149,721 matches
-
cu toată ființa asumare de sine, urcuș din starea precară în care este întrupat, iar nu o sumă de perfecțiuni de trecut în contabilitatea cerească. Printr-un aforism omul se poate asuma pe sine, pe când de la un înger ca de la Judecata de Apoi nu se arată dispus să învețe, căci îngerul de fapt nu-l poate pe el, om, înțelege. Și totuși aforismul paidetic, așa cum îl cultivă V. Fetescu, este îngerul care îl înțelege pe om. Pentru om, cuvintele cioplite până la
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
sau excluderea lui). Aici, de menționat: fiul cel mare nu se simțea, la casa tatălui, „acasă”, mai ales după ce-cum a fost primit înapoi fratele său. Aceste aforisme cu marca, inconfundabilul autorului lor depășesc statutul de sentințe ale unei Judecăți de Apoi cu completul de judecată funcționând aici și acum. Ele trec dincolo de justițiara autoritate vizând domeniul propriu-zis juridic, dreptatea juridică, legea scrisă a lui „a ști/a avea”, ce taie în carne vie; aceste aforisme dau măsura dreptății inimii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fiul cel mare nu se simțea, la casa tatălui, „acasă”, mai ales după ce-cum a fost primit înapoi fratele său. Aceste aforisme cu marca, inconfundabilul autorului lor depășesc statutul de sentințe ale unei Judecăți de Apoi cu completul de judecată funcționând aici și acum. Ele trec dincolo de justițiara autoritate vizând domeniul propriu-zis juridic, dreptatea juridică, legea scrisă a lui „a ști/a avea”, ce taie în carne vie; aceste aforisme dau măsura dreptății inimii, milei, pentru încășansa oferită de „a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
alternarea registrului înalt al cogitației cu cel, pedestru, al receptării (genul de umor practicat, cu rezultate remarcabile, în Simion liftnicul). Dincolo însă de aceste efecte pe care Petru Cimpoeșu nu și le poate refuza, rămâne adevărul încadrat de ele. Orice judecată adevărată este decretată astfel de către o alta, și tot așa, la nesfârșit. Iar dacă "gândirea în sine nu e o formă de adevăr, atunci adevărul nici nu există și nici necesar nu mai e" (p. 475). Ancheta judecătorului se dovedește
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
izolat cu îndârjire, despre acest scriitor mai înainte laconic definit și despre cărțile sale - nu amintesc decât ceea ce cuvânta Iisus Christos: ŤZic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga.ť (Luca 19/40) Textul este semnificativ pentru tipul de judecată al autorului. Acesta raportează în permanență situațiile contemporane la învățăturile biblice, sugerează răspunsuri și soluții fără aerul că acestea i-ar aparține. Simpla punere în același plan a racilelor lumii contemporane (politica, prostituția, rasismul, terorismul sunt condamnate fără echivoc) și
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
Asemeni unui doctor experimentat, el cunoaște patologia bolii și oferă medicația necesară vindecării. Tratamentul său presupune, în primul rând, întoarcerea spre marile învățături ale lumii creștine. Și pentru ca hapul său să fie mai ușor de înghițit, autorul îndulcește întrucâtva asprimea judecății, încheindu-și fiecare meditație cu câte un diafan haiku. Pornografia, una dintre principalele beneficiare ale globalizării prin intermediul internetului, este condamnată în termeni fără echivoc: "Pornografia este și va fi mereu o erupție a întunericului din noi înșine, asemenea unei animalice
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
numai de tine depinde... Este acest îndemn un truism? Astăzi, globalizată și dincolo de ceea ce înseamnă ca industrie a Răului, pornografia mai poate fi definită și astfel: purgatoriul iubirilor căzute și iadul singurătăților imbecilizante. Doamne - nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații pustii și/ dama ce cască..." Dincolo de acest consistent grupaj de panseuri dublate de haiku-uri, volumul mai
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
ca industrie a Răului, pornografia mai poate fi definită și astfel: purgatoriul iubirilor căzute și iadul singurătăților imbecilizante. Doamne - nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații pustii și/ dama ce cască..." Dincolo de acest consistent grupaj de panseuri dublate de haiku-uri, volumul mai cuprinde meditații despre Dumnezeu, om și lume (In hoc signo vinces), eseuri despre Nietzsche (Is
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
Cristian Teodorescu Replica lui Sorin Roșca Stănescu după ce a aflat că eseistul Gabriel Liiceanu și jurnalistul Dan Tapalagă vor acționa cotidianul Ziua în instanță: "Acești pseudo intelectuali pot să dea ziarul Ziua în judecată ori de cîte ori doresc.Vor pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual" pe Gabriel Liiceanu. Chiar dacă Ziua l-a atacat pe Liiceanu
