KorAP: Find »[drukola/base=maică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...603 >

15,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

nea Ovidiu, cu privirile în ochii lui Zelea, și Horațiu la picioarele unui Jerry deocamdată fără cap, simțiră că împlinirea visurilor bune e neașteptat de aproape. Atât de aproape, încât trebuiau numai să se întoarcă puțin. Și când se întoarseră, Maica Tereza, într-o lumină orbitoare, le zâmbea blajin din spatele unor ochelari fumurii și a unei mustăți care, așa cum hotărâse și Contesa, nu se punea la socoteală. Cei doi, heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Maica Tereza, într-o lumină orbitoare, le zâmbea blajin din spatele unor ochelari fumurii și a unei mustăți care, așa cum hotărâse și Contesa, nu se punea la socoteală. Cei doi, heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi scoase un scăunel pliant, așa cum avusese nea Ovidiu pentru statul la cozi, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
hotărâse și Contesa, nu se punea la socoteală. Cei doi, heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi scoase un scăunel pliant, așa cum avusese nea Ovidiu pentru statul la cozi, și se așeză pe el, privindu-i pe cei doi drept în cei patru ochi. Ce puteau ei să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ea să le spună? Era ceva mai important decât faptul că venise AICI și li se arătase LOR? Nu, nu era. Se priviră în ochi multă vreme, fară ca vreunul din cei doi pușcăriași să aibă curajul să spună ceva. Maica părea că adormise. În orice caz, nu se mișca, iar cei doi se obișnuiră încet cu prezența ei. După o oră de liniște pioasă, nea Ovidiu îndrăzni să-i ceară o minune: să facă să răsară în celulă un izvoraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mișca, iar cei doi se obișnuiră încet cu prezența ei. După o oră de liniște pioasă, nea Ovidiu îndrăzni să-i ceară o minune: să facă să răsară în celulă un izvoraș cu țuică. Horațiu îi trase una peste ceafă. Maica zâmbea ca o icoană vie. Și nu, nu făcu să izvorască pârâiașul, în schimb scoase de sub poalele veșmântului o sticlă de Coca Cola plină-ochi cu licoarea mult dorită. Nea Ovidiu îi trase lui Horațiu una peste ceafă, mândru de sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
zâmbea ca o icoană vie. Și nu, nu făcu să izvorască pârâiașul, în schimb scoase de sub poalele veșmântului o sticlă de Coca Cola plină-ochi cu licoarea mult dorită. Nea Ovidiu îi trase lui Horațiu una peste ceafă, mândru de sine. Maica le surâdea cu îngăduință. Era prima seară dintr-un lung șir al hierogamiilor. Era prima seară din cauza căreia, peste câțiva ani, oameni cinstiți vor săvârși crime îngrozitoare pentru a avea privilegiul să ajungă în această celulă. Dar deocamdată nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
tatăl tău și ce sentimente a avut el. Vorbesc la timpul trecut, precum ai sesizat, pentru că atunci când vei citi această scrisoare (peste două luni și optsprezece ani), eu voi avea aproape șaizeci și nouă de ani - dacă nu mă omoară maică-ta cu zile - și probabil că voi uita (voi fi uitat???) mult din ceea ce simt acum. Mă gândesc la tine și sper că vei fi o femeie frumoasă. Nimic nu-i aduce o bucurie mai mare unui bărbat decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00, cu aura strălucitoare și scăunelul pliant. În cele două luni de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi smeriți, care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
00, cu aura strălucitoare și scăunelul pliant. În cele două luni de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi smeriți, care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l părăsise nevasta. Nimeni nu știa cum reușea Maica să intre în închisoare. Pușcăriașii din celelalte celule începuseră să bârfească, zicând că e cumpărat gardianul. Alții susțineau că sub înfățișarea Maicii Tereza pătrundeau de fapt prostituate de lux. Alții se rugau zi și noapte să li se arate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l părăsise nevasta. Nimeni nu știa cum reușea Maica să intre în închisoare. Pușcăriașii din celelalte celule începuseră să bârfească, zicând că e cumpărat gardianul. Alții susțineau că sub înfățișarea Maicii Tereza pătrundeau de fapt prostituate de lux. Alții se rugau zi și noapte să li se arate și lor minunea. Dar Maica nu venea decât la cei doi, se așeza pe scăunel și se uita la ei cu tristețe câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
închisoare. Pușcăriașii din celelalte celule începuseră să bârfească, zicând că e cumpărat gardianul. Alții susțineau că sub înfățișarea Maicii Tereza pătrundeau de fapt prostituate de lux. Alții se rugau zi și noapte să li se arate și lor minunea. Dar Maica nu venea decât la cei doi, se așeza pe scăunel și se uita la ei cu tristețe câte două ore. Și în aceste două ore, cei doi se simțeau mult, mult mai împăcați cu soarta lor. Nea Ovidiu datorită sticlei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
aproape organic de a-și povesti viețile, de a cere iertare, de a se spovedi încontinuu în cele mai mici detalii ale faptelor și gândurilor lor. - Palatul Contesei se află undeva în... spunea Horațiu sub privirea hipnotică și blândă a Maicii. Dar știi dumneata mai bine! Maica dădu din cap aproape cu disperare că nu știe, dar Horațiu nu sesiză. - Nu mi-a spus niciodată cum au rezistat Palatul și toată averea aia și modul lor de viață în perioada de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
