3,986 matches
-
De altfel, nu acord nico importanța acestei chestiuni când îmi revăd visele sau amintirile. Mă pasionează înainte de toate frumusețea și bizareria lor, atmosfera lor tristă și calmă sau dramatismul lor dureros sau sfâșietor 398. Astfel, nefiind interesat de logica evenimentelor, luciditatea lui Blecher nu va exclude ,,lumile imaginare" și posibiltatea eroului de a trăi într-o altă realitate. Folosind termenul lui Mircea Eliade, putem afirma că personajul lui Blecher experimentează ,,eterna reîntoarcere" într-o lume pe care o configurează la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Universală, 1966. Caillois, Roger, În inima fantasticului, București, traducere de Iulia Soare, cuvânt introductiv de Edgar Papu, Editura Meridiane, 1971. Cap-Bun, Marina, Între absurd și fantastic. Incursiuni în apele mirajului, Pitești, Editura Paralela 45, 2001. Călinescu, Alexandru, Anton Holban, complexul lucidității, București, Editura Albatros, 1972. Cărtărescu, Mircea, ,,Care-i faza cu cititul", în A patra inimă, București, Editura Artur, 2010. Ciobanu, Valeriu, Hortensia Papadat-Bengescu, București, Editura pentru Literatură Universlă, 1965. Creția, Petru, despre E.A. Poe. Infernul terestru, București, Editura Muzeul Literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu dovedește nimic, apud Mariana Vartic, ,,Actor al dezastrelor" în op. cit., p. 169. 122 Mariana Vartic, op. cit., p.170. 123 Mariana Vartic, ,,Moartea ca pretext" în op. cit., pp. 204, 205. 124 Ibidem, p. 213. 125 Alexandru Călinescu, Anton Holban, complexul lucidității, București, Editura Albatros, 1972. 126 Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic, București, Editura Minerva, 1977. 127 Alexandru Călinescu, ,,O moarte care nu poate dovedi nimic" în op. cit., pp. 111, 112. 128 Dumitru Micu, op. cit., p. 58. 129 Ibidem, p. 60. 130
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
necunoscut și spaima față de acesta, care provine din lumea exterioară (neexplicatul) și din cea interioară (rezolvabilul). Forța sa rezidă în încrederea în faptul că rațiunea este în principiu capabilă să expliciteze toate modurile de existență: viața interioară și lumea exterioară. Luciditatea sa include înțelegerea limitei rațiunii. Dar limita aceasta nu este deloc "Dumnezeu", ci limita misterului. Dumnezeu este simbolul misterului, adică exact sarcina supremă a rațiunii de a înțelege semnificația acestui simbol, care nu este în sine decît un mod de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de la bun început și incită totodată spiritul să caute legile care guvernează armonia manifestă. În această privință, armonia astrală stabilită cu regularitate devine simbolul armoniei psihice care trebuie instituită. Astrul zilei și cel al nopții devin simbolul conflictelor interioare dintre luciditatea supraconștiinței și orbirea subconștiinței. Soarele aduce realmente și simbolic ziua, lumina, alungînd necunoscutul și spaima. Luna aduce noaptea (pentru imaginația primitivă). Lumina ei insuficientă învăluie obiectele într-o licărire vagă care le conferă un aspect fantasmagoric. Semnificația simbolizată de lună
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
va readuce creația vie, creatura, la principiul creator la Esența-Tată" de care a fost "emanată". Sub acest aspect evoluția viitoare -, "Cuvîntul", "Sfîntul Duh", devine Paraclitul, adică Sfîntul Duh (cheia protectoare, cheia adevărului), simbol al efortului umanității spre tot mai multă luciditate comprehensivă față de adevărul supraconștient, numit "adevăr etern", al cărui loc simbolic este "Cerul". Cerul mitic nu este desigur un loc real. El este locul simbolic al reunirii finale a creației cu "cauza primordială" (deși unirea finală nu este imaginabilă deci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al forței sale clarificatoare. Mitul ispitirii lui Iisus din evangheliile după Matei și Luca nu este și un simplu episod din viața lui Iisus: sensul vieții este condensat aici în repetarea promisiunilor vane ale ispititorului și a victoriilor succesive, grație lucidității spiritului valorificator. în evanghelia după Luca, capitolul IV, versetul 13, stă scris: "După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, pînă la o vreme". Este evident că diavolul neexistînd în realitate, povestea ispitirii este simbolul deliberării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
