2,977 matches
-
deși nu are de-a face cu convențiile "teoretice" ale analitismului filosofic, este Dasein-ul (uman), așa cum el a apare în demersul fenomenologic al lui Heidegger din prima perioadă a operei sale. În plus față de aceste observații relative la fenomenul reformalizării logos-ului, trebuie adăugată și puternica impresie că, în cazul sensurilor celor două elemente ale aspectului alethic, "este" și timpul, lucrurile sunt mai complicate. Oricum, voi încerca o lămurire a lor în contextul aplicării reducției judicative a dictaturii judicativului la timporizarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Oricum, voi încerca o lămurire a lor în contextul aplicării reducției judicative a dictaturii judicativului la timporizarea verbului, în scopul de a tematiza și reformula problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt moment suspendat de discuția asupra fenomenului reformalizării logos-ului -, prin care sunt aduse în față, pentru o donație de sens, ființarea (prezentuirea prezentului verbului), ființa ființării (prezentuirea ca chemare a trecutului verbului) și ființa (prezentuirea ca survenire a viitorului verbului), adică "variabilele" timporizate ale verbului, prin care este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentuirea ca chemare a trecutului verbului) și ființa (prezentuirea ca survenire a viitorului verbului), adică "variabilele" timporizate ale verbului, prin care este pus în lumină fenomenul în-ființării. Operarea reducției judicative trebuie să țină seama, de aici încolo, de fenomenul reformalizării logos-ului, îndeosebi de operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care timpul, ca element fundamental al judicativului constitutiv, este redus la logos, la logos-ul non-formal). Poate din acest motiv, reciprocitatea și-a găsit foarte târziu un loc printre temele obișnuite ale filosofilor. De fapt, abia în filosofia contemporană postheideggeriană reciprocitatea va fi tematizată propriu-zis filosofic (sensul ei funcționând ca un concept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care timpul, ca element fundamental al judicativului constitutiv, este redus la logos, la logos-ul non-formal). Poate din acest motiv, reciprocitatea și-a găsit foarte târziu un loc printre temele obișnuite ale filosofilor. De fapt, abia în filosofia contemporană postheideggeriană reciprocitatea va fi tematizată propriu-zis filosofic (sensul ei funcționând ca un concept filosofic) de către
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirii în mișcarea sa de la o teză către o concluzie justificat adevărată; c) concentrarea ideii de adevăr în conceptul corespondenței și predeterminarea discursului filosofic în sensul unui "realism", uneori direct, alteori ascuns; d) deschiderea și întreținerea conflictului între mithos și logos; marginalizarea, din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precondiționează și alte tipuri de discurs, cum ar fi cel științific, cel ideologic. Această opțiune nu este întâmplătoare: știința și ideologia sunt teritorii de aplicație a regulilor și convențiilor dictaturii judicativului, în vreme ce filosofia constituie orizontul de "geneză fenomenologică" al acesteia. Logos-ul formal s-a constituit, adică a trecut în logică, prin mijlocire filosofică; mai mult, ținta "finală" a construcției logicii este lămurirea sarcinii fundamentale a filosofiei, anume dobândirea adevărului. Astfel de fapte au reprezentat o puternică motivație pentru instituirea filosofiei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirii de a construi sensul de "substrat" și de a-l asocia pe acesta cu ideea de general, pentru a-l întări. În acest fel, însuși aspectul alethic devine posibil, fiindcă nu mai constituie o problemă operarea corespondenței dintre "enunț" (logos apofantikos, adică logos-ul formal) și "faptul" la care acesta se referă, în scopul relevării adevărului, care are doar sens de valabilitate condiționată de o relație anume, nu de "fapt" (de aici slăbirea sensului ontologic al adevărului și, corespunzător, întărirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
