4,013 matches
-
și nu! și atunci Cinthia spuse că, dacă țineau așa de mult, ei primeau să se joace, dar că ea o să fie cîinele lui Julius. Atunci Vilma, Încă zăpăcită de spaimă, o văzu pe Cinthia trîntindu-se la pămînt În patru labe și punîndu-și o zgardă de gît: „Hai, Julius, trage!“ Julius trase. Vilma Îi ajută să iasă din Învălmășeală, dar chiar În clipa aceea văzură cîteva picături de sînge care se prelingeau pe brațul Cinthiei, Cinthia se smulse din mâinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că o să-mi ridice un monument... Și cînd te gîndești că nu le dau bani niciodată. Vin la noi acasă pentru medicamente sau pentru injecții, Întotdeauna sînt bine primiți și ajutați cu tot ce au nevoie... — Și murdăresc grilajul cu labele lor... — So funny!... SÎnt atît de cumsecade.. Uneori le fac injecții și mă Întreabă: cît vă datorez, domnișoară? — Și ea nu le cere nimic, de asta o să-i facă un monument printre grajduri și-o să foiască muștele În jurul lui. — Darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pusă pe-o ureche și privind-o cum vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de ani, deși era proaspăt ca un măr și fața lui părea Întruchiparea visului tinereții fără bătrînețe și al vieții fără de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
afla. Nu avea chef să arunce o umbră de stinghereală În conversație dacă se apuca să povestească pe Îndelete cum Își spusese, cu cîteva zile În urmă, cînd se trezise: „Am să mă dau jos din pat mergînd În patru labe. Nu sînt demn să stau În picioare.“ Își părăsise patul ca de obicei, ridicîndu-se În picioare, gest pe care-l făcuse cam de optsprezece mii două sute de ori În viața lui de pînă atunci, dacă socotelile lui de aritmomaniac erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se plîngea de tendinite și artroze. Regreta că nu mai poate consacra grădinăritului orele pe care acum le petrecea la kinetoterapeut. Nu era tocmai momentul potrivit să-i spună că fiul ei se trezea crezîndu-se condamnat să umble În patru labe ca un sugar. François păstra pe masa de lucru o carte poștală pe care mama i-o trimisese cu cîțiva ani mai Înainte. Imaginea Înfățișa semnul zodiacal al Leului, extras dintr-o cosmografie arabă conservată la Jewish National Library din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nici o Îndoială În privința fidelității rezultatelor. Mai mult, acolo unde alții vedeau forme și umbre, el vedea fantome. Jura că deslușise cum silueta Mariselei se materializa Într-un lințoliu, o umbră care se preschimba În lup și umbla ridicată În două labe. Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată, cît și tehnicianul care lucra cu proiectorul duhneau a vin și alte băuturi spirtoase. Chiar și așa, ca un bun om de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era altceva decît o prezență pe care numai ea o putea vedea În vis: umbra lui Zacarías, care abia dacă mai aducea cu bărbatul de care Își amintea și care acum se manifesta doar ca un lup ce umbla pe labele dinapoi. Penélope fu o copilă fragilă, palidă și imponderabilă. Jacinta o vedea cum crește asemenea unei flori Înconjurate de iarnă. Ani În șir o veghe, noapte de noapte, Îi pregăti personal toate mîncărurile, Îi cusu hainele, Îi stătu alături cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca și cînd abia ar fi atins pardoseala. Fumero văzu reflexul În ochii mei Împînziți de lacrimi și figura i se descompuse Încetul cu Încetul. CÎnd se Întoarse și trase un foc spre mantia de beznă care Îl Învăluia, două labe din piele tăbăcită, fără contur și fără relief, Îi prinseseră gîtul ca Într-un clește. Erau mîinile lui Julián Carax, crescute din flăcări. Carax mă Împinse la o parte și Îl strivi pe Fumero de perete. Inspectorul Înșfăcă revolverul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Așa deci! scrâșni el. Deci îmi aruncă scrisorile pe fereastră! A! Dacă nu se pretează la tocmeli, atunci