10,420 matches
-
descifrate! Sper că vom reuși, în memoria renumitului pictor Cristache. - Aveți toată încrederea mea! Voi fi la dispoziția dumneavoastră. Tudor mi-era un prieten drag, asemenea tuturor celor care i-au fost alături. Câinii se apropiară de Bogdan care îi mângâie pe rând. Chipul nebunului căpătă o aură luminoasă și se înveseli. Ar fi dorit să-i întindă și el mâna, să i-o strângă, însă făcu câțiva pași pe loc, în semn de respect și reținere totodată. Bogdan văzu în
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
lume necazuri veți avea: dar, îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”(Ioan 16, 33). Suferința creștină este direct proporțională cu plinirea mângâieri. „Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem și noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, fiindcă precum prisosesc și patimile lui Hristos în noi, așa
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Ioan 16, 33). Suferința creștină este direct proporțională cu plinirea mângâieri. „Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem și noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, fiindcă precum prisosesc și patimile lui Hristos în noi, așa prisosește prin Hristos și mângâierea noastră” (2 Corinteni 1, 3-5
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Iisus Hristos, părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem și noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, fiindcă precum prisosesc și patimile lui Hristos în noi, așa prisosește prin Hristos și mângâierea noastră” (2 Corinteni 1, 3-5). Durerea se trăiește întru sine, pentru sine și de aici tot chinul și necazul: boli, decepții, depresii, amăgiri
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
izolează, te schimonosește, te micește. Durerea te aruncă într-o singurătate ca într-un abis. Prin durere, Eclesiatul, percepe disprețul pentru viață, cade în deznădejde: „toate sunt desărtăciune și vânare de vânt”(Eclesiatul 2, 17). Prin Suferință thracul Iov se mângâie, cu nădejdea Învierii: „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere, această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Adesea visez că zbor. Nu am aripi. Zbor sau mă scurg prin aer ca o figurină ciudată printre bulgări fini, albi, alteori printre razele mai blânde ale soarelui și trupul acela în plutire primește culorile ariilor prin care mișcarea lui mângâie particulele de lumină. Așa am ajuns de multe ori într-un oraș în care clădirile au mereu ganguri la fiecare bloc sau clădire, sau tuneluri de diferite diametre, deschideri. Treci prin ele, ajungi în câmp deschis apoi treci prin altă
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
jenează sub tălpile pantofilor, neștiind să te-ascunzi în spatele vorbelor. îmi spui că nu simți pietricele sub picioare dar văd cum îți tresar genunchii pe cărare, fața ta-i mimica minciunilor frumoase, înfrumusețând toate clipele rămase. demult, când vorbeai, îmi mângâiai timpanele, adevărul ți-l pecetluiai cu buzele, când mă-mbrățișai, cordul mi-era ceasornicul după care-mi urmăream viața și norocul. dar timpul e o noțiune dezbătută, o invizibilă a spațiului, pierdută în veșnicia lumii, și amintirile îmi vor curăța
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349190_a_350519]
-
luat pe spate mantou boieresc, pe când inima și-a înveșmântat-o cu virtuți sufletești, înrâurite de dragoste de cântec. În ce localitate s-a aninant lumina zilei pe oglinda privirii fiului pandurilor ce va să vină în lume ca să-i mângâie prin cântec? M-am născut în comuna Olteni, din Teleorman, la 20 noiembrie 1956, într-o familie de gospodari de frunte ai așezării. Nu voi uita niciodată anii copilăriei, cei mai frumoși ani. Mergeam împreună cu părinții și sora mea la
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
pitici cașto ... de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele, nu cunosc răutatea. Am văzut un om scriind pe patul de moarte, ca un soldat în tranșee, am văzut un copac aplecându-se pentru a mângâia, cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ, sub ape există ritmuri și metafore de care noi habar nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri care cobesc, ochi lacomi
