3,109 matches
-
infanterie română. Pe 16 iulie, ca urmare a acțiunilor întreprinse de Corpul 3 român și Corpul 54 german, este eliberat orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului frontului germano-român transmite că odată cu victoria pentru cucerirea masivului Cornești, “"cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră"” și că Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și continuă să meargă către Cetatea
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
este Heraklion cu 137.711 locuitori (anul 2001). Alte orașe importante sunt Rethymnon (47.272 loc. în 2001) și Chania (55.838 loc. în 2001). Peisajele lungi de nisip și golfurile singuratice sunt frecvente, însă relieful insulei este dominat de masivele muntoase. În anul 67 î.Hr., Creta figurează în cronicile istorice ca o insulă aparținând Imperiului Roman. După căderea imperiului, Creta a intrat sub dominația Bizanțului. Între anii 1211-1669 s-a aflat sub controlul Republicii Veneția și a devenit un bastion
Creta () [Corola-website/Science/296851_a_298180]
-
În general se consideră că țările care fac parte din Balcani sunt: Cea mai mare parte a zonei este acoperită de munți, care se întind de la sud-vest la nord-est. Cei mai importanți sunt: Alpii Dinarici în Slovenia, Croația și Bosnia, masivul Šar care se întinde din Albania până în Macedonia și munții Pindului, care se întind din sudul Albaniei până în centrul Greciei. În Bulgaria, lanțurile muntoase se întind de la est la vest: Munții Balcani și Munții Rodopi. Cel mai înalt este vârful
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
Constantine. Are rol de reședință a provinciei / wilayatului Annaba. Localitatea Annaba este situată la 152 km spre nord-est de Constantine, la 246 km spre est de Jijel și la vreo 100 km spre vest de frontiera cu Tunisia, la poalele masivului muntos Edough, care are altitudinea maximă de 1008 m. Annaba este o metropolă situată pe litoralul sudic al Mării Mediterane, având o populație care depășește de locuitori. Fluviul Seybouse se varsă în Marea Mediterană, la sud-est de oraș. Annaba beneficiază de
Annaba () [Corola-website/Science/298346_a_299675]
-
filo-otomană, ulterior filoromână, și cea filoelenică. Filo-otomanii, majoritari până în 1912, erau denumiți peiorativ de ceilalți Turcomani (cei dintre ei care trecuseră la religia islamică, și a căror limbă a evoluat diferit de dialectele aromâne, fiind ziși Turciți, ulterior Megleniți după masivul Meglen unde s-au așezat), în timp ce filogrecii, deveniți majoritari după 1913, au fost denumiți peiorativ de cei filo-otomani grecomani respectiv cațaoni, cațani sau căciăuni. De altfel, cara-cațanii respectiv saracacianii sunt, se pare, un grup de aromâni fărșeroti grecizați în secolele
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
participari). Biserica Penticostala FILADELFIA Petrosani este cea mai mare biserica penticostala de la Petrila pana la Targu-Jiu. Relieful în teritoriul administrativ este extrem de denivelat, specific zonei montane, cu defilee pe traseele celor două Jiuri(Jiul de Est și Jiul de Vest). Masivele muntoase ce mărginesc depresiunea sunt: Vâlcan la sud, Retezat la nord, Parâng la est și Godeanu la vest, altitudinea maxima din zona fiind vârful Parângul Mare de 2.519 m. De-a lungul Jiului de Est s-a format o
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
este un masiv muntos aparținând de Carpații Orientali, situat pe teritoriul județului Neamț. Cele mai înalte vârfuri sunt Ocolașul Mare (1907 m) și Toaca (1904 m). este cel mai înalt dintre grupa Munților Bistriței. Este străbătut de paralela 47 grade latitudine nordică și
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
m altitudine se află stațiunea turistică Durău. La est și nord DN15 pe porțiunea Bicaz - Poiana Largului - Tulgheș, la sud DN12C pe porțiunea Bicazu Ardelean - Bicaz. Din DN15 se desprinde calea rutieră secundară DJ155F între Izvoru Muntelui - Durău - Ceahlău - Bistricioara. Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt diferențiate două etaje determinate de altitudine și anume: ținutul climatic al munților înalți și ținutul climatic al munților mijlocii. Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
care 60-75% în lunile de primăvară și vară. Pot apărea precipitații sub formă de zăpada în orice lună a anului. Un alt aspect important este ceața, care apare foarte des de-a lungul anului (70%) Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) - "cea mai mare ciocănitoare din România", aușelul (Regulus regulus) - "cea mai mică pasăre din România". În locurile umede de păduri trăiește o specie de amfibieni - tritonul carpatic (Lissotriton montadoni), endemism al Carpaților Orientali. Bogăția floristică a Masivului Ceahlău, vulnerabilitatea ecosistemului montan și frumusețea peisajelor au determinat declararea în acest spațiu muntos a "Parcului Național Ceahlău", cu o suprafață de 7742 ha. În cadrul acestuia sunt incluse ca arii naturale protejate: Rezervația "Polița cu Crini" (370 ha), Cascada Duruitoarea
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
Valea Prahovei, lângă trecătoarea cu același nume din Carpații Meridionali, la altitudinea de 1.060 m, într-o trecătoare între Muntenia și Transilvania. Localitatea are ca delimitări râurile Prahova la sud și Timiș la nord. Orașul este delimitat de 3 masive: Postăvarul, Piatra Mare și Bucegi. În trecut, Predeal a fost localitatea de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, clădirea postului de grăniceri existând și astăzi. Orașul este străbătut de două drumuri naționale, respectiv DN1 și DN73A. De asemenea, pe raza localității se
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
75 este de asemenea important. Există și un aeroport la școala de piloți de JAT. Datorită pantelor sale moderate și plăcute, Muntele Vârșeț, situat într-o câmpie monotona, oferă condiții bune de recreație. Misa, partea să superioară, situată în sudul masivului, este cel mai faimos loc pentru picnic a comunității din Vârșeț. Municipalitatea este bogată în monumente arhitectonice. Unul dintre aceastea este Turnul Vârșețului din secolul XVI, care a fost distrus de mai multe ori, iar apoi reconstruit. Mănăstirea din satul