viețile, de a cere iertare, de a se spovedi încontinuu în cele mai mici detalii ale faptelor și gândurilor lor. - Palatul Contesei se află undeva în... spunea Horațiu sub privirea hipnotică și blândă a Maicii. Dar știi dumneata mai bine! Maica dădu din cap aproape cu disperare că nu știe, dar Horațiu nu sesiză. - Nu mi-a spus niciodată cum au rezistat Palatul și toată averea aia și modul lor de viață în perioada de tristă amintire ateistă. Personal, cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
perioada de tristă amintire ateistă. Personal, cred că taică-su a fost securist. Dar o cunoașteți pe Contesă, spunea că vă visează mereu, că se întâlnește cu dumneavoastră în vis ca să îi spuneți ce să facă. Sau m-a mințit? Maica schiță un zâmbet care putea însemna orice. Crede și nu cerceta, înțelese Horațiu și continuă. Uneori trebuie să nu-ți răspundă nimeni ca să conștientizezi ce crezi tu cu adevărat. - La început am zis că e nebună și mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ălea? Dar am realizat păcatul pe care eram gata să-l fac! - Nu există păcat mai mare ca băutura! fu cuprins nea Ovidiu de un acces de pocăință, vărsând pe jos sticla de țuică - care era, ce-i drept, sfințită. Maica îl aprobă zâmbind. - Deci așa e, Maică, nu e păcat mai mare ca băutura? Așa era. - Și dacă mi-ai adus-o tu, a fost numai ca să mă încerci, nu-i așa? Maica zâmbi din nou. - Dar numai diavolul ispitește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
eram gata să-l fac! - Nu există păcat mai mare ca băutura! fu cuprins nea Ovidiu de un acces de pocăință, vărsând pe jos sticla de țuică - care era, ce-i drept, sfințită. Maica îl aprobă zâmbind. - Deci așa e, Maică, nu e păcat mai mare ca băutura? Așa era. - Și dacă mi-ai adus-o tu, a fost numai ca să mă încerci, nu-i așa? Maica zâmbi din nou. - Dar numai diavolul ispitește, așa e, Maică? Ea își mișcă aprobator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
țuică - care era, ce-i drept, sfințită. Maica îl aprobă zâmbind. - Deci așa e, Maică, nu e păcat mai mare ca băutura? Așa era. - Și dacă mi-ai adus-o tu, a fost numai ca să mă încerci, nu-i așa? Maica zâmbi din nou. - Dar numai diavolul ispitește, așa e, Maică? Ea își mișcă aprobator capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
zâmbind. - Deci așa e, Maică, nu e păcat mai mare ca băutura? Așa era. - Și dacă mi-ai adus-o tu, a fost numai ca să mă încerci, nu-i așa? Maica zâmbi din nou. - Dar numai diavolul ispitește, așa e, Maică? Ea își mișcă aprobator capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din nou, cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
numai diavolul ispitește, așa e, Maică? Ea își mișcă aprobator capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din nou, cu toată bunătatea gesturilor ei bătrâne. - Blasfemie! strigă Horațiu. E o blasfemie, nu-i așa? Așa era, aprobă capul strălucitor. - Ba nu e! A zis că da! Ea a zis că da. Ea a zis, nu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nou, cu toată bunătatea gesturilor ei bătrâne. - Blasfemie! strigă Horațiu. E o blasfemie, nu-i așa? Așa era, aprobă capul strălucitor. - Ba nu e! A zis că da! Ea a zis că da. Ea a zis, nu eu! Piei, Satană! Maica se ridică obosită, făcu o cruce mare înspre ei, își luă scăunelul și ieși încet pe ușă: cele două ore se scurgeau în fiecare zi mai repede și mai degeaba. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, Când vei fi mare, vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
să sufere din nou. Că putea oricând să o ia de la capăt. Împotriva lui Horațiu nu prea existau probe. Cu toate sforile lui Gabrielescu și cu toate pistele lui Will Smith, heruvimul nu mai putea să stea mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că Mișu îi trimisese banii luați din casă. În schimbul unui mic favor. - Mulțumesc pentru că mi-ai fost ca și un fiu! Horațiu zâmbi. Și Maica zâmbi: un suflet singur este un suflet mai ușor de salvat. - O să vin să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că Mișu îi trimisese banii luați din casă. În schimbul unui mic favor. - Mulțumesc pentru că mi-ai fost ca și un fiu! Horațiu zâmbi. Și Maica zâmbi: un suflet singur este un suflet mai ușor de salvat. - O să vin să te văd. Să-ți aduc ceva de mâncare, ceva de băut. - Lăsați, domnule Ovidiu. Mai bine aveți grijă de dumneavoastră și lăsați-o mai ușor cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
salvat. - O să vin să te văd. Să-ți aduc ceva de mâncare, ceva de băut. - Lăsați, domnule Ovidiu. Mai bine aveți grijă de dumneavoastră și lăsați-o mai ușor cu băutura! - Bine. Să ai grijă de tine. - O să am. Și Maica o să aibă. Nea Ovidiu se uită cu duioșie la bătrânică. Ea îi făcuse viața mai ușoară aici. Sticla de Coca Cola fusese mai mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
voie. Oare sacrificiul pe care-l făcuse nu fusese prea mare? Să vinzi sufletul copilului tău pentru libertate, și încă o libertate pe care nu ți-o dorești! Unde-i fusese capul? Dar acum era prea târziu. O acuzase pe Maică de ispită și uite cine-l ispitise, tocmai Mișu, din cauza căruia se afla în pușcărie! Sorinel luase pentru a doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]