3,668 matches
-
jurnalistul Kövér Gusztáv - vechi corespondent de presă ungur pentru Europa de vest (altminteri un agent de încredere al propagandei revizioniste ungare) - a fost exclus din partid pe motiv că, în locurile pe unde lucrase mai înainte, se îmbibase de atâta liberalism încât cu atitudinea vizavi de problema evreiască nu se puteau identifica nici conducerea de partid, nici majoritatea ungurimii"46. În orice caz, programul acestui partid, acceptat pe 28 mai 1941, a făcut să si înțeleagă cui dorea să aparțină acest
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
nerecunoașterea Trinității), unitarienii au fost priviți întotdeauna cu suspiciune și acuzați de a fi fost "sâmbătași", perioada 1940-1944 a însemnat cea mai bună ocazie de a se poziționa ca "religie" maghiară și națională. În interiorul clerului, generația mai vârstnică - pătrunsă de liberalismul teologic și politic - era înlocuită de o grupare mai tânără care, după caz, era în contact mai strâns cu spiritul epocii. După pensionarea, apoi decesul, episcopului Boros György, câțiva membri din noua gardă, sosiți odată cu episcopul Józan Miklós, au prins
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
schimb, guvernarea a încercat restrângerea (la dimensiuni cât mai mici) a prezenței lor în economie; la fel în cultură și în viața de toate zilele. Modul în care se proceda era evident diferit față de cel al politicii naționalităților, aplicată de liberalismul ungar înainte de anul 1918. Teleki, Bárdossy sau Mikó Imre, Albrecht Dezső, Vita Sándor, în discursurile lor, îngropaseră acel liberalism, socotit specific fostului regim. În locul lui a început urmărirea unor noi idealuri. Pentru premierul Teleki asta a însemnat o așa-zisă
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și în viața de toate zilele. Modul în care se proceda era evident diferit față de cel al politicii naționalităților, aplicată de liberalismul ungar înainte de anul 1918. Teleki, Bárdossy sau Mikó Imre, Albrecht Dezső, Vita Sándor, în discursurile lor, îngropaseră acel liberalism, socotit specific fostului regim. În locul lui a început urmărirea unor noi idealuri. Pentru premierul Teleki asta a însemnat o așa-zisă politică a naționalităților, de tip Sf. Ștefan, iar pentru cei din Transilvania imaginea unei societăți maghiare organizate "organic", concept
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Globalizarea. Nenumele nimicului, Tiberiu Brăilean • Globalizare etică, Aurica Brișcaru • Inteligența globală și dezvoltarea umană. Către o ecologie a învățării globale, Mihai I. Spariosu • Intelectualii și puterea, Vasile Boari, Natalia Vlas și Radu Murea (coord.) • Intellectuals and Politics, Gheorghe Lencan Stoica • Liberalismul, Gabriel Mursa • Libertatea academică, Viorel Rotilă • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright • Noua economie, Tiberiu Brăilean • Nuclearul, Ciprian-Beniamin Benea • Omul societății de consum. În așteptarea unei noi ideologii, Viorel Rotilă • Postcomunismul, Leslie Holmes • Prin culisele serviciilor secrete, Mària Schmidt • Puternicul
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de a se descurca pe cont propriu, fără a primi nici un fel de ajutor din partea Coroanei. Ei trebuiau să obțină un profit cât mai mare cu cheltuieli minime și fără o bază materială solidă. Aici își are rădăcina pragmatismul și liberalismul englez. Același spirit pragmatic trebuia să domine și casa regală, ale cărei venituri aprobate de parlament erau mai mult decât insuficiente. De exemplu, încasările ordinare ale reginei Elisabeta I erau de 249.819 lire anual, iar numai campania din Țările
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
anglicanismului. Spiritul de toleranță al reginei dispare în momentul în care protestanții sunt masacrați, în Franța, în noaptea Sfântului Bartholomeu. Dar nu au fost pedepsiți numai catolicii, ci și protestanții radicali (puritanii)21 încercând să restabilească echilibrul religios în Anglia. Liberalismul economic a determinat și dezvoltarea culturii și artei. Arta și cultura Renașterii italiene și franceze au pătruns și în insulă. S-au tradus lucrări aparținând lui Boccaccio, Dante, Montaigne (acesta din urmă tradus chiar de către Bacon 22). Stilul arhitectural se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o oarecare măsură) și rege. Încercările sale de a crește impozitele s-au izbit de opoziția repetată a Camerei Comunelor. Odată cu moartea reginei o perioadă prolifică pentru Anglia s-a scurs, dar a fost o perioadă în care imaginea specifică liberalismului a prins contur, iar aceasta nu a mai putut fi eliminată de către un rege cu tendințe centraliste. Chiar dacă încă de pe vremea reginei Elisabeta, companiile ce dețineau monopoluri ofereau curții o parte însemnată din venituri, profiturile erau imense și prin intermediul acestor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Separarea Bisericii de stat nu s-a produs și în țările ortodoxe pentru simplul motiv că Ortodoxia nu contravenea nici naționalismului liberalizant (cum o făcea catolicismul), nici naționalismului totalitar (cum o făcea individualismul protestant). Prin urmare, în statul național al liberalismului burghez, Biserica Ortodoxă Română a scăpat de pericolul separației întrucât ea nu se interpunea statului; ba mai mult chiar, Ecclesia era, în concepția statului, un instrument de poliție socială. În schimb, în pragul unei Europe totalitare, divizată în națiuni, percepute
