KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

atât de emoționat, că nu m-am putut împiedica să-mi las lacrimile să curgă. S-a ridicat. M-am aplecat ca să-i sărut mâna. M-a lipit de el și m-a strâns la piept ca un adevărat părinte. Jur pe Dumnezeu, l-am iubit din clipa aceea, în ciuda ceremoniei pe care tocmai mi-o impusese. Faptul că un om atât de puternic, atât de venerat de creștinătate în Europa și pretutindeni, se putea lăsa covârșit astfel de emoție la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându-mi să nu mă mai plimb niciodată prin Roma având drept ghid un adept al lui Luther. Pentru vizita următoare, am avut norocul să-l am companion pe Guicciardini, care tocmai se întorsese dintr-o lungă ședere la Modena. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mele, despre viața mea la Roma. Am descoperit la el același apetit al cunoașterii ca și la vărul lui, aceeași încântare la auzul unor denumiri ca Tombuctu, Fès, Cairo, același respect față de ceea ce ținea de spirit. M-a pus să jur că într-o zi voi așterne în scris istorisirea călătoriilor mele, făgăduind să fie cititorul meu cel mai asiduu. Extrema plăcere pe care mi-a prilejuit-o această conversație n-a diminuat totuși cu nimic profunda mea suspiciune față de propunerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
germani escaladară zidurile în mai multe locuri și se răspândiră pe străzi. Câțiva dintre oamenii care reușiseră să scape cu viață izbutiră să ajungă la castel, privirile lor grăind deja despre primele orori. Aveau să urmeze și alte mărturii. Mă jur pe Dumnezeu care m-a făcut să străbat lumea largă, pe Dumnezeu care m-a făcut să trăiesc supliciul orașului Cairo, ca și pe cel al Granadei, că nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
la piept, apoi să-l privesc cum pleacă, nu fără o părintească afecțiune. A fost rândul celui din Sousa să mă îmbrățișeze cu căldură. De luni întregi aștepta în fiecare zi sosirea noastră. Își anulase toate călătoriile din anul acela, jurându-se că nu va pleca fără noi. De acum, nu-l mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

mă întorc la soldații mei. Voi vorbi cu Caecina. Ne revedem la calendele lui ianuarie. Sunt curios să văd cum vor reacționa legiunile noastre aici, în Germania Inferior, când Galba își va reînnoi consulatul în ziua respectivă. Ar trebui să jure credință împăratului lor, dar nu știu dacă o vor face. Soldații sunt nemulțumiți că nu au primit de la Galba răsplata promisă pentru că au înăbușit revolta lui Vindix, în Gallia. Se aplecă spre Vitellius, privindu-l drept în ochi. — Ascultă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-i observe încă o dată transparența. În ziua când piatra se va întuneca, Velunda avea să-l părăsească. Era foarte sigur de asta. Nu știa - însă avea să afle - ce întâmplări puteau influența piatra, făcând-o să-și piardă limpezimea. Își jură că, indiferent ce i se întâmpla lui, avea să apere amuleta cu prețul vieții. O strânse în pumn. Când plecăm de aici? întrebă deodată Titus. Aș vrea să fug departe, poate în Britannia. — Dacă Vitellius se răzvrătește împotriva lui Galba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
puțin convins. — Garantez eu pentru el, ca și fratele meu Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager, ca să ne aducă o veste gravă. La calendele lui ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință lui Galba, l-au ales imperator pe Vitellius. Consternat, Mucrus lăsă să cadă mâna pe care o dusese la barbă. — Imperator? Vitellius, imperator? mârâi. Dar avem deja un împărat, pe Galba! — Legații Flavius Valens, Caecina Alienus și alții au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în masă. — A fost amantul lui Tiberius în tinerețe... La Roma i se spunea „sfincterul“, știai asta? Și apoi, cu Caligula și Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi i-am jurat credință lui Galba, zise hotărât. Galba e împăratul nostru. El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la fel ca el... Cum îndrăznește? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi i-am jurat credință lui Galba, zise hotărât. Galba e împăratul nostru. El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la fel ca el... Cum îndrăznește? Și ceilalți... Valens... Caecina... Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a legiunilor și de nemulțumirea poporului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
frunzele și rupând crengile copacilor. — Dacă Orpheus va fi învins în arenă, vei domni și vei trăi vreme îndelungată. Dar Orpheus... — Vreau să știu cine-i Orpheus, o întrerupse Vitellius. Și mai vreau să nu dezvălui nimănui taina puterii mele. Jură-mi că vei păstra tăcerea! strigă el. Își ieșise cu totul din minți. — Vorbește! strigă din nou. Își scoase pumnalul și se îndreptă spre vrăjitoare. Ea era sprijinită de frasin, agățându-se de marginea scorburii. Acum era doar o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se îndreptă spre vrăjitoare. Ea era sprijinită de frasin, agățându-se de marginea scorburii. Acum era doar o femeie plăpândă, ce stătea cu spatele la el. — Vorbește! strigă Vitellius. O apucă de umărul fragil cu o mână, în timp ce în cealaltă strângea pumnalul. — Jură că vei păstra tăcerea! Velunda nu răspunse. Vitellius îi vedea doar ceafa albă, delicată, încadrată de părul blond. O smuci, întorcând-o spre el. În clipa aceea scoase un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