punct de vedere psihologic, constituie conflictul de motive, conflictul dintre legea supraconștiinței și legea subconștientului, privirea interioară, necesitatea introspecției clarificatoare, tema tuturor mitologiilor. Putem oare nega faptul că, avînd curajul de a-și mărturisi propria slăbiciune, apostolul dă dovadă de luciditate introspectivă și că avînd cel mai mare curaj să o facă public, intenția lui este să le propună celorlalți clarificarea introspectivă drept cale de mîntuire? În epistolele sale, apostolul nu vorbește decît despre salvare și toate citatele se referă la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții psihice umane. Ghidul deliberării motivante este elanul animant individual, adică dorința esențială de armonizare supraconștient imanentă. Instanțele psihice nu există la modul spațial. Ele sînt funcții mai mult sau mai puțin lucide care se întrepătrund datorită fluctuației lor între luciditate și orbire. Subconștientul nu este altceva decît supraconștientul în stare de orbire parțială din cauza egocentrismului vanitos al subconștientului. Orbirea completă a supraconștiinței este reprezentată mitic de simbolul "morții elanului animat". Fiind produsul evolutiv al preștiinței instinctive a animalului, preștiința mitică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
conștientului și supuse controlului purificant. Supraconștiința armonizantă este mai mult decît conștienta iar subconștientul dizarmonizant este mai puțin decît conștient. Dat fiind că viața psihică este în totalitatea ei o unitate funcțională psihologic scindată sau rațional reconstituită conform gradelor de luciditate, reflecția conștientă ar trebui în principiu să poată dobîndi un grad de luciditate introspectivă care să-i permită să pătrundă tot mai adînc atît în dedesubturile intențiilor mai mult decît conștiente, cît și în cele ale atențiilor mai puțin decît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subconștientul dizarmonizant este mai puțin decît conștient. Dat fiind că viața psihică este în totalitatea ei o unitate funcțională psihologic scindată sau rațional reconstituită conform gradelor de luciditate, reflecția conștientă ar trebui în principiu să poată dobîndi un grad de luciditate introspectivă care să-i permită să pătrundă tot mai adînc atît în dedesubturile intențiilor mai mult decît conștiente, cît și în cele ale atențiilor mai puțin decît conștiente. Aceasta cu atît mai mult, cu cît intențiile contradictorii sînt funcțional legate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
puțin raționale ale conștientului împotriva pericolului unei pierderi treptate a bucuriei armoniei. În loc să țină cont de avertismentul salutar, judecata conștientă poate rămîne surdă la apelul supraconștient. Privirea introspectivă devine intenționat oarbă și astfel, în loc să profite de ocazie ca să-și mărească luciditatea ascultînd de chemarea supraconștientă, se transformă ea însăși în mai puțin decît conștientă. Această descriere a funcționării deliberante este instructivă, dar încă insuficientă pentra a scoate în evidență întreaga amploare a responsabilității individuale a omului. Justiția este imanentă pentru că valorile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și spiritul valorificator. Cel mai înalt grad al imanenței justiției este atins prin faptul că însuși efortul de autoeliberare rămîne determinat biogenetic de dorința esențială, de elanul vital și de nevoia lui de autosatisfacție armonioasă, fiind totodată chiar prin aceasta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
posibil a situațiilor ambiante atunci cînd acestea sînt schimbătoare. Dar pentru a le putea schimba într-o manieră rațională, este absolut necesar ca individul să se situeze el însuși rațional față de ambianță, ceea ce acesta nu va putea face decît grație lucidității spiritului valorificator în mod rațional. Sfințenia este starea excepțională a sănătății psihice permanent susținută de valorificările armonizante ale supra-conștiinței. Ea înseamnă acceptarea în bloc a elementului întîmplător restrictiv din punct de vedere individual. Realizare supremă a deliberării și a țelului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
va găsi acest sprijin în propria conștiință gata oricând să-i afirme atotputernicia orgolioasă."3 În rest, atât cât ne-am putut da seama, exegeza camilpetresciană postbelică s-a cantonat în a afirma că un autor ale cărui deziderate sunt luciditatea, intuiția, nota de autentic și conștiința, nu are a da seama în fața tenebrelor inconștientului. Din multe puncte de vedere, afirmația ne apare îndoielnică. Un studiu recent consacră caracterul relativ al patosului lucidității, care rămâne valabil numai intre limitele operelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