eu o să mă pretez! Și-o să vedem noi! De mine mai depind încă multe... o să vedem!... O pun eu cu botu’ pe labe!... Se strâmba, era palid și făcea spume la gură; amenința cu pumnul. Așa făcură câțiva pași. Ganea nu se jena deloc de prinț, se purta ca și cum ar fi fost singur în camera lui, pentru că era în cel mai înalt grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jumulit. Nu mă recunoști, zici? Dar Ptițân e martor! Vrei să-ți spun cine ești? Păi, dacă ți-aș arăta acum trei ruble, dacă le-aș scoate din buzunar, ai fi în stare, de dragul lor, să te târăști în patru labe până la Vasilievski Ostrov! Ăsta-mi ești! Așa ți-e sufletul! Și acum am venit ca să te cumpăr cu bani, nu te uita la cizmele pe care le am în picioare, căci, frate, am bani mulți, te cumpăr de viu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și spre coadă din ce în ce mai subțire, așa că la capăt coada nu-i era mai groasă de a zecea parte dintr-un verșoc. La un verșoc de cap, din trunchi îi ies, sub un unghi de patruzeci și cinci de grade, două labe, câte una de fiecare parte, lungi de câte doi verșoci, așa că, privit de sus, animalul apare ca un trident. Capul nu i l-am văzut bine, dar am remarcat doi țepi, nu lungi, sub forma a două ace tari, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
animalul apare ca un trident. Capul nu i l-am văzut bine, dar am remarcat doi țepi, nu lungi, sub forma a două ace tari, tot cafenii. Câte doi țepi la fel avea pe capătul cozii și pe capătul fiecărei labe, deci avea opt țepi în total. Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe și pe coadă și, când fugea, trunchiul și labele i se unduiau ca niște șerpișori, cu o iuțeală neobișnuită, în pofida pielii scorțoase, și priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
țepi, nu lungi, sub forma a două ace tari, tot cafenii. Câte doi țepi la fel avea pe capătul cozii și pe capătul fiecărei labe, deci avea opt țepi în total. Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe și pe coadă și, când fugea, trunchiul și labele i se unduiau ca niște șerpișori, cu o iuțeală neobișnuită, în pofida pielii scorțoase, și priveliștea asta era cât se poate de dezgustătoare. Îmi era o frică teribilă că mă va mușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot cafenii. Câte doi țepi la fel avea pe capătul cozii și pe capătul fiecărei labe, deci avea opt țepi în total. Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe și pe coadă și, când fugea, trunchiul și labele i se unduiau ca niște șerpișori, cu o iuțeală neobișnuită, în pofida pielii scorțoase, și priveliștea asta era cât se poate de dezgustătoare. Îmi era o frică teribilă că mă va mușca; îmi spusese cineva că e veninos, dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a murit acum cinci ani. Aceasta s-a repezit în cameră și s-a oprit în fața reptilei, ca și cum ar fi prins rădăcini în pământ. S-a oprit și lighioana, dar tot se mai unduia și mai lovea ușor dușumeaua cu labele și coada. Animalele nu pot resimți frica mistică, dacă nu mă înșel cumva; dar în acest moment mi s-a părut că în spaima Normei exista ceva foarte neobișnuit, parcă aproape mistic, și că ea, prin urmare, presimte, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
reptilei, care se târa încet și cu precauție spre ea; se pare că voia să se repeadă brusc la cățea și s-o muște. Dar, cu toată spaima ei, Norma o privea cu ură grozavă, deși îi tremurau toate patru labele. Deodată și-a dezgolit încet colții ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală îngrozitoare. Deodată Norma schelălăi jalnic: vietatea apucase totuși s-o muște de limbă; lătrând și schelălăind de durere, își descleștă fălcile și am văzut că reptila sfârtecată încă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate, doar mi-ai spus că ai scotocit prin toate ungherele. Cum de nu te-ai uitat în locul cel mai probabil? — Problema e că m-am uitat! Îmi amintesc prea bine că m-am uitat! M-am târât în patru labe, am pipăit sub scaun cu mâinile, am mutat scaunul, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Am văzut că nu-i nimic, doar locul gol și neted, ca în palma mea, și tot am continuat să pipăi. Asemenea șovăială se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