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
Se plimbă și gesticulează pe muzică, autoritar, așa cum ar face-o un director hotărât să ia măsuri drastice. Muzică ritmată de circ care lasă impresia că îi acoperă vocea. Împrovizație de gen. Citește plictisită corespondența. Unele adrese îi plac, le mângâie, le dezdoaie colțurile. De altele este nemulțumită, le mototolește și le aruncă nervoasă la coș. Apoi le ia din coș, le rupe cu ciudă și pune bucățelele într-un buzunar al paltonului. Se aprinde becul roșu de câteva ori. Se
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
deasupra casei o cioară. Culiță o imitase imediat fără greș. Toți am izbucnit în râs. Simțind că nou venitul în casa lor se bucura deja de simpatia stăpânului său, câinele Waldi venise să i se gudure la picioare, lăsându-se mângâiat pe cap cu limba scoasă de satisfacție. - Și eu am acasă un câine, ne mărturisise cu fața brusc întristată Culiță. L-am crescut de mic. Îl cheamă Sultan. E cel mai bun prieten al meu. De fapt, e singurul meu
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
din somn buimac; Puneam căștile-n urechi; Pastilele mi-au fost de hac Câteva luni; fără perechi. La vocea-i prea catifelată Conversam chiar ore-n rând; O ascultam. Superbă fată ! O cunoscusem de curând. Boleam singur la rezervă; Mă mângâiam numai cu versul; Era o toamnă prea superbă... Doar ea mi-nțelegea-nțelesul. Dimineața dinspre Soare Deschideam fereastra larg; Nu simțeam ce mă mai doare, Când sosea doctoru-n prag. Mulți urlau într-o rezervă De un tratament sever; Presimțeau clipa
AVEAM ÎN MINE UN URÂT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348546_a_349875]
-
Acasă > Poezie > Delectare > CURG STELE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Simți tu ce boare tandra că un poem șoptit Ne mângâie pe gene că într-un vis frumos? Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de roua, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în
CURG STELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348548_a_349877]
-
mine? Mătușa este... mătușă. Cum să-i spun mamă? Nu este mama mea! » Lena îi ceruse în nenumărate rânduri să-i spună mamă. De câteva ori o trăsese și de păr din această cauză. Jocul limbilor de foc din vatră mângâiau cu blândețe lacrimile, ce-și croiseră drum pe patru rânduri înnodându-se sub bărbia fragedă a Romeliei, prea timpuriu inundată în amarăciune. Tresări când în plită trosni un lemn de salcâm, își sterse repede lacrimile cu poala rochiței și băgă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
dau mâna și mi-o strânge la piept. Din acel moment, simt o pace și o armonie lăuntrică. Mă simt străpuns de o energie puternică, cea a unui zeu, mă simt atins de sensibilitatea și mireasma unei flori, mă simt mângâiat de blândețea unui sfânt. Și nu e decât o mânuță de copil, un suflet de înger, o adiere de vânt... Din când în cînd, îmi țin răsuflarea să-i aud suflu, să-i simt pulsul și respirația. Aceste momente, mă
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
atelier și cuptor de olărie. Când mă ducea mama în vizită, nu-mi mai dezlipeam ochii de pe roata de olar pe care nașul bătrân așeza o bucată amorfă de argilă, învârtea roata cu picioarele de parcă ar fi interpretat o melodie, mângâia cu mâinile bucata de pământ, moale și umezită cât trebuie și care se supunea luând forma dorită: strachină, farfurie de supă sau decorativă, ulcică, oală în toată firea sau urcior după caz. Vasele erau puse la soare să se usuce
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
cât un murmur de izvor cu care să tragă peste pleoapele mugurelului de om pojghița dulce a somnului. Mă întorc în copilărie și-o aud pe mama. Ca o șoaptă de frunză îi era glasul. Ca un murmur de iarbă mângâiată de vânt. Dar mama nu abătea spre cântecelele de leagăn știute. Nu. Ea, săraca, nu avea vreme de finețuri melodice. Îmi căuta să mă adoarmă "Doina lui Lucaciu" cum n-am mai auzit-o cântată până la Toamna Someșană la Ulmeni
