4,922 matches
-
purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura căutării de sine, continuată, în alt plan, prin versurile din Până la Iov (1970). Acum el ambiționează sondarea universului mitic, ancestral, abandonând discursivitatea tumultuoasă și exaltată în favoarea unei concizii aproape ermetice. Autenticitatea liricii sale nu constă în muzicalitate, ci în neliniștile și incertitudinile ce îi cenzurează fiecare avânt. Respins de cuvânt („Cuvântul niciodată nu m-a iubit supus”), poetul are intuiția de a nu mai șlefui versul, ci de a-l lăsa bolovănos
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia își desface din candoare simbolurile: șarpele, floarea, pasărea (păunul), melcul, lira, poetul călăreț” (I. Negoițescu). În pofida unei înrudiri cu lirica fantezismului modern românesc, de la Emil Botta la Emil Brumaru, versurile din Jurământ pe apa vie (1977), În hainele scumpe-ale mierlei (1982), Puterea lunii (1985), Viața și vremea (1987), Cartea de argint (1991) și Arta ceaiului (1992) întăresc convingerea că M.
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
cu mintea tulburată. M. a debutat cu versuri, în maniera alegorică a poeților Văcărești. Sub influența poeziei romantice franceze (Lamartine, în primul rând), dar și a poeților din Principate (Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, I. Heliade-Rădulescu), el a evoluat spre o lirică pesimistă, cu interogații lamentuoase către ursită și Dumnezeu și cu meditații despre nedreapta alcătuire a lumii. Și-a relevat vocația pentru poezia socială și patriotică după 1843, cu Glasul unui român, și mai ales la 1848, prin poezia Un răsunet
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
de prozodie și dădea ca model poezia populară, elogiată și în articolul Românul și poezia lui. Prin claritatea și consecvența cu care a avut în vedere obiectivele estetice, ideile despre artă și poezie depășesc nivelul la care s-a ridicat lirica sa. SCRIERI: Din poesiele lui..., Brașov, 1862; ed. 2, Sibiu, 1881; Poezii, Arad, 1920; Poezii și articole, îngr. și pref. D. Păcurariu, 1963; Reflexii, îngr. și pref. Livia Grămadă, Cluj-Napoca, 1977; Poezii, articole, îngr. și postfață Ion Buzași, București, 1988
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
sentimentul identificării eului cu natura („mi-e sufletul o tainică pădure”), al unduirii în vânt împreună cu pomii, al inimii pulsând în pământ. Prea puțin din acumulările și experiențele de mai târziu a pătruns în acest fond genuin care oferă substanță liricii. Evidentă apare doar influența, ghidată de afinități, a altor poeți ardeleni, care l-au întărit în convingerea că esența poeziei o constituie cultul pământului, al satului. Ca urmare, prim-planul e ocupat de transcrierea frumuseților naturii și a stărilor pe
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
facă, pe o astfel de cale, cel puțin să pară mai ,,a sa”. Modelul înalt (nu imitat, ci în a cărui matcă duc afinitățile) e Lucian Blaga, ultimul Blaga, cântărețul lumii-basm arborescent, văzută cu o sublimată nostalgie. Mișcarea proprie acestei lirici evită sistematic gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o călătorie prin moarte”; „piatra
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
După începutul modest cu poeziile din Gânduri și vise, talentul poetic al lui M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi sunt influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și binelui, simbol al drumului ascensional și al
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
franceză la licee din București (1976-1989) și profesor de literatură franceză la Universitatea din Constantă. Întreprinde și cercetări în domeniul pedagogiei. Alcătuiește, în colaborare, dicționare și istorii ale literaturii franceze, precum și numeroase manuale de limba franceză. Transpune în franceză din lirica lui Emil Botta ori Ion Vinea și alcătuiește antologia Jeunes poètes roumains (1985). Debutează cu versuri în revistă „Amfiteatru” (1967). Colaborează cu studii și articole la revistele „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revue roumaine” ș.a. Și-a strâns
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