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sale". Conservatorismul nu refuza noul, implementarea ideilor liberale, ci preluarea cu moderație a acestora, nu pleda pentru excludere, ci pentru includerea lor, dar cu o viteză adecvată. Nu altfel gîndea gazetarul Eminescu, un conservator liberal consecvent și autentic. Între fondatorii liberalismului clasic aflăm pe Humboldt (1767-1835), Benjamin Constant (1767- 1830) și John Stuart Mill (1806-1873). Și ei, ca o ironie, au fost, precum omologii lor conservatori, la fel de moderați și flexibili. John Stuart Mill consideră, în Despre libertate, că "singura libertate demnă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ezitare în punerea lor în practică, este singurul fundament stabil al încrederii noastre îndreptățite în ele". Frază pe care ar fi semnat-o oricînd un conservator de talia lui Burke. Un posibil model original în practicarea moderată a conservatorismului și liberalismului a fost cel american, unde creatorii constituției Americii, cum constată cu exactitate Virgil Nemoianu, indiferent de orientările lor politice, au convenit că cele trei modele aristotelice ale monarhiei, oligarhiei și democrației trebuie să fie prezente în textele constituționale de bază
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o lectură extrem de instructivă. Și Vechiul Regim și Revoluția (1856) și Amintiri, publicate postum în 1893, în totalitatea lor afirmă, cum cu îndreptățire subliniază autorul Simptomelor, excepționala sa analiză asupra democrației ca forță de durată nelipsită de defecte și primejdii. Liberalismul a fost doctrina care, de la mijlocul secolului XIX pînă la sfîrșitul secolului trecut, a dominat acolo unde s-a impus și s-a constituit într-un reper de urmărit și atins de mai toate mișcările politice din lumea europeană din
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
va manifesta neîncredere în absolut orice aranjament instituțional, fie armată, biserică, clasă sau monarhie - de fapt, îl va respinge chiar și pe - sau mai ales pe - propriul lui tată". Este amintit și Francis Fukuyama cu proclamarea sfîrșitului istoriei odată cu triumful liberalismului, democrației și capitalismului - teorie pe care ulterior o va amenda cu nunațări severe. Marea întrebare la care filosoful româno-american încearcă să ofere un răspuns propriu este: Cum se explică prăbușirea fulgerătoare a vechiului regim și renașterea conservatorismului ca ramură a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
democrației și capitalismului - teorie pe care ulterior o va amenda cu nunațări severe. Marea întrebare la care filosoful româno-american încearcă să ofere un răspuns propriu este: Cum se explică prăbușirea fulgerătoare a vechiului regim și renașterea conservatorismului ca ramură a liberalismului? Cauza: "valul - sîntem atenționați că nu tsunami-ul - modernizării accelerate și al materialului informațional mai presus de toate atinsese o intensitate neobișnuită și că, în același timp a fost brusc perceput ca o schimbare radicală; nu numai intelectualii (ei într-
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a trecutului. Astfel, stabilitatea totală a început să fie percepută mai curînd ca pericol decît ca un bun prețios care merită păstrat. "Noul conservatorism" (de după 1815) a putut cel puțin să pretindă că a găsit un teren comun cu noul liberalism". O reacție firească, motivată inclusiv psihologic, în fața succesiunii rapide de revoluții modernizatoare a fost o acută nevoie de trecut, de valorizare și fie și iluzorie conservare a lui, cu tradițiile, cutumele, prejudecățile care îl definesc. "A fost o amplă mișcare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
inevitabil) cu tradiția (care nu era doar o simplă nostalgie, ci depozitarea valorilor), această dorință era autentică, sinceră, și nu doar un joc sau un pretext al inerției. Apariția unui conservatorism adevărat și coerent ca partener legitim de dialog al liberalismului și al diverselor utopisme ale vremii a constituit o realizare istorică de proporții. Nu numai că a generat soluții practice valabile mai mult de un secol, dar a oferit și modele pentru viitor (de aceea ne-am ocupat aici de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se admite, dar numai dacă e tratată ca un fel de complementaritate de urgență: un instrument care ajută atunci cînd unitățile originale sînt în impas. Subsidiaritatea e, astfel drumul urmat de cei care doresc cu adevărat să depășească tensiunea dintre liberalismul strict individualist și socialismul centralizator, argumentează just Delsol. "Autoritatea" ca atare este și trebuie să rămînă un fel de strategie utilă liberei funcționări a societății. Rolul ei principal e unul paliativ, intervenind ori de cîte ori societatea e deficientă; la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
