3,084 matches
-
colaj interesant, Din proverbele românilor, dar și poezii de Demostene Botez, Mihu Dragomir, Tudor Măinescu, Petru Anton și două frumoase foto-expozeuri: Frăția maghiaro-română în oglinda anului 1961 și Imagini din viața românilor din Ungaria. Materialul din 1963 e mai ales jurnalistic și prea puțin literar, încât cel mai reușit număr rămâne cel din 1960. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286026_a_287355]
-
de conținut, modelul este reprezentat de un dicționar structurat emergent din conceptualizarea frecvenței termenilor cheie în categorii de conținut. Practic, cercetătorul, cu ajutorul softului dedicat, identifică cuvintele cu cea mai ridicată frecvență din textele articolelor, care semnalizează importanța lor în discursul jurnalistic. Apoi, pe baza similarității înțelesului, le grupează în categorii de conținut. De pildă, categoria de conținut BĂSESCU cuprinde pe lângă numele propriu, și termenii cheie președinte, președinției, prezidențial, șeful statului. Același lucru pentru categoria de conținut TĂRICEANU care cuprinde termenii cheie
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Nimeni nu va crede că, de fapt, discreția unui ziarist de calitate este în genere superioară discreției altor oameni. Și totuși, așa este. Ispitele incomparabil mai mari ce apar în exercitarea acestei meserii, alături de condițiile în care se practică activitatea jurnalistică modernă au făcut ca publicul să se obișnuiască să privească presa cu un amestec de dispreț și deplorabilă lașitate". Ziaristul, atunci și acum, nu-i lipsit de șansa unei cariere politice, mai ales în măsura în care disponibilitatea de natură economică îi permite
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Antohi, Dan Petrescu, Luca Pițu, Liviu Antonesei, Dan Alexe sau George Pruteanu, astfel încât, entuziaști și inocenți am început, sub discreta îndrumare a lui Andrei Hoișie și Ștefan Afloroaei, o aventură intelectuală formidabilă care, mie unuia, mi-a marcat definitiv destinul jurnalistic și cărturăresc. Cum întâmplarea a făcut ca întrega mea copilărie să se fi petrecut sub semnul tipografiei (părinții mei fiind absolvenți de ziaristică, iar tatăl meu conducând, până la prematura lui moarte, cotidienele din Suceava și Botoșani între 1961 și 1974
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îl trec sub tăcere mulțumindu-mă doar să le așez în ordinea lor diacronică, ca într-un jurnal. De ce le-am reunit în această formă? Pentru că, îmi place să cred, aceste texte transced cumva, prin formă, stil și referințe notația jurnalistică brută sau interesul pur local. Altfel, ce relevanță ar mai avea, astăzi și poimâine, fapte petrecute cu ani în urmă dacă ele nu s-ar înscrie într-un joc discursiv mai amplu, mai expresiv, mai complex? Și pentru că dau seama
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că urmele de rangă, capota mov (finalmente m-am enervat și am vopsit-o neagră, cu spray-ul), ca și urmele de minge de fotbal care asezonau pitoresc vopseaua originală, vor mai atenua din invidia viscerală transformată în ură contondentă jurnalistic a unor bravi colegi întru literatură, ofticați că aveam mașină străină. N-au atenuat-o, dar măcar veninului jurnalistic puteam să-i răspund. Așa că mașina mea (azi upgradată cu următorul nivel de Ford second-hand pe care mi l-am putut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ceaușescu (Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor) sunt bine mersi prezenți și liberi să ne umple cu balele lor comunist-naționalist-fasciste, în timp ce slugile odraslei dictatorului (Ion Cristoiu, Sorin Roșca Stănescu și Cornel Nistoresu) au devenit miliardari și dau lecții de integritate jurnalistică. Halal cenzură! A mai duce comparația la nivelul vieții cotidiene ar fi hilar. Nici astăzi copiii mei nu cred că e adevărat că ne sculam la 3 dimineața și puneam sacoșele la rând, înscriindu-ne pe liste, strigate din jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lor, a marcat un sumbru record de neseriozitate în slujirea intereselor publice. La numărătoarea finală rămân, din păcate, mult prea puțini comentatori și analiști care să-și fi exprimat, liberi, nepărtinitor și argumentat, poziția, ceea ce, după două decenii de libertate jurnalistică, e înspăimântător. Ce va face diferența la vot, în duminica Sfântului Nicolae? În niciun caz presa sau propaganda electorală, ci observațiile de bun simț și mașinăria de partid. Că nu trăim bine, că și partidul președintelui s-a îmbuibat și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