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
care sînt sau se consideră făcători de opinie în România, și el își închipuie, probabil, că poate spune orice despre oricine, convins fiind că va fi crezut. Ideea că o persoană, fie și Liiceanu, îndrăznește să-i dea ziarul în judecată îl face pe directorul Zilei să-și atribuie rolul de instanță și în materie de intelectuali, după politicieni și mai ales oameni de afaceri. Adică el decide, mai nou, și cine merită să fie numit intelectual în România. Mă întreb
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
dimpotrivă, evaluări făcute de sus, din polul plus: toate îi sunt îngăduite, într-o formulă pe cât de permisivă, pe atât de pretențioasă în ceea ce privește rezultatele. Un eseist superficial, fără cap teoretic, lecturi aprofundate și adâncime a reflecției, este trimis, cu o judecată severă, în rândurile... publiciștilor. Înainte de a fi un remarcabil publicist, Mircea Mihăieș era un foarte promițător eseist și critic literar. De veghe în oglindă, volumul său de debut, din 1989, reeditat într-o versiune revăzută după mai bine de cincisprezece
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
cît permitea contextul) față de ideologie, a unei critici bizuite pe valori, care-și propune a promova autonomia esteticului, refăcînd relația vitală cu perioada interbelică. O asemenea opțiune implica și o reacție împotriva "excesului documentarist provenit din lipsa interpretării și a judecății", de facto subsumat adesea, la rîndu-i, tendențiozității oficiale și, în consecință, cultiva o deschidere spre libertatea asigurată de eseu. Pătată de ideologizare și propagandă, perspectiva istorică părea a se descalifica în sine. Era ca o saturație produsă de un fel
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
un amplu poem", dar adaugă: "Deocamdată, istoricii literari, pe urmele lui G. Călinescu, îl așază între poeți ortodocși ai revistei "Gîndirea". Deocamdată, întrucît Sterian este încă superficial cunoscut..."8 Se subînțelege că încadrarea respectivă e doar parțial corectă, ca și judecata de valoare. Cei doi exegeți propun, prin urmare, două viziuni asupra personalității respective, implicit două judecăți de valoare, ce diferă mult, dacă nu sînt chiar diametral opuse. Și amîndoi se opun părerilor formulate de Ovid S. Crohmălniceanu, D. Micu și
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
poeți ortodocși ai revistei "Gîndirea". Deocamdată, întrucît Sterian este încă superficial cunoscut..."8 Se subînțelege că încadrarea respectivă e doar parțial corectă, ca și judecata de valoare. Cei doi exegeți propun, prin urmare, două viziuni asupra personalității respective, implicit două judecăți de valoare, ce diferă mult, dacă nu sînt chiar diametral opuse. Și amîndoi se opun părerilor formulate de Ovid S. Crohmălniceanu, D. Micu și Virgil Ierunca, apropiindu-se în anumite puncte de poziția călinesciană, pe care n-o acceptă nici unul
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
spunem că nici un critic nu a mai semnalat nici cel mai mic indiciu în acest sens.) Nici "malițiozitatea" nu-și găsea acoperire în fapte. Injustă, fraza este, pe de altă parte, dintre cele ce debușează ușor în domeniul extraliterar, provocînd judecata morală. Iar în condițiile legislației rasiale în vigoare în 1941, putea și a fost cît pe ce să aibă consecințe foarte grave. Ea și altele de aceeași factură au făcut ca în fișa alcătuită lui Paul Sterian de serviciul mobilizării
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
nici la aroganță. Răspândea în jur numai bunătate și bunăvoință, chiar și atunci când primea în schimb suspiciune, insinuări și răutate. Poate pentru că unii nu puteau înțelege că face totul din onestitate, pasiune sinceră și respect pentru adevăr. S-a supus judecății - severe, dar până la urmă favorabile - a colegilor ei italieni, care i-au acordat cu puțin înainte de moarte titlul de profesor plin (titular) al Universității din Udine. În acest timp, tot cu puțin înainte de a trece dincolo, lucra cu aceeași pasiune
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
și se va pierde în acest fum al devenirii; la sfîrșit, devenind discipolul lui Heraclit, aproape că nici nu va mai îndrăzni să ridice glasul". Chiar dacă o astfel de umilință în fața instabilității universale e de neocolit, de aci decurge succesiunea judecăților, necesitatea revizuirilor, care se întîmplă să aibă o factură contradictorie. Ele reflectă mișcarea din spațiul conștiinței, parte a mișcării cosmice. "Și, cu toate acestea, succesiunea valorizărilor nu are Ťnimic arbitrar și impersonal, - este, cel puțin foarte des, o demonstrație că