construi sensul de "substrat" și de a-l asocia pe acesta cu ideea de general, pentru a-l întări. În acest fel, însuși aspectul alethic devine posibil, fiindcă nu mai constituie o problemă operarea corespondenței dintre "enunț" (logos apofantikos, adică logos-ul formal) și "faptul" la care acesta se referă, în scopul relevării adevărului, care are doar sens de valabilitate condiționată de o relație anume, nu de "fapt" (de aici slăbirea sensului ontologic al adevărului și, corespunzător, întărirea celui "logic"). Circularitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie discriminată în orizontul dictaturii judicative, chiar dacă ea se află aici de la bun început. Pe baza celor scoase la iveală prin reducție, să revenim la această trecere, pentru a reface sensul fundamental în care este predat discursului și istoriei filosofiei logos-ul formal, adică sensul în care se constituie dictatura judicativului, desigur, nu în linie istorică, ci sistematic-fenomenologică. "Lucrarea" timpului nu se reduce la așezarea sa în poziția unui punct de perspectivă. După cum am văzut deja prin operarea reducției, timpul este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de obicei nesocotit în spațiul public; totuși, este vorba despre un fenomen, adică despre un fapt intrat, din când în când, în sens. Dar care este sursa sa? De unde își trage el rostul, care îi este obârșia? Doar din spontaneitatea logos-ului, am putea răspunde acum, care, din partea sa non-formală cea care a generat toată ordinea judicativ-constitutivă -, trece în unele evenimente de gândire, rostire, făptuire. Implicațiile publice ale autorizării vor fi cercetate odată cu cele aparținând părtinirii și ordonării, adică atunci când va
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toată ordinea judicativ-constitutivă -, trece în unele evenimente de gândire, rostire, făptuire. Implicațiile publice ale autorizării vor fi cercetate odată cu cele aparținând părtinirii și ordonării, adică atunci când va fi tematizată ideologia. 4.12. Punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu orizontul logos-ului întreg Părtinirea, ordonarea și autorizarea, deși recunoscute prin cea de-a doua timporizare a subiectului și predicatului, ca fiind, așadar, legate direct de judecată, semnifică mai degrabă în spațiul mai larg al judicativului; ele sunt actele constitutive ale dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temporale capătă prezență în unele gânduri, rostiri, făptuiri omenești și că, în ciuda faptului că, prin acestea, însăși dictatura judicativului își scoate la vedere limitele, regulativitatea judicativă este un fenomen din orizontul său de constituire. De ce timpul este constitutiv? Datorită formalizării logos-ului; prin aceasta, ceea-ce-este (și, tradițional, este ființa) apare el însuși dependent de timp, fiind timpul însuși. Întrebări de felul: Ce este? Cum este? Cât este? Unde este? Ce putere are? Ce posedă? Cu cine se află în relație? Ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă trecerea de la timp, ca fenomen originar al dictaturii judicativului, la logos-ul neredus formal. Dar această trecere constituie punctul de pornire al reducției non-judicative a dictaturii judicativului, care va fi operată mai târziu. Observăm însă că trecerea de la timp la unitatea sintetică temporal-locală (eveniment) constituie punctul de întâlnire a dictaturii judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar această trecere constituie punctul de pornire al reducției non-judicative a dictaturii judicativului, care va fi operată mai târziu. Observăm însă că trecerea de la timp la unitatea sintetică temporal-locală (eveniment) constituie punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu însuși orizontul logos-ului întreg. Capitolul 5 Resursele originare ale logos-ului și judicativul constitutiv 5.1. Statutul judicativ al ideologiei În genere, ideologia este socotită un tip de cunoaștere care își asumă explicit riscul de a nu postula decât o "obiectivitate locală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției non-judicative a dictaturii judicativului, care va fi operată mai târziu. Observăm însă că trecerea de la timp la unitatea sintetică temporal-locală (eveniment) constituie punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu însuși orizontul logos-ului întreg. Capitolul 5 Resursele originare ale logos-ului și judicativul constitutiv 5.1. Statutul judicativ al ideologiei În genere, ideologia este socotită un tip de cunoaștere care își asumă explicit riscul de a nu postula decât o "obiectivitate locală", limitată; deși, de-a lungul istoriei, au fost
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contingent este socotit necesar în virtutea timporizării sale preeminente în comparație cu alte fapte din orizontul de ființare în care se află cel dintâi. Ideologia însăși are o asemenea poziție față de toate ipostazele, formele, elementele dictaturii judicativului, în orizontul acesteia, adică în toposul logos-ului formal. Acest fapt a fost deja obținut prin operarea reducției judicative. Ne-ar putea ajuta, pentru o mai bună înțelegere a preeminenței timporizatoare pe care o introduce, o susține și o promovează ideologia, o idee a lui Nietzsche, din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