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
să alerg licurici prin ierburi Și greier am să fiu în odaia noastră de nuntă. Am să cânt până când te vei despărți De toate frunzele, de toate rădăcinile Până când te vei așeza pasăre pe umărul meu. Atunci am să te mângâi pe creștet , Tu te vei preface în femeie și ne vom iubi O mie de vieti și o mie de renașteri Doar tu și cu mine ; N-am să număr de câte ori voi pătrunde În adâncul trupului tău să curat izvorul
POEM VESEL... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348629_a_349958]
-
felul, oricât de frumoase și de scumpe ar fi, fiindcă dau buzna peste liniștea oamenilor. Știu că sunt foarte necesare și nu mai putem renunța la ele, dar nu aparțin și sufletului. Mieluții, fie numai ca amintire, și tot îmi mângâie inima mai mult decât vâjâitul unei mașini. Înghit cu greu mizeriile verbale aruncate în fața femeii care a rămas în mintea mea tot cea căreia să-i închini înălțătoare cuvinte. Sunt unele mai aprige și mai rele de gura? Ele nu
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
mea tot cea căreia să-i închini înălțătoare cuvinte. Sunt unele mai aprige și mai rele de gura? Ele nu s-au născut așa. Trebuie să îndreptăm nedreptățile care le-au adus în pragul disperării. În gând, eu tot le mângâi obrajii pe care s-a scurs amarul lacrimilor. Să mă fac că nu simt inhalarea aerului poluat al marelor orașe? Să îmi placă Balul Mărțișorului din București în care cuvântul de ordine este luxul și extravaganța? Și atunci să nu
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
același duș, au lăsat apa caldă să curgă peste ei, abandonați în răsfăț. Apă caldă, minune de mult uitată! De atâta fericire, și-au apropiat buzele țuguiate, și au rămas îmbrățișați într-un sărut prelungit, lăsând apa caldă să-i mângâie. Dar timpul nu le îngăduia să se zbenguie prea mult: Repede, să prindem masa, și la lecții! Cursul de limbă, pe majoritatea celor din clasă i-a cam speriat. Cel mai greu le venea să se obișnuiască cu sensul diferit
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
m-aș ruga în gând de oare Înc-o secundă a rămas. De aș putea să-ți aud vocea Șoptindu-mi vorbe de amor Încă mai mult decât atâta M-ar face să îmi fie dor ... De aș putea să-ți mângâi sânii Și-n suflet de mă vei primi Cu ce plăcere infinită Vise albastre-aș împlini ... ! Dan Mitrache,Bălcești,15.07.2014 Referință Bibliografică: 5 SIMȚURI / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014
5 SIMŢURI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349275_a_350604]
-
divine rugăciuni Aud necunoscutul Și mă tem Aud și coruri Aud și îngeri Aud și șoapte Aud și stelele în noapte Atât de mult, atât de mult Atât de mult cu ochii văd Văd peisaje Văd și cerul Ce lumea mângâie cu norul Văd oameni dragi Și văd și îngeri Văd și demoni Și pe Dumnezeu îl văd Văd mult prea mult Și-atunci mă rog Atât de mult, atât de mult Atât de mult cu sulfetul aud ... Atât de mult
ATAT DE MULT de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349276_a_350605]
-
bine că te-ai învățat cu bătaia, vei rezista mai mult în căsnicie. Nu poți să pleci de la prima palmă. Este în joc viitorul copiilor.” Oamenii ieșeau pe poarta cimitirului, iar mătușa își duse protector mâna pe umerii copilei. O mângâia ușor pe spate, scoase un șervețel și îi șterse ochii și fața. A început să-i fie milă de mine. S-a purtat atât de urât fiindcă este supărată că a murit sora ei! Ce caldă este mâna de pe spatele
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
îmi doresc să mângăi apa lină, căci inima-mi de tine se anină, că-ți pasă de ea crede stingher, și că ce-o apasă nu-i efemer!! pe fața drăguța frunza ce adie, ca-n cădere pe cap mă mângâie. Îmi doresc să te cuprind, cântecul vieții noi să-l știm, să te iau în brațe, să te învârt, și dorurile tale pot să le ascult să-ți venerez orice mișcare să-ți îndrăgesc fața de floare... îmi doresc să
FAŢA DE FLOARE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349308_a_350637]