globalizarea activităților umane. O "ființare cu alte culturi" face ca trecutul literar occidental să fie mai degrabă mai mult, decît mai puțin relevant și mai imediat". "Cea de-a doua circumstanță ideologică relevantă este lupta din jurul unei definiții corecte a liberalismului" (V.N.). Opera lui Montesquieu pare a oferi o astfel de definiție. Argumentul varietății este un bun temei pentru umanismul estetic în contrast cu pretențiile de fermitate ale "corectitudinii politice", considerate pe bună dreptate false. O agresivitate disproporționată și cu totul nemotivată se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
requisites of democracy revisited", în American Sociological Review, 59 (1), pp. 1-22. Lipset, S.M., Seong, K.R. și Torres, J.C., 1993, "Une analyse comparative des prérequis sociaux de la démocratie", în Revue Internaționale des Sciences Sociales, 136, pp. 179-206. Luebbert, G.M., 1991, Liberalism, Fascism, or Social Democracy: Social Classes and the Political Origins of Regimes in Interwar Europe, Oxford, Oxford University Press. Luttbeg, N.R. (ed.), 1974 Public Opinion and Public Policy: Models of Political Linkage, Ithaca, N.Y., F.E. Peacock, 1974. Mainwaring, S.
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
acest tip determina validitatea conceptului la nivel empiric, tocmai pentru că se referă la o reală sferă publică, unde găsim o serie de organizații și standarde (legale) aplicate. O analiză scurtă, dar excelentă, a conceptului de "societate civilă" de la marxism la liberalism este redată de Etzioni-Halevy (1993). 45 Pentru detalii empirice, a se vedea Morlino (1998). 46 Burton, Gunther și Higley (1992, 5) vorbesc despre acest caz ca despre o democrație "neconsolidată". Se poate observa imediat cum niciun caz din Europa de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu numai în sensul creșterii eficienței, dar și în sensul creșterii fericirii și, prin aceasta, a sentimentului de solidaritate: "misiunea societăților cele mai avansate este, deci, putem spune, o operă de dreptate"5. Opunându-se atât marxismului revoluționar, cât și liberalismului individualist (amândouă ignoră faptul social), Durkheim propune calea de mijloc: "nu e nici necesar, nici posibil ca viața socială să fie fără lupte. Rolul solidarității nu este de a suprima concurența, ci de a o modera"6. Solidarității organice "obiective
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
politica americană a încercat să reia și să extindă modelul New Deal din anii '30. Proiectul unei "Mari Societăți" a fost lansat oficial în discursul de investitură din 22 mai 1964 (Universitatea din Michigan) și s-a bazat pe reinventarea liberalismului în contextul luptei împotriva comunismului, în exterior, și al luptei împotriva sărăciei și a discriminării rasiale, în interior. Lupta împotriva sărăciei s-a bazat pe ideea de participare socială, lansată în cadrul unui vast program intitulat Community Action, "un concept sociologic
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
The Afluent Society, 1958), teoreticianul "echilibrului social" și al "înțelepciunii convenționale", concepte prin care era justificată intervenția statului în economie. Realizarea unui echilibru social care să permită eradicarea sărăciei prin participare și organizare este o idee directoare în Affluent Society. Liberalismul american, spunea Galbraith, a eșuat în a înțelege logica marilor corporații a căror natură este inovația și afluența, precum și realizarea echilibrului dintre interesul individual și interesul colectiv, prin organizare și planificare. Noul liberalism presupune abandonarea "utilitarismului sălbatic" al doctrinei laissez
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
este o idee directoare în Affluent Society. Liberalismul american, spunea Galbraith, a eșuat în a înțelege logica marilor corporații a căror natură este inovația și afluența, precum și realizarea echilibrului dintre interesul individual și interesul colectiv, prin organizare și planificare. Noul liberalism presupune abandonarea "utilitarismului sălbatic" al doctrinei laissez faire, care permite justificarea ideii că "sărăcia maselor populare era cu mult mai suportabilă prin faptul că erau și câțiva oameni foarte bogați"38. Lupta împotriva sărăciei începută de guvernarea Kennedy și continuată
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
că reformularea rawlsiană a teoriei contractului social este o justificare a politicilor sociale de tip welfare, din "Marea Societate" a liberalilor americani. Accentul pus de Rawls pe libertate, înaintea eficienței, ar fi în același timp o modalitate de a feri liberalismul de derapajul corporatist sau colectivist pe care unii critici l-au reperat în cartea lui Galbraith, din 1967 (Noul stat industrial). Văzută în context, Teoria dreptății ar fi, așadar, o modalitate de a legitima noul liberalism și de a asigura
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]