4,995 matches
-
masive ale unei bimilenare tradiții. Altceva mă preocupă, însă, în însemnările de față. Și anume faptul că, pe piața dezbaterii publice de la noi, interogația religioasă e cvasiabsentă, iar problemele legate de Biserică se reduc la o necatehizată „veghe civică“. Intelectualitatea laică nu pare preocupată de marile teme ale gândirii religioase. În cel mai bun caz, apar deschideri, mai mult sau mai puțin exotice, spre „istoria religiilor“, „antropologie religioasă“, „fenomenologie“ și comparatistică inter-religioasă și interconfesională. Dar reflecția consistentă, analitică și creatoare, asupra
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fenomenologie“ și comparatistică inter-religioasă și interconfesională. Dar reflecția consistentă, analitică și creatoare, asupra credinței, asupra marilor „încercări“ teoretice și existențiale cu care se confruntă teologia e rarisimă și privită cu neîncredere sau stupoare. Nu avem o tradiție consolidată a intelectualului laic, dar angajat, prin scrierile sale, în spațiul vieții religioase. În mod paradoxal, Occidentul, pe care îl stigmatizăm arogant pentru exces de secularizare, are o mult mai bună așezare în acest teritoriu. În Franța, de la Pascal la Gabriel Marcel, de la Charles
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Lovește în proști (care devin fuduli) ca și în deștepți (care devin proști). Smintește, în egală măsură, pe urâți și pe frumoși, pe talentați și pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simțul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decență, de generozitate. Eul propriu pârjolește totul în jur: realitatea devine materia primă a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
modificare a religiei și ar fi astfel înclinată să emigreze masiv. De aceea, pentru buna administrare a bunurilor mănăstirești, propunea înființarea unui consistoriu, ca studiu ce ar înlesni mai târziu etatizarea lor, format din episcop, un stareț și doi consilieri laici stabiliți la cel mai înalt nivel, ce urmau să facă mai întâi un inventar al bunurilor mănăstirilor și apoi să le gestioneze în folosul bisericii și al statului. Totodată, el considera necesară luarea unor măsuri pentru diminuarea puterii stareților, dând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
facă mai întâi un inventar al bunurilor mănăstirilor și apoi să le gestioneze în folosul bisericii și al statului. Totodată, el considera necesară luarea unor măsuri pentru diminuarea puterii stareților, dând exemplul Rusiei unde le era interzis amestecul în afacerile laice, rămânând doar cu cele spirituale. Nu în ultimul rând, evidenția condiția precară materială și spirituală a preoților de la sate, sugerând, în acord cu ideile iosefiniste, necesitatea îmbunătățirii situației lor, pentru a fi adevărați învățători ai poporului de rând143. În acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a bunurilor bisericești putea stârni reprobarea unanimă a clerului și a populației ortodoxe, ce ar fi constituit un bun prilej de emigrare în masă a locuitorilor. De aceea, propunerea sa avea în vedere înființarea unui consistoriu, alcătuit din clerici și laici, cu menirea de a administra în bune condiții bunurile mănăstirilor, iar veniturile rezultate urmau a fi folosite atât pentru întreținerea bisericii, cât și pentru înființarea unor școli publice pentru uzul copiilor de vârstă școlară din provincie, la care să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la suveranitatea neîngrădită a statelor 24, a ridicat statul deasupra bisericii, căutând să introducă o biserică de stat. În acest mod, ideologia iluministă, transpusă în practica politică, afirma ideea limitării bisericii la domeniul pur religios, trecând asupra statului celelalte aspecte laice ce țineau de domeniul școlii și al educației sau al administrării bunurilor ecleziastice 25. Împăratul Iosif al II-lea a început, la nivelul Monarhiei de Habsburg, șirul reformelor ce vizau transformarea bisericii într-o biserică a statului, cu ordonanța asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
II-lea a început, la nivelul Monarhiei de Habsburg, șirul reformelor ce vizau transformarea bisericii într-o biserică a statului, cu ordonanța asupra presei, din iulie 1781, prin care cenzura a fost scoasă din competența clerului, fiind încredințată unei comisii laice, în frunte cu Van Swieten, un iosefinist convins 26. Apoi, a urmat una din cele mai importante reforme în domeniul ecleziastic, anume "Patentul de toleranță", din 13 octombrie 1781. Prin acest patent, cu putere de aplicare în toate provinciile Imperiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se gândească asupra planului de alcătuire a consistoriului întocmit de Balș la începutul lunii ianuarie 1782 și să își spună cuvântul 40. Planul prevedea că acesta urma să fie format din episcop și alte patru persoane (doi clerici și doi laici), fiecare din cei patru membri având în responsabilitatea sa un sfert din suprafața Bucovinei. O comisie formată din clerici și laici urma să meargă la fiecare mănăstire să ia în evidență veniturile, proprietățile și toate cheltuielile acesteia. Consistoriul urma să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