interferentelor livrești (Apollinaire, René Char, Saint-John Perșe ș.a.) e valorizat cu abilitate, expresia fiind trecută cu o mână sigură prin filtrări succesive până la o maximă condensare. Poetul pare însă mai puțin preocupat de perfecțiunea tehnică exterioară, cât de miezul unei lirici dezvăluind precaritatea umană și cosmică. Deși amenințată uneori de ariditatea eseismului abstract, poezia sa rămâne totuși substanțială. În activitatea de traducător N. nu se mulțumește cu exactitatea echivalărilor verbale, ci caută apropierea în spirit. SCRIERI: Saint-John Perșe ou La Découverte
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion Petrovici în 1944. Poetul Gellu Naum este fiul lui. De extracție rurală, N. caută mai întâi, ca mulți contemporani ai săi, modele în lirica lui G. Coșbuc și a lui Al. Vlahuță, pentru a se sustrage eminescianismului, vizibil încă în poeme ca Scrisori, Praf și vreme, Ruină, Vin-cu mine. Tablouri de natură senină ori agitată (Spre Vârful cu Dor, Pe Marea Neagră, Amiază de
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
a nu-l fi cooptat în rândurile academicienilor, la timpul potrivit, pe Mihai Eminescu. A fost înmormântat în cimitirul satului Cândești, din județul Neamț. Poetul Alexandru A. Naum este fiul său, iar filologul Teodor A. Naum i-a fost frate. Lirica lui N., mai ales cea cuprinsă în volumele Aegri somnia (1876) și Versuri (1890), este o continuare a poeziei meditative a lui Mumuleanu, Al. Beldiman și V. Pogor. Motivele principale sunt „credința” și „îndoiala”, „divinitatea” și „știința”. Credința reprezintă pentru
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
conceptul postmodernist. Cărțile tipărite la sfârșitul anilor ’90 cultivă o formă a poeziei onirice, proprie fiindu-i imaginația inflamată, care percepe lumea în detaliu, căutând pulsația ascunsă a lucrurilor și îndreptându-se spre arhetipuri. Există un traseu spiritual ascendent al liricii lui N., căci, dacă în Cartea Babilonului se prezintă o lume declinantă, aproape în putrefacție, scrierile ulterioare duc spre euforia (în sens etimologic, ca fecunditate și abundență) spirituală, trecând prin câteva „puncte de sprijin pentru suflet”. Titlul Coenaesthesicon face trimitere
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
cărți de versuri sau de proză, câteva fiind destinate copiilor, precum În orașul Poc-în-Plic (1985) ș.a. Frunze sub copaci nebuni (2002) este un volum de teatru. Cărțile pentru copii i-au fost traduse și publicate în limbile maghiară și germană. Lirica lui N. pare - mai ales la început - una exterioară, generată mai degrabă de o propensiune artizanală decât de vreo somație lăuntrică. Ea se desfășoară în nota conformismului din anii ’60-’70, printr-un fel de mimetism susținut de o certă
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
în definirea paradigmei, caracterul dialogic al poeziei și importanța referentului în raport cu textul. De asemenea, de reținut sunt sistematizarea formelor eului liric în poezia modernă și utilizarea modelului epistemologic al lui Th. Kuhn în explicarea „revoluțiilor” poetice. Refuzând să vadă în lirica modernă un fenomen încheiat, M. o consideră o paradigmă aflată încă în derulare; transpare aici una din idiosincrasiile autorului, care, deși a fost printre primii care au folosit la noi termenul postmodernism, a refuzat constant ralierea la această orientare. În
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
C. Paradise). SCRIERI: Cinci (în colaborare), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Strada Castelului 104, București, 1984; Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986), București, 1992; Aleea Mimozei nr. 3, Constanța, 1993; Tomografia și alte explorări, Timișoara, 1994; Poetica explorării în lirica secolului XX, București, 1994; Introducere în poezia modernă, Brașov, 1995; Budila-Express, Paris, 1995; Unde se află poezia?, Târgu Mureș, 1996; Paradigma poeziei moderne, București, 1996; Antropologie culturală și folclor, București, 1996; Eseu asupra poeziei moderne, Chișinău, 1997; Tea, Botoșani, 1998
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
violente, atitudinea sa fiind însă elogiată de N. Iorga. Mai târziu N. pare să nu mai acorde contemporaneității nici o atenție; ex cathedra, profesorul de literatură latină se va mulțumi să le insufle învățăceilor un adevărat cult mai ales pentru valorile liricii antice - Vergiliu, Teocrit, Horațiu, Ovidiu, Catul, Lucrețiu, iar traducătorul trudește cu pasiune ani în șir să dea echivalențe românești demne de original. O singură dată va ieși din sfera interesului pentru Antichitate, la comemorarea a zece ani de la moartea lui