că vederea sângelui îi face plăcere. Ca și lui Tiberius sau Claudius... Îi imită pe împărați, răspunse Errius, turnând vin în două cupe. Eu, personal, nu aș ezita să intru în război cu el. Toate legiunile din Illiria i-au jurat credință împăratului Otho: legiunea noastră din Pannonia, legiunile din Dalmatia și Maesia... Îl avem de partea noastră și pe Julius Civilis, cu războinicii lui. În Judaea, Vespasianus și-a pus soldații să-i jure credință lui Otho, iar în Syria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Toate legiunile din Illiria i-au jurat credință împăratului Otho: legiunea noastră din Pannonia, legiunile din Dalmatia și Maesia... Îl avem de partea noastră și pe Julius Civilis, cu războinicii lui. În Judaea, Vespasianus și-a pus soldații să-i jure credință lui Otho, iar în Syria, Mucianus a făcut la fel. Aegyptus-ul e guvernat în numele lui Vespasianus, la fel ca Africa, începând cu Carthago. Dacă izbucnește un război civil între othonieni și vitellieni, Vespasianus și Mucianus vor veni cu armatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l puse pe masă. Acoperi lama cu mâna. — N-o să-l ucizi. M-a atacat pe mine, pe imperator. Îl voi judeca pentru trădare. — Nu ești împărat. Senatul de la Roma nu te-a ales pe tine. Valerius nu ți-a jurat credință. Antonius luă mâna de pe pumnal. — Deocamdată ești doar guvernatorul Germaniei Inferior. Îl poți judeca pentru atac, atât și nimic mai mult. Potrivit legilor noastre, atacul nu se pedepsește cu moartea. Soarele apunea. O lumină sângerie inunda amfiteatrul unde mulțimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Ceriales fusese anunțată despre moartea lui Otho și victoria lui Valens și a lui Caecina. Spuse că Flavius Sabinus, fratele lui Vespasianus și prefectul orașului, temându-se de numărul mare de vitellieni din urbe, dăduse ordin ca soldații să-i jure credință lui Vitellius. Poporul îl aplaudase pe noul împărat, considerând că l-a răzbunat pe Galba, și purtase în procesiune, de la un templu la altul, statuile împăratului decapitat de Otho, acoperind cu coroane de laur locul unde fusese săvârșit omorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și să-l tortureze. El plânsese doar pentru Velunda. Pentru ea urlase de durere. Zile și nopți la rând îl ținuse în brațe pe Lurr, disperat. La Ludi însă, nimeni nu avea să-l audă plângând sau gemând; așa își jurase în momentul când intrase în locul acela. Răspundea durerii fizice prin tăcere. Se ridică. În jurul lui, în marea curte interioară a vilei destinate pentru Ludus, sub cerul cenușiu, alți bărbați pregătiți să devină gladiatori se antrenau, îmboldiți de biciul instructorilor, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o aruncătură de băț. — Ucigașii din Rhetia au reușit să treacă prin Noricum și să ajungă în Pannonia fără ca nimeni... — Antonius! îl întrerupse Cornelius sec. Nu toți sunt adepți ai lui Mithra, ca tine și ca mine. Nu toți au jurat să-și dedice viața dreptății. Vitellius are mulți susținători, fie și numai pentru că știe să corupă oamenii. Are spioni peste tot; pe mulți dintre ei reușim să-i prindem la graniță, înainte să apuce să răspândească printre oamenii de rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
afirmară că, din cauza înfrângerii de la Bedriacum, moralul trupelor flaviene scăzuse. Lipsiți de încredere, soldații nu ar fi fost în stare să ia parte la o bătălie care cerea curaj și entuziasm. — Să nu uităm, de asemenea, că Britannia i-a jurat credință lui Vitellius și că legiunile de acolo, mai precis a doua, a noua și a douăzecea, sunt încă staționate la Cremona, adăugă Tampius, care era din ce în ce mai nervos. Vorbim despre opt mii de oameni! Cum vom pune piciorul în Italia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să-i predai orașul lui Antonius Primus. — Știi că am oroare de sânge. Doar n-o să încep un război la Roma... Nu vreau morți. Dar te-am chemat aici, în templul lui Apollo, ca să-ți cer să abdici și să juri că te vei retrage cu familia ta în Campania. Vila pe care ai cerut-o e pregătită. Bucătarii tăi pot veni cu tine oricând dorești. Vitellius intră clătinându-se în templu, unde îl întâmpinară liniștea adâncă și lumina slabă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
vei retrage cu familia ta în Campania. Vila pe care ai cerut-o e pregătită. Bucătarii tăi pot veni cu tine oricând dorești. Vitellius intră clătinându-se în templu, unde îl întâmpinară liniștea adâncă și lumina slabă a câtorva lămpi. Jură în fața zeului, care i se păru uriaș și batjocoritor așa cum stătea, având cununa de laur pe cap. — Uită-te la mine, îl imploră, ridicând mâinile pline de grăsime. Totul e pierdut... Plec. Auzi un foșnet în stânga lui. Îl văzu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
simt în siguranță. Capitolium-ul e un loc sacru. Dă-mi țiparii ăia. Listarius dădu să ia vasul din mâinile lui Allius Cerpicus, care îl fulgeră cu privirea. — Nu te mișca! Se întoarse spre împărat și îi spuse, aproape rugător: — Ai jurat că vei abdica și-l vei lăsa pe Antonius Primus să intre în Roma cu armata sa, fără vărsare de sânge... Lasă-l pe prefect să-i deschidă porțile orașului. Chiar azi ne vom pregăti să plecăm din Roma. Domnia ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
său. În fundul sălii, sclavii se întorseseră cu spatele. — Să fie atacat Capitolium-ul? repetă, uitându-se țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește soldaților să atace. — Flavius Sabinus e prefectul Romei. Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]