philosophes et des savants"230); ea produce un Dumnezeu abstract, de exemplu, Dumnezeu care a murit, despre care vorbește Nietzsche sau, mai aproape de noi, J.L. Marion. Ideologiei religioase dar, în fapt, oricărei ideologii îi lipsește orice fapt care adeverește prezența logos-ului, de exemplu: recunoașterea prezenței Celuilalt în propria ființă sau recunoașterea de sine prin chiar acest Celălalt. Ideologia este discurs asupra identității umane, individuale sau colective; ea nu are de-a face cu unitatea umană, care implică identitatea, însă resemnificată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției judicative faptul că a doua timporizare se răsfrânge asupra tuturor elementelor judecății și că acest fenomen este hotărâtor pentru saltul de la judecată la judicativ. Dar tocmai pentru că saltul în cauză nu are doar un aspect tehnic-constitutiv, reprezentat de victoria logos-ului formal în orice unitate de viață omenească, el reglând gândirea, rostirea și făptuirea, ci are, în mod direct, și un aspect funcțional și "material", propriu-zis regulativ, acoperind, dirijând, condiționând, în fapt, tot ceea ce poate căpăta sens în spațiul public
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele trei sensuri, logicul, ontologicul și pragmaticul (veritabile etaje structural-judicative). Cred că cei mai potriviți termeni, care să corespundă exigenței tocmai formulate, sunt: subiectul (ca "poziție" logică), ființa (ceea-ce-este indivualul universal) și autorizarea (ca act). Capitolul 6 Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ 6.1. Subiect, ființă, autorizare în perspectiva judicativului regulativ "A fi fără ființă", expresia folosită la sfârșitul subcapitolului anterior, pare a fi cel puțin greșit formată. Orice este socotit într-un fel sau altul trebuie acceptat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Răspunsul trebuie să facă apel, din nou, la acel ceva care constituie originea gândirii, rostirii, făptuirii, a cărui "formă" a trecut în logică și care, logicizând gândirea, rostirea și făptuirea, și-a lăsat din sine o parte în afara acestor acte: logos-ul. Oricum, subiectul, chiar în afara "poziției" sale judicativ-constitutive, căreia îi sunt proprii sensurile de substrat și de individual, este un fapt "logic", fiindcă judicativul regulativ, orizontul încadrării sale atâta vreme cât nu are cele două sensuri, este el însuși parte a logicului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibile nici cele ontologice. Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după logic. De exemplu, un subiect care să nu fie (încă) substrat, dar care să fie deja gândit ca fiind individual ar fi posibil; e drept, că trebuie adăugat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după logic. De exemplu, un subiect care să nu fie (încă) substrat, dar care să fie deja gândit ca fiind individual ar fi posibil; e drept, că trebuie adăugat aici și sensul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
directă a părtinirii, dacă ținem seama de preeminența constitutivității pentru orizontul dictaturii judicativului. Totuși, lucrurile stau astfel nu pentru că reducția judicativă a stabilit aleatoriu câteva sensuri pentru fel de fel de "entități" logice, ontologice, pragmatice, ci pentru că părtinirea corespunde însuși logos-ului. Chiar acesta a suportat părtinirea: s-a împărțit în logos ca atare și logos formal, apoi a fost favorizată, prin același act al părtinirii, acesta din urmă, pentru funcțiunile gândirii, rostirii și făptuirii. Părtinirea, înțeleasă ca autorizare a autorizării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului. Totuși, lucrurile stau astfel nu pentru că reducția judicativă a stabilit aleatoriu câteva sensuri pentru fel de fel de "entități" logice, ontologice, pragmatice, ci pentru că părtinirea corespunde însuși logos-ului. Chiar acesta a suportat părtinirea: s-a împărțit în logos ca atare și logos formal, apoi a fost favorizată, prin același act al părtinirii, acesta din urmă, pentru funcțiunile gândirii, rostirii și făptuirii. Părtinirea, înțeleasă ca autorizare a autorizării, așadar ca timp care timporizează (și constituie obiectual), reprezintă faptul originar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]