid de heroină, dealer de iarbă, spărgător de case și instrumentist de mâna a doua. Constituia întruparea vieții josnice trăite de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și-l invitase să se alăture bandei. Coleman, furios că nu fusese consultat - dar fără s-o arate -, a aflat că Goines nu-l menționase și nu-l descrisese lui Bordoni, așa că a decis că vechiul lui mentor în ale jazzului era o momeală perfectă pentru wolverine. L-a rugat pe Marty să se întâlnească pe Central, colț cu Strada 67, la 12.15, dar să nu spună nimănui, din motive bine întemeiate. Coleman s-a dus apoi în camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ce-i la bătaie? Pielea ta, dar să sperăm că nu și banii mei. Tocmai am aflat o chestie printr-un amic de-al lui Mickey. LAPD a făcut un test balistic de rutină cu gloanțele trase în clubul de jazz unde-ai fost și tu. Medicul ăla legist faimos, Layman, a examinat toate pastilele din șobolanul despre care mi-ai povestit. I-au părut cunoscute, așa că a verificat mai serios. Gloanțele din pistolul tău s-au potrivit perfect cu pastilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o zi se va năpusti asupra inamicilor islamului și-i va risipi în cele patru zări de n-o să mai rămână nici praful din ei. Discută despre locurile sfinte din Orientul Mijlociu, despre ascensiunea lui Amir Amanullah în Afganistan. Seara, în timp ce jazzul gramofonului se suprapune peste chemarea muezinului, tensiunea se simte și mai acut, iar hijra își fac treaba cu capetele lăsate, temându-se pentru viitor. Atunci, Flowers transmite mesajul că Privett-Clampe vrea să-l vadă din nou pe Pran. Spre dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îndoit cum a venit. Măcar să nu fi băut așa de mult noaptea trecută! Firoz petrece o după-amiază ușor amuzantă, uitându-se peste titlurile noilor filme ale lui Birch: Bărbatul galben și fata, Trei servitoare negre, Calul din herghelia de țară, Jazz Godiva și ultima serie Big Bellhops pe care o distribuie clientelei cu mai mult discernământ. Dar pe Firoz îl interesează de fapt următorul proiect al lui Birch. Un film de vânătoare. Un film cu o vânătoare de tigrii. Pagină separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
uluit la ei. Doi băieți loviți rău, palizi, prăpădiți. Par răniți. Lasă mașina și înconjoară zidul dărâmat al școlii, căutând un loc pe unde să-l escaladeze. Duminica dimineața la țară. Păsările cântă cu volum amplificat, ca o orchestră de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a apucat să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care nu-l poate confunda. Este Waller, Târfa Casei, cu fața încadrată de bucle castanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le permit regulamentele și nu vor să se amestece cu ceilalți studenți, formând un fel de universitate paralelă, mai sobră și mai cufundată în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i să-și verse băuturile. Sub influența șampaniei și a triumfului artistic, insistă să-i sărute pe toți franțuzește pe amândoi obrajii, lăsându-le semne negre. Un tânăr cu chip de bufniță de la Balliol, strigă la Jonathan peste muzica de jazz de la gramofon: o faci atât de bine, ha, ha, iar cuvintele luate separat îi produc fiori reci...când se deschide ușa și intră chiar ea, scrutând încăperea. Pentru un moment, ilogic și captivant, Jonathan crede că se uită după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trec. La rând, la cinema-ul de pe straga George, ea îl lasă s-o țină de mână. Stând pe scaunele din spate se sărută. De ziua lui, ea îi dăruiește o pereche de butoni emailați, ce reprezintă niște cântăreți de jazz mici, negri, un saxofonist și un trompetist. Este o zi de naștere cu semnificație anume. Împlinește douăzeci și unu de ani, devine major. Domnul Spavin face o ultimă încercare de a-l convinge să aleagă cariera juridică, dar în final este forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
placă. — C-o să-mi placă? A ador - mulțumesc, Luke. A fost foarte frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem foarte mândri de succesul și de talentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa, sanchi, pe cetățeanul ABCK, da, pe domnul K, în Praga metafizică și glumeață. Procesul, da, da, basm celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
interpretând vechea melodie din Show Boat, intitulată Can’t Help Lovin’ That Man. Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu o cântăreață, ci o falsă cântăreață, mimând textele unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spun ce mi-aș fi dorit să-i fi spus lui Adam aseară. Mike plătește de fapt păcatul lui Adam. — Te rog, nu pleca, spune el încet. Hei, dacă nu-ți place muzica, o să schimb CD-ul. Ce-ți place? Jazz, R&B, country sau western? Râd, în ciuda a ceea ce simt. Ce altceva aș putea face? — Nu e muzica de vină, spun stânjenită. Doar că... păi, nu sunt prea sigură ce caut aici. Ei bine, nici eu, ridică el din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de Crăciun, i-am făcut cadou o curea de ceas foarte drăguță, din piele, dar el poartă tot prostia aia digitală, fiindcă Îi zice temperatura din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut că-mi place să merg la concertele lui, așa că acum e convins că Îmi place la nebunie jazzul... — ... toate filmele lui Woody Allen pe dinafară și spune fiecare replică Înainte ca actorii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut că-mi place să merg la concertele lui, așa că acum e convins că Îmi place la nebunie jazzul... — ... toate filmele lui Woody Allen pe dinafară și spune fiecare replică Înainte ca actorii să o rostească, și lucrul ăsta mă scoate efectiv din minți... — ... pur și simplu se uită la mine de parcă aș vorbi turcește... — ... foarte hotărât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vizită la ai mei. — E OK, zic relaxată. Nu contează. — A, și am uitat să-ți spun. Îmi surâde misterios. Ghici la ce avem bilete ? — Ooo ! zic animată. Îhm... Tocmai sunt pe punctul de a spune „Paris !“ — La festivalul de jazz ! Mă privește radios. La Cvartetul Dennison ! E ultimul lor concert pe anul ăsta. Îți amintești când i-am ascultat la Ronnie Scott ? O clipă, nu sunt În stare să rostesc nici un cuvânt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încântată. Îmi pune mâna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sunt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amândurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decât doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amândurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decât doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințând. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decât doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințând. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat de Încântare. Nu-i așa, Emma ? — Da, spun cam fără chef. Da, ne plac. Ia zi, Connor, spune Jack pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]