firești și al imposibilității de a mai împărtăși poziția fizică legată de ea. Rupîndu-se legăturile lăuntrice cu omul, semnele lor exterioare urmează procesul de disoluție. Tulburări analoage trebuie să fi resimțit animalul când a început să se ridice în două labe. Și nu sânt introspecții regresive care ne coboară până la acele îndepărtate neliniști, și amintiri indefinibile care ne apropie de amețelile începutului uman? Tot ce nu este inert trebuie, în grade diferite, să se rezeme. Și cu atât mai mult omul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aflăm de la Însuși Malin, care Își intitulează ,, Drumul” următoarele versuri: ,,Să nu mă Întrebați unde voi merge O pantă abruptă că tabloul elementelor Va Întregi fugă Înăuntru Lumea căutată În definiții cuantice Piramida ringului de box Între filosofi Stau În labele câinelui cu bilete de papagal De vânzare celor uitați de vârful picioarelor Orice voi face, zborul chinuiților să nu-mi lipsească Pasărea soarelui, În pasărea soarelui Prieten de drum prin fel de fel de nebunii Și față fachirului la un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lucizi decât noi. Poate că tocmai de aceea, nesuportând «poveștileă, au optat pentru calea directă - chiar dacă tragică - a poeziei rechizitoriale”. Iată câteva versuri-argument din Alexandru Malin Tăcu: ,,Viața anonimă - urgie-pierzanie,/ duh uscat/ Măști carbonizate pe gurgui purulent./ Foame În patru labe”... Ceea ce nu stia Vasile Iancu, ziaristul de la Iași pentru ,,România liberă” la vremea aceea, este un ,,amănunt” important pe care noi, presa și populația, aveam să-l aflăm după o altă perioadă de timp: Alexandru Malin Tăcu avea pașaportul de la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
congres/ Șorecarii mai ales/ Hau hau hau și hâm hâm hâm/ Vin dulăii la ciolan/ Vin taraș că o șopârla/ Grangurii și marea tarla/ Unu-i prieten altul rudă-/ Somnoaroasă caracuda,/ Evanghelioși sadea/ Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate-n sus/ Și când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț clanț și clanță clanță/ Supurează
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mihăilă și Secara. De la 19 aprilie 1953, până la 26 ianuarie 1954, am fost deținut În Închisoarea de la Gherla, unde director se află căpitanul Goiciu Petru, fost hamal În portul Galați, care bătea până ce omora pe deținuții care ajungeau În mâinile (labele) lui. Pe 17 octombrie 1954 am fost bătut de Goiciu până la leșin, trezindu-mă din starea de inconștiență la morga Închisorii. Am fost eliberat din detenție după ce am ispășit o pedeapsă nedreaptă de 4 ani fără 2 zile. Că fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te apropia, Livia! șuieră Augustus cu greutate, sunt într-o poziție indecentă. Stă de fapt în patru labe, cu fundul descoperit, în timp ce, prin tr-un joc de oglinzi, cei doi doctori îi examinează rectul. — Lasă, că te-am mai văzut dezbrăcat, rostește Livia înțepată. Ajunsă lângă el, îl mângâie liniștitor pe frunte. Se întoarce apoi către medici: — Ce s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agrippina. Ce va spune? Cum îi va întâmpina decizia? Cu supușenia ei aparentă, sau răzvrătindu-se pe față? Cântărește bine în minte și se decide să mai aștepte puțin. Situația este încă neclară. Sigur, i-au pus cu botul pe labe pe pannoni și dalmați. Legiunile au înfrânt revolta fără să sufere vreun dezastru major, însă nu e mai puțin adevărat că puterea militară a Romei a fost zdravăn zdruncinată. A ieșit la iveală o gravă greșeală politică, de care nimeni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]