după o lungă suferință, cel pe care aș vrea să-l evoc aici a lăsat în urma sa, dincolo de o familie îndurerată și de prieteni triști, și amintirea unui timp auroral al presei ieșene pe care îl reprezenta vasta sa experiență jurnalistică. Ne-am cunoscut în urmă cu mai bine de un sfert de veac, în vremurile aurite ale studenției. Eu eram secretarul general de redacție al revistei de cultură Dialog, editată de Universitatea "Al. I. Cuza", în timp ce el devenise secretarul general
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politehnice, anormal dezvoltate atunci în comparație cu cea umanistă, și care îmbia cu soluții de carieră mai facile. Nu s-a simțit confortabil în mediul Universității "Gh. Asachi", mai strict și mai conservator, și de aceea s-a dedicat complet fabuloasei experiențe jurnalistice a Opiniei studențești. E greu de explicat azi de ce presa studențească de atunci era o lume paralelă, vrăjită și amețitoare, o lume în care puteai experimenta, ca nicăieri altundeva în spațiul public românesc, drogul legal al libertății de gândire și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
animator, coordonator și patron de ziar. A format tinere generații de jurnaliști, și a negociat, în calitate de angajator, cu asociațiile sindicale ale angajaților săi. A reușit, finalmente, cu sprijinul PF Daniel, atunci Mitroplit al Moldovei, să dea viață unui proiect editorial, jurnalistic și confesional inspirat din programul impresionant al celebrei La Croix. Știind toate astea, mi-e greu să spun acum, cu un nod în gât, "Odihnească-se în pace!", căci nu m-ar mira să-l revăd, neobosit, așteptându-ne în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că ne-am săturat de nomenclaturiștii din centru. 19 februarie 2010 Unul dintre lucrurile care lipsesc lumii noastre pentru a se însănătoși după cei cincizeci de ani de comunism bolșevic este reconstrucția literară, susținută artistic, a acelei societăți. După excesele jurnalistice, după stângăciile resentimentare sau evocările umorale, după minciunile puzderiei de autori "liberi" care și-au inventat, post factum, jurnale în care se ipostaziau ca eroi, a venit, în fine, și timpul ca lumea nomenclaturii comuniste românești să învie, sub pana
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zgomotos și obscen, părând că o secțiune importantă din societate este la fel, chiar dacă nu îl și urmau efectiv la vot. Nu în ultimul rând, s-a dovedit că a fost portavocea poliției politice ceaușiste și multe dintre făcăturile lui jurnalistice cu minciuni, invenții și răstălmăciri pot fi astăzi găsite în forma primară a denunțurilor spurcate care distrugeau vieți și destine în anii dictaturii. Dosarele de la CNSAS ale unor mari oameni de carte (Steinhardt și Noica, printre alții) au în alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imediate, de formulările abrazive și de plasticitatea ideilor și a limbajului din comentariile sale. M-am solidarizat cu cei care i-au luat apărarea când a fost dat afară de la BBC și m-am simțit alături de domnia sa în multe demersuri jurnalistice până de curând. Astăzi, acceptând sinecura la Parlamentul European oferită de președinte (tot un fel de mogul în această ipostază, dar pe banii noștri!), domnul Ungureanu nu mai e liber, și asta e trist, catastrofal chiar, nu atât pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ziarist este una dintre cele mai nobile și curajoase, implicând inteligență, stil, îndrăzneală și curățenie morală. Am crescut în tipografia ziarului de la Botoșani, condus de tatăl meu între 1968 și 1973 și unde mama, deși avea aceeași pregătire și har jurnalistic, era împiedicată de fățărnicia comunistă să fie altceva decât corector. De mic m-am jucat în zețărie sau la nenea Muraru la linotip, știam ce e calandrul sau rotativa înainte de a învăța să fac operații matematice cu numere mari. În
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de a-și depăși, până la strivire, modelul de import de la care au plecat, francezul Le Canard Enchaîné. Acesta fiind azi doar un fel de Arici Pogonici în materie de inventivitate umoristică fața de surata sa valahă. Desigur, anchetele și investigațiile jurnalistice explozive au rămas, și pe malurile Senei, la fel de dure și de documentate, dar în privința umorului, asta e!, ai noștri i-au învins fără drept de apel. Cum a fost posibil acest tur de forță? Mi-e greu să răspund, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