40. Planul prevedea că acesta urma să fie format din episcop și alte patru persoane (doi clerici și doi laici), fiecare din cei patru membri având în responsabilitatea sa un sfert din suprafața Bucovinei. O comisie formată din clerici și laici urma să meargă la fiecare mănăstire să ia în evidență veniturile, proprietățile și toate cheltuielile acesteia. Consistoriul urma să reglementeze felul de viață al călugărilor și preoților, ca și veniturile și cheltuielile acestora. Tot în sarcina sa intra și elaborarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de preluare a tuturor bunurilor mănăstirești și bisericești, ce urmau să fie reunite într-un Fond bisericesc, aflat sub administrarea Consistoriului și a autorităților de stat, concepistul Vasile Balș a alcătuit o descriere detaliată privitoare la organizarea clerului monahal și laic bucovinean, la obiceiurile și educația acestuia. În aceeași calitate, el a făcut propuneri privitoare la gospodărirea bunurilor mănăstirești și a celor lumești ale preoților din Bucovina, la modul cum ar trebui acestea organizate, potrivit condițiilor locale, astfel încât să fie introdusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Aulic de Război din Viena, pe baza propunerilor făcute de concepistul Vasile Balș, comunica episcopului Bucovinei că administrarea acestuia urma a fi făcută sub conducerea episcopului și a Consistoriului, dar că, pentru sporirea veniturilor bunurilor ecleziastice, vor fi folosiți economi laici, astfel încât clerul să se poată dedica numai sarcinilor sale religioase 106. Egumenilor și călugărilor din mănăstirile ce au fost desființate li s-a dat voie să plece individual din Bucovina în Moldova, însă fără a lua cu ei ceva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fruntea Episcopiei ortodoxe a Bucovinei se afla episcopul, care era numit direct de împărat, în calitatea acestuia de patron al bisericii ortodoxe din această provincie. Rezolvarea treburilor eparhiale revenea Consistoriului, alcătuit din episcop și patru consilieri, doi clerici și doi laici, precum și dintr-un număr limitat de funcționari. Episcopia Bucovinei era împărțită în șase decanate sau protopopiate: Cernăuți cu 31 de parohii, Ceremuș cu 34 parohii, Nistru cu 24, Berhomet cu 29, Vicov cu 37 de parohii și Suceava cu 31
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
primare pentru copiii între 7 și 13 ani, specificându-se expres că: "educația tinerimii întemeiază fericirea viitoare a cetățenilor"133. În timp ce Consistoriului și clerului Bucovinei nu i se mai recunoștea nici o influență în materie de școală, în afara învățământului moral-religios, autorităților laice le revenea sarcina îndrumării, înființării și supravegherii școlii și a învățământului. Prin aceasta, regulamentul căuta să transpună în practica politică una din ideile doctrinei iosefiniste, conform căreia școala trebuie să devină un instrument al politicii statului. Ca urmare, se stabilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
alți dregători"127. Oglindind încercarea de conciliere, prin compromis, a statului cu biserica, în materie școlară, "Instruction"-ul din 1797, în conformitate cu prevederile decretului Curții din Viena din același an, stabilea un condominiu în materie de supraveghere a școlii între autoritatea laică și cea ecleziastică, precizând că "în orașe mari și în târguri, asemene parohul și șoltuzul, iară prin sate parohului și stăpânului (de moșie) se hotărăște privighere și căutare asupra școalelor", după cuprinsul celor 13 "ponturi" incluse în instrucțiune 128. "Ponturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
imoralitate care, pe lângă împiedicarea accesului individului la fericire, unul din țelurile doctrinei luministe, produceau societății destule neplăceri și disfuncționalități. În acest sens, constatând din actele de stare civilă înainte de preoți o creșterea îngrijorătoare a numărului de copii născuți nelegitim, autoritățile laice și ecleziastice au intervenit pentru ameliorarea acestor stări de lucruri, cerând parohilor să devină educatorii comunităților rurale, spre a-i lumina pe părinți în ignoranța lor și a-i determina să-și crească și să-și educe copiii "în frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