afirma că un autor ale cărui deziderate sunt luciditatea, intuiția, nota de autentic și conștiința, nu are a da seama în fața tenebrelor inconștientului. Din multe puncte de vedere, afirmația ne apare îndoielnică. Un studiu recent consacră caracterul relativ al patosului lucidității, care rămâne valabil numai intre limitele operelor de factură teoretică. Acesta diseminează doar provizoriu în ficțiune, întrucât moralitatea de necontestat a personajelor narator îl susține, dar îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rămâne valabil numai intre limitele operelor de factură teoretică. Acesta diseminează doar provizoriu în ficțiune, întrucât moralitatea de necontestat a personajelor narator îl susține, dar îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-le potențialul afectiv, voluptatea ca și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului" își face și ea simțită prezența. Sinele, noțiune predilectă a psihanalizei jungiene, este un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului" își face și ea simțită prezența. Sinele, noțiune predilectă a psihanalizei jungiene, este un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud, ci se completează unele pe altele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de campanie, ci și complexele izvorâte din inconștient. Poate că în perspectivă, interpretările, care au conchis că primele capitole ale cărții evidențiază o conștiință exemplară, măcinată pe rând de dragoste, gelozie și incertitudine, vor fi amendate. Sintagma " Câtă conștiință atâta luciditate și câtă luciditate atâta dramă" se cuvine a fi completată de o alta, nouă și insolită: "Câtă conștiință, atâta inconștient personal și colectiv și tot atâta disponibilitate pentru mituri și arhetipuri." Nu atât de bine reprezentat este mitul lui Pygmalion
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și complexele izvorâte din inconștient. Poate că în perspectivă, interpretările, care au conchis că primele capitole ale cărții evidențiază o conștiință exemplară, măcinată pe rând de dragoste, gelozie și incertitudine, vor fi amendate. Sintagma " Câtă conștiință atâta luciditate și câtă luciditate atâta dramă" se cuvine a fi completată de o alta, nouă și insolită: "Câtă conștiință, atâta inconștient personal și colectiv și tot atâta disponibilitate pentru mituri și arhetipuri." Nu atât de bine reprezentat este mitul lui Pygmalion, însă el se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
apară sub o înfățișare sau alta, ascunzându-se cu astuție în spatele unei măști. E definiția cea mai simplă care se dă personae. Prin Ladima și Fred Vasilescu, autorul își escamotează caracterul violent, lăsând să se întrevadă numai masca sensibilității și lucidității. Eroii sunt rareori cuprinși de accese de furie: la Movila, d-na T. este ofensată de un Fred Vasilescu al cărui grobianism se explică, în bună măsură, prin starea sa etilică, e "un gujat" și ieșirea lui necontrolată este imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
explică vălul de mister așternut peste personajele din carte, ca și comportamentul lor contradictoriu. Dacă sensibilitatea și melancolia sunt trăsături comune, în rest, ei se dovedesc a fi caractere mult diferite. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Am semnalat deja unele coincidențe între viața autorului și cea a personajului său. Mai sunt și altele. Articolele lui Ladima aparțin întru totul gazetarului Camil Petrescu și fuseseră publicate în ziarul Omul liber la rubrica Între oglinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
textul (prin scrisori) din textul lui Fred. Adică Centrul! Argumentul decisiv, care îl consacră, ca persona autorului, stă în visele ce l-au frământat în copilărie pe Camil Petrescu, relatate și comentate în Doctrina substanței. Pentru filosoful substanței, emoțiile stipulează luciditatea, iar visele, datorită acurateței și bogăției de amănunte reținute sunt superioare imaginației de care este capabil în viața diurnă. Onirismul său stă sub semnul antitetic paradisiac-infernal: Două vise, de altfel, se alternau, în variante, în copilărie: un vis de o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
combativă mergând uneori până la obsesie și mitomanie. Donquijotismul acesta l-a expus, firește, de atâtea ori ironiei ieftine și ostilității perfide a filistinismului de diferite nuanțe, care nu știa ori nu voia să vadă decât naivitate sau impostură tocmai în luciditatea și dezinteresarea lui."122 Invocând studiul De l'amour al lui Sthendal, eseistul pomenește de existența a patru tipuri de iubire, între care amorul-pasiune și amorul-vanitate i se par operante pentru conflictul de idei din Suflete tari. La suprafață, textul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]