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
decenii, povara secretului, pentru ca, atunci când se așteptau mai puțin, să fie ajunși din urmă de umbrele trecutului și puși la stâlpul infamiei. Meritau toți acești oameni oprobriul public sau faptele lor bune (indiscutabile) ar fi trebuit să ducă la o judecată mai nuanțată? S-a sprijinit sistemul represiv din România pe umerii lui Doinaș, Paleologu, Carol Sebastian sau Mona Musca? Să fim serioși. Cu excepția lui Adrian Păunescu (care s-a lamentat public - oribilă situație - că ar fi fost "turnat" de Doinaș
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
putere, o bătrînețe polară. În așteptarea ei, într-o noapte de șuetă, ori numai o cură de lene binevoitoare meditației, vin să-l viziteze: Bursucul, vecin fără drept de ședere în vizuină, dar întrucîtva necesar, Vulpea, tîrîtă de Cocoș la judecata Ursului (ea va deveni, de fapt, adevărata stăpînă a viziunii), Iepurele, Vulpoiul, Viezurele, Purcelul, Lupul, Broscuța și alți cîțiva. Sorescu are, în a drege povești pe care pare că nu și le mai amintește, o inventivitate fără cusur. Prima parte
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
a Institutului de literatură, condus de prof. Mihail Dragomirescu, o colegă ținuse o comunicare comparând - conform teoriilor profesorului - o nuvelă de Brătescu-Voinești cu una a lui D. D. Pătrășcanu. Iată ce scrie Cioculescu: "Entuziasmul era general. Comunicarea se încheia cu judecățile de valoare categorice, cum că prima nuvelă era o capodoperă, iar a doua, o operă de talent. Atunci am luat cuvântul (nu e consemnat în buletin) și am spus că nu apreciez lucrările care aplică docil clasificările președintelui și că
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
și ca grup social, a fost introdus de către mașina de propagandă în iconografia obligatorie a tuturor artelor. Artistul plastic, ale cărui repere sînt exclusiv vizuale, a fost, poate, în această perspectivă, cel mai traumatizat, cel mai vulnerabil la o ipotetică judecată a compromisului, dar și martorul cel mai lucid al tragediei colective și al impasului individual. Din anii cincizeci și pînă în deceniul nouă au fost pictate și desenate pînze, însumînd sute de hectare, cu mineri în salpoete noi și cu
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
a unei tradiții - personale sau enclavizate - de scriitură. Chiar dacă în primul caz vorbim despre un debut, iar în cel de-al doilea de o reinventare în care puțini mai aveau încăpățânarea să creadă. Iată de ce - fără a fi numaidecât o judecată de valoare - acestea două sunt, poate în mai bună măsură decât numeroase altele cărți. Numai cu acordul stăpânului Debutul Dianei Corcan pune - înainte de orice altceva - o problemă de stil. După zecile de debuturi ale ultimilor ani, în nici un caz indistincte
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
temeinicie nu poate clinti dogoarea unui sentiment. Toate vor fi puse în seama conjurației actuale îndreptate împotriva creștinismului și, dintr-un gest spontan de răzbunare simbolică, Langbein va fi privit cu compătimirea cuvenită celor care vor fi pedepsiți aspru la Judecata de Apoi. Ceea ce sare în ochi este dăruirea cu care teologul își vinde sufletul rațiunii. Zeul lui poartă numele raționalității, și tot ce nu încape în tiparul ei se cuvine a fi lăsat deoparte. Potrivit acestei optici, nu merită să
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
în lumea elementară, mitul lui Vlad }epeș consacră realitatea justiției necruțătoare, și așa mai departe pentru tot ce mintea omenească a imaginat ca depozitar absolut al existenței noastre la un moment dat. Ceea ce se omite, însă, într-o astfel de judecată, este sacrificiul pe care mitul, legenda sau oricum le-am numi, îl operează în planul realității înseși. Ne trezim, în felul acesta, de multe ori, că folosim nume, utilizăm imagini, chemăm legende, dar nu mai știm nimic din ce se
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
în care trăim: "Astăzi, dacă un autor ar avea îndrăzneala să publice o filipică similară într-o carte Ťserioasăť, academică, ar ajunge fie ridiculizat de întreaga comunitate științifică (ai cărei lideri de opinie sunt, în majoritate, anglo-saxoni), fie dat în judecată de numeroase foruri internaționale, ai cărei cerberi, ca arbitri ai corectitudinii politice (political correctness), leșină subit în fața oricărei încălcări a protocolului semantic. Dar, cum vă spuneam, la 1886, lumea nu auzise încă de faptul că un orb este Ťsolicitat vizualť
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]