greu să răspund, dar cred că una dintre cele mai la îndemână explicații pleacă de la realitatea că, fundamental, creativitatea românească este una de gradul doi, una bazată pe imitație și prelucrare a ceva existent, pe parodie, pe maimuțăreală, pe clovnerii jurnalistice și morale. Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miștocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere bășcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care modifică umoristic ceva preexistent. Bula e regină în țara lui Bulă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Guvernului) a devenit aproape regulă, ceea ce face ca executivul să încalce prea des separația puterilor în stat, legiferând în exces. E bine de reamintit, de asemenea, că nu există o justiție per se, imanentă, și, pe cale de consecință, de nediscutat jurnalistic, în absența efectelor naturale ale justiției divine. Judecătorii, ni se reamintește mereu, sunt și ei oameni și, evident, pot greși. Cu bună sau cu rea-credință. Judecătorii au și ei interese, lipsuri sau scăpări și de regulă se pun la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
retransmise cu extremă fidelitate, dar și cu un surplus - ce provine din Însăși mecanicitatea Înregistrării - care le sporește misterul. Prin definiție, intimul e inviolabil. Din acest motiv, jurnalele destinate publicării Își pierd atributul fundamental, riscând să intre În categoria confesiunii jurnalistice, a mărturisirii ori a simplelor dări de seamă. Cel puțin pentru o vreme, jurnalul e obligat să-și apere secretele, stabilind o regulă a jocului În care pudoarea, secretul, rezistența la tentațiile dezvăluirii alcătuiesc un sistem de minime reciprocități care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
întîlnită în turnul de fildeș academic și totuși atitudinea mincinoasă, lipsită de scrupule, specifică spionilor, atrage mai degrabă cenzura decît aplauzele. Domeniul este caracterizat de diversele cerințe în privința necesității sincerității și atitudinii față de minciună a persoanelor aflate în diferite posturi jurnalistice și a utilizării strategice a modurilor orale și scrise ale comunicării. Comentînd preferința pentru mesajul vorbit în defavoarea celui scris în activitățile din interiorul tribunalelor, Tallis (1988:174) notează că: Este probabil mai ușor să minți în scris (cînd poți să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
după prezicerea unei laicizări a lumii; este clar însă că noile mișcări religioase ca integrismul islamic sau evanghelismul țărilor din America latină și din Africa au puțin de-a face cu elementul religios așa cum se prezenta el în anii 1960. Expresia jurnalistică "lumea modei, a finanțelor, a sportului etc." este inexactă, dar ea corespunde unei intuiții juste. Ea este inexactă pentru că aceste lumi, în mod sigur, nu sunt nici ele exacte: ele sunt într-o relație strânsă unele cu altele. Dar această
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
energică a unei opțiuni civice și ideologice de tip liberal-democratic și respingerea decisă a principiilor contrare. Dar, dincolo de orice ideologie, poate fi acceptat chiar în toate împrejurările egocentrismul genialoid creator absolut? Care, pentru a realiza, să spunem, și o operă jurnalistică (așa cum ne declara, prin 1945-1946, G. Călinescu), el are dreptul de a trece peste orice principii și exigențe civice? Pentru a nu mai aminti și de confesiuni afectate, cinic-amoraliste, de genul: Te înșeli dacă crezi că fac pe gratis? Sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
uităm repede. Poate chiar anecdotice, dar la care simțul moral și civic reacționează negativ și după decenii. Trebuie să ni le reprimăm (azi?), fiindcă, oricum, istoria literară reține și salvează doar opera (mâine?). De fapt, în acest caz precis, opera jurnalistică, profund caducă, nici nu există. Histrionismul distractiv exhibiție într-adevăr insolită pe atunci în universitate pare să fi sedus definitiv pe unii studenți, preocupați și amuzați doar de spectacol, deveniți azi buni comentatori literari, însă total indiferenți la criteriile exigente
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dorit. Ea nu poate constitui, în nici un caz, un ideal cultural. Fragmente? De acord. Dar ceva în genul lui Fr. Schlegel, nu al improvizațiilor fără cap și coadă, care ni se prezintă uneori cu mari aere eseistice, de fapt simplă jurnalistică pe orice teme culturale: Un fragment, asemenea unei opere de artă, trebuie să fie complet izolat de lumea înconjurătoare și perfect în sine, ca un arici (wie ein Igel) (Athenaeum Fragmente, 206 10). Fragmente reale de acest tip a dat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt de amintit L’Église au service de la liberté (1960), Vérité chrétienne et erreur spirituelle (1961), Les Sept péchés capitaux (1964), L’ Œuf (1970) și, nu în ultimul rând, studiul monografic consacrat lui Nostradamus (1989) -, a desfășurat o intensă activitate jurnalistică și literară în presa politică și culturală românească din exil, colaborând cu consecvență la publicații ca „Anotimpuri”, „Înșir-te mărgărite”, „Ființa românească”, „România” și, îndeosebi, la „Revista scriitorilor români”. În 1951 inițiază, împreună cu Virgil Ierunca, periodicul de „metafizică și poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]