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
și împăcarea, confruntarea și oscilația între stări și atitudini contrare, între reflecția tăioasă și sensibilitatea vulnerată, între trăire și vis, între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
1966; Tizian (Selecție de texte din literatura universală), București, 1969; Macnair cel Orb. Povestiri canadiene, București, 1970; Gauguin, București, 1972; Înțelegând zăpada (Antologie a poeților canadieni de limbă engleză), îngr. și pref. trad., București, 1977 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Lirică americană contemporană, îngr. și pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Steaua marilor lacuri (45 poeți canadieni de limbă franceză), îngr. și pref. trad., București, 1981 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Valum Olum (Cântecele și proverbele indienilor din
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
1979), Elegii pentru sufletul înflorit (1981), Jurnal. Eul peregrin (1984), Partea omului (1987), Incinte (1988), romanul pentru copii Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol (1981) și diverse traduceri. A colaborat la „Echinox”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară” ș.a. Lirica pe care o scrie N. indică o luciditate asumată cu fervoare și cu fascinația riscului, un patos fără grandilocvență al verbului, susținut prin forța și rigoarea elegantă a rostirii, legitimat de angajarea existențială puternică, armonios conjugată cu rafinamentul adus de
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
termen utilizat de critică pentru a semnala distanțarea de o viziune considerată, convențional, a fi proprie poeziei feminine), căci N. nu privilegiază temele intimității, erotica, maternitatea, universul casnic etc., ci atacă pieptiș marile teme ontologice și morale, presupus apanaj al liricii masculine. O caracterizează, de asemenea, propensiunea către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără încetare contracarată de elanuri controlat-inflamate, conjurând „triumful”: „Exersându-mi privirile/până ce n-ar mai arde decât/ triumful, strălucirea demnității mele de om
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
O, și ce aripi pot închipui/ pentru a trece zidurile-aceste”. Apropiată de generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a manifestat literar, N. nu i-a aparținut pe plan literar, cum remarca Gheorghe Grigurcu: „se depărtează [...] de lirica «optzeciștilor», pe care, în calitate de editor, a promovat-o cu o rară osârdie spre lumina tiparului. Nu o aderență nemijlocită, ci o sensibilitate educată și generoasă a dictat, prin urmare, această acțiune, sporindu-i semnificația etică”. Poezia ei este mai degrabă
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
români: Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Tudor Arghezi ș.a., invocând alte universuri naționale, ceea ce le întărește contururile originalității și îi plasează pe o scară valorică mai largă. Iar în Poezia lui Eminescu (1971), excursul analitic, concentrat asupra „elementelor structurale”, asupra dimensiunilor liricii eminesciene și a legăturilor dintre ele, afirmă datele universalității poetului național și căile prin care aceasta se realizează - perfecționarea expresiei poetice preexistente, întregirea momentului trăit și prezența germenilor anticipativi. Aceleași rațiuni vor susține și ideea unui protocronism românesc, pe care
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Al. Săndulescu, „Cu cât cânt, atâta sînt”, LCF, 1964, 3; Teodor Vârgolici, „Anton Pann, «Cântecele de lume» și folclorul Bucureștilor”, RMB, 1964, 6011; Vasile Adăscăliței, Anton Pann și folclorul Bucureștilor, IL, 1964, 4; Ion Șeuleanu, Pe marginea unei antologii de lirică populară, SUB, Philologia, 1964, 2; Maria Platon, „Cezar Bolliac”, CRC, 1966, 29; George Muntean, „Cezar Bolliac”, CNT, 1966, 31; M. N. Rusu, „Cezar Bolliac”, LCF, 1966, 35; H. Zalis, „Cezar Bolliac”, „Romanian Review”, 1967, 2; Marin Bucur, „Cezar Bolliac”, RITL
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată probă de încercare a uneltelor sub aspect tematic și stilistic
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]