2,990 matches
-
Mai-mai să nu poată răzbate, mai ales când a trebuit să treacă pădurea...Doi oameni, cu prăjini lungi, au mers înainte, să caute marginile râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu vă uitați în primul rând la pantofii ei. Ana e o copilă cu ochi scânteietori, cu părul împletit în două cozi care pleacă, amândouă, din vârful capului, dar nu seamănă cu antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca două paranteze. Poartă de obicei o rochie albă și pantofii ei albaștri, fermecați, care nu se tocesc niciodată, o ajută să pășească nu numai pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ar fi foarte înalt și foarte puternic, dar nu se poate ridica... Ana îi aruncă degrabă mingea. Așa cum stă, culcat, Împăratul o prinde și zâmbește cu lacrimi în ochi: ─ Bine-ai venit, Ana, dragă! Ana dă din cap. „Cornițele de melc”, cozile ei, se clatină stânga-dreapta, stângadreapta: ─ N-am prea venit bine, dacă Măria Ta zaci bolnav, în pat, păzit de Mama Zmeilor, dacă ploaia duce munții la vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
antrenîndu-mă pentru Campionatul mondial. Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea, Îi spun eu. — La ăla elegande pe Royal Mile, insistă el. O chestie cu adevărat franțuzească. Îmi placiusturoiu zău. Melci cu usturoi. Își țuguie buzele și scoate un sunet de parcă ar sorbi ceva. — Ai fost vreodatăn locu ăla frățîne, la Petit Jardin? pronunță Ghostie numele restaurantului cu un accent franțuzesc afectat. — Nee. N-am fost niciodată acolo, Îi spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ești singura care mă cercetezi nu te cunosc, nu îți știu chipul nu vrei să cerni nisipul părerilor de rău; îți scufunzi scrisul ermetic în cochiliile pietrificate ale melcilor pierduți prin încâlceala prăbușită a gândurilor noastre lăuntrice. Sunt visător îmi place să-mi arăt urâțenia și să ascund frumusețea zilei numai în tine! Ți-ai ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
fiica mea, care este medic chirurg În aceeași clinică. ― Da’ ce? Toți doctorii chirurgi Îți sunt neamuri? Cum o cheamă pe...? ― Doctor Despina Hliboceanu - a răspuns Lia, privind la portar cu rugăminte și speranță Întipărite În ochi. Cu Încetineală de melc, portarul a Întins mâna spre receptor, privind după o infirmieră tinerică, care, zgribulită, tocmai trecea În fugă de la un pavilion la altul... În cele din urmă, cu mare plictis, a format numărul. Când a auzit glasul centralistei, a intervenit cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poată reculege, după care să meargă „În vizită” la director. O bătaie În ușă, Însă, i-a Întrerupt șirul gândurilor. ― Poftește, te rog - a răspuns profesorul În felul lui dintotdeauna... Ușa a Început a se deschide cu o Încetineală de melc. Profesorul se Întreba, curios, cine este cel care nu are curaj să intre? În clipa următoare, o buclă de păr castaniu - scăpată de sub boneta albă - și-a făcut apariția, urmată de chipul zâmbitor al Despinei. ― Ce faci, tati? În ultima
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de minte și Păpădie a apărut, dar nu În față, ci În spatele nostru, ca o stafie... ― Ei? Ce ai aflat, omule? - l-a Întrebat Toader. ― Erau patru indivizi. Militari. M-am apropiat cât am putut de ei. Mergeau cu pasul melcului și vorba coțofenei. Din cele auzite - În limba rusască - mi-am dat seama că erau trimiși să dibuie cam ce face și ce gânduri are inamicul. Numai că nu-i trăgea ața la așa o treabă. Tot din vorbele lor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-a Întrebat: ― Bănuiești ce scrie pe această hârtie? ― Nu știu, domnule profesor - a răspuns Gruia, cu ultimele puteri. ― Așează-te comod
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pomul de Crăciun. O să am și eu odată noroc, tot căznind la construcțiile mele pe apă, să născocesc o vietate din acelea născute (nu făcute) de marii condeieri? Ca șoricelul lui Boris Vian, ca motanul Behemoth, ca Mr. Boun, ca melcul lui Ion Barbu, ca lycorna lui... Măcar un obiect, Cristoase, un scaun din cele douăsprezece, un scrin negru, planiglobul lui Gulliver, pălăria pe care o așază Faulkner, cu zîmbetul lui rar, pe capul domnișoarei Meaddowfill. Sau "perișoarele de jad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Lumea Paralelă. Ce vede el acolo? Ăăă... Vedeam t'amvaiul care vine din dulap, vedeam că cineva când făcea duș se făcea mai murdar, și când cineva răspundea la telefon, spunea ALO și îi curgea apa în u'eche! Și melcii mergeau rapid, cu roțile în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se mai depate... Mai mă gândesc... Aa! Ăă... oamenii mâncau pe u'eche... și coteau limba pe acolo, da, melcii treceau în viteză peste tot, stația de t
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și îi curgea apa în u'eche! Și melcii mergeau rapid, cu roțile în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se mai depate... Mai mă gândesc... Aa! Ăă... oamenii mâncau pe u'eche... și coteau limba pe acolo, da, melcii treceau în viteză peste tot, stația de t'amvai era chiar în dulapul nostru, când cineva punea caseta