Vârșeț () [Corola-website/Science/297185_a_298514]
-
mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre. Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții Rodopi către est, munți mai mici dar mai întinși. În Bulgaria se află cel mai înalt punct din peninsula Balcanică, Musala, la iar cel mai jos punct al țării este nivelul mării. Câmpiile
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
arii au aspect relativ plat cu mici depresiuni carstice (doline). Partea sudică a acestor depuneri prezintă margini abrupte de până la 100 m, de-a lungul Văii Vinului iar zona are aspectul clasic al regiunilor carstice. Acumularea unor ape minerale în masivele calcarelor dolomitice de la Borsec este caracterizată prin apariția unor izvoare cu debite apreciabile și mineralizare ridicată. Prezența dioxidului de carbon în aceste ape este legată de aureola mofetică a lanțului Harghita - Călimani. Alimentarea complexului acvifer se produce prin infiltrare din
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
fabricare a sticlei (în 1804-1806 începe îmbutelierea apelor minerale), debutează după 1819 exploatarea travertinului și după 1879 cea a lignitului. La mijlocul secolului al XIX-lea se construiesc primele băi și se pune accent pe infrastructură, realizîndu-se legătura cu Toplița peste masivul Creanga. Prima întreprindere balneară ia ființă în 1918, un reviriment masiv avînd loc în perioada interbelică. Localitatea a primit rang de Oraș stațiune balneoclimaterică în anul 1953. A fost un timp stațiunea cea mai importantă din Transilvania. Mult timp cu
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Pe masivul de sare se află mai multe lacuri sărate (foste ocne prăbușite). Multe dintre ele au o concentrație de sare de 260 grame/litru. Lacul Avram Iancu (fosta mină "Grosse Grube", "Ocna Mare"), cu o adâncime de 132,5 m, este
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). Cupola masivului de sare de la Ocna Sibiului are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. Deși sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
de la Ocna Sibiului are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. Deși sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoaște până în prezent, fiind apreciată la cca 1,0 - 1,2 km. Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari caverne subterane, care, prin prăbușirea lor, au format următoarele
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
Ioan Cuza" a orașului care se intersectează cu aceasta. Așezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri cu o altitudine între 400 și 600 m. Sub aceste dealuri se află un masiv de "sare" de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel și numele localității ("ocnă" înseamnă "mină de sare"). Salina de la Ocnele Mari este cea mai
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite ""Drumul Sării"" aveau direcțiile:" Ocnele Mari - Râureni - Drăgășani - Vidin, Ocnele Mari - Horezu - Severin,Ocnele Mari - Râmnicu Vâlcea". Datorită "apelelor clorosodice și iodurate", secondate de "nămolul sapropelic" (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietățile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă "Balta Roșie" adâncă de 120 m. Aceste ape în combinație cu nămolul
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
la nord de 51°), și între meridianele de 12° și 19° longitudine estică. Peisajul este unul variat. Boemia, către vest, constă dintr-un bazin drenat de Elba (în ) și de Vltava, înconjurat de munți de altitudine joasă, cum ar fi masivul Krkonoše din Sudeți. Aici se află cel mai înalt punct din țară, Sněžka, la , pe frontiera cu Polonia. Moravia, partea estică a țării, este o zonă deluroasă. Ea este drenată în principal de râul Morava, dar acolo se află și
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
de acoperire cu nori a cerului este de 4,2). Vânturile cele mai frecvente sunt cele de sud, urmate de cele vestice și de cele din sector nordic. Principalul curs de apă curgătoare este râul Crișul Negru ce izvorăște din masivul Munții Apuseni (localitatea Poiana de Vașcău), străbate localitățile Săliște, Leheceni și Cărpinet, pentru a trece apoi prin Vașcău, de unde își continuă cursul spre localitățile Șuștiu, Lunca și Ștei. De pe teritoriul Vașcăului și al localităților învecinate râul Crișul Negru primește numeroși
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
în mai 1993. Eritreea este membră a Uniunii Africane, ONU, și observatoare a Ligii Arabe. Eritreea este așezată în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie. Limite: Sudanul (V și NV), Marea Roșie (E), Etiopia (S). Geografie fizică: are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, și munții Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării), care se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
la est cu Somalia și la sud cu Kenya. Marea Vale a Riftului traversează țara din nord-est la sud-vest, creând o zonă de depresiune care este bazinul hidrologic a mai multor lacuri. În ansamblu iese în evidență etiopica la vest, masivul Harar la est și podișul somalez spre extremul orient. Rețeaua hidrografică a Etiopiei cuprinde Nilul Albastru, Awash, Webbe Shibeli și Genale. Lacul cel mai important este Lacul Tana, varsarea acestui lac formează Nilul Albastru. "Articol principal: Economia Etiopiei" Economia Etiopiei
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
restul fiind formată din văi ale râurilor. Lacul Issîk-Kul din nord-estul munților Tian Shan este cel mai mare lac din Kirghiztan și al doilea lac montan ca suprafață din lume după Titicaca. Cele mai înalte vârfuri muntoase se află în masivul Kakșaal-Too, de la granița cu China. Vârful Jengiș Ciokusu, la , este cel mai înalt punct al țării. Căderile masive de zăpadă din timpul iernii duc adesea la inundații primăvara. Kirghiztanul deține resurse de metale, printre care aur și metale rare. Din cauza
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]