apoi situațiile încasărilor și, mai ales, cele de folosirea acestora să se cerceteze pe rând, împreună cu documentele acestora. B. Să se instituie un consistoriu, în care episcopul de Rădăuți, împreună cu un stareț de mănăstire să aibă președinția și doi consilieri laici, stabiliți de Preaînaltele locuri, ar avea să voteze împreună. C. Fiecărui stareț de mănăstire să i se dea un controlor cezaro-crăiesc al veniturilor ce-i revin, fără de care nici un venit să nu poată fi fărâmițat, iar despre acele încasări și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prostimea ar putea ușor fi convertită la superstiția că, prin aplicarea acestor ordonanțe dintre cele mai binefăcătoare, s-ar urmări o prefacere a religiei și ar apărea prin urmare primejdia unei emigrări a călugărilor și, mai mult, chiar și a laicilor, mai întâi, în mod treptat ar trebui să se facă un uz folositor despre aceasta. E. Cheltuiala necesară consistoriului sus-amintit pentru salarizare ar putea fi acoperită fără îndoială din veniturile mănăstirilor, ce ar putea fi sporite la timpul său prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să se ocupe cu agricultura, însă mai ales cu industria. Privitor la situația pădurilor. Unde lipsesc pădurile și cum acestea sunt a se înviora. Privitor la înființarea și organizarea a două târguri, la Cernăuți și Suceava. Privitor la gospodărirea bunurilor laice a clerului Bucovinei, sau a moșiilor Fondului religios, cum să fie ele organizate potrivit condițiilor locale pe loc ieftin și avantajos. Privitor la domeniul sării, că fierbătoarele de sare ridicate de însăși domnul consilier aulic von Peithner ar fi folositoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a trimis la școală, în pofida îndoielilor mele că aș mai putea face față cerințelor universitare la vârsta a doua. Privind retrospectiv, trebuie să spun că primii care m-au apropiat de credință și de biserică au fost deținuții politici, atât laici, cât și preoți. În primul rând, întâlnirea providențială care mi-a marcat existența a fost cea cu domnul Dan Lucinescu, deținut politic timp de 15 ani la Suceava, Jilava, Pitești, Gherla și Aiud; apoi cea cu părintele Justin Pârvu, fost
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în versul său, dar și înțelegerea sensului vieții. Îmi plâng amar urâtul gol În care viața mi-am ucis Și gem din moarte să mă scol Ca să plinesc al vieții vis. Iar această menire trebuie să o împlinească tot creștinul laic sau preot. Și cum Ilie Imbrescu e preot, a înțeles poate mai bine ca alții misiunea personală, așa încât zice: Eu sunt gunoi și umbră și nimic Și nu cutez privirea să-mi ridic Dar Omului vestiri cântându-i, vreu... Să
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ca preparator principal la Institutul Român de Lingvistică din Cluj, colaborând la întocmirea „Dicționarului Limbii Române” al Academiei Române, coordonat de Sextil Pușcariu. Din 1941 publică în revista „Gândirea” a lui Nichifor Crainic poezii cu iz mitologic și inspirate din cultura laică, ce vor căpăta cu trecerea timpului o amprentă din ce în ce mai creștină. Astfel, în 1944 vede lumina tiparului primul volum de poezii intitulat „Insula albă”, apoi în 1946 al doilea volum numit „Osana luminii”, iar în 1949 volumul „Poemele iubirii”, pe care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în 1878, la 57 de ani. Aproape tot ce lucra, dona mănăstirii. Până și Safta, căsătorită cu Vasile Velisar din Bacău, a intrat la bătrânețe în monahism împreună cu fiica sa, Xenia tot la Agafton. Iachift (sau Iachint, iar pe numele laic, Iancu) este cel mai original între toți: hirotonisit arhimandrit la Socola, bea vârtos din vinul mănăstirii și arendează pământ, fumează și se îmbracă în civil; la trăsură sau la sanie, iarna, înhamă patru cai albi, pentru a-și demonstra noblețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în Germania, cineva, înarmat cu orice soi de certificate de moștenitor, ar cuteza să ceară închiderea casei-muzeu în care s-a născut Schiller, s-ar crede că nu-i în toate mințile! Casa vornicului Alecsandri, probabil, cel mai vechi edificiu laic ieșean, reconstruită din temelie pe banii statului, se cuvenea răscumpărată, scăzându-se cheltuielile reparațiilor capitale, spre a i se păstra destinația muzeistică. Ceea ce nu pare a fi interesat pe nimeni, așa că noul proprietar, venit din Israel doar pentru a găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din George Enescu. Am avut noroc că, deși n-am știut dinainte, am putut să-i ofer, printre darurile aduse din țară discuri cu muzică populară, un coșuleț cu ouă încondeiate, două prosoape de artizanat, albume cu monumente de artă laică și religioasă, precum și o palincă de Bistrița, într-o sticlă specială, îngrădită artistic. Și deși alcoolul este prohibit în Suedia, Gertrud s-a bucurat ca un copil de acest "schnnaps", a umplut două păhăruțe mici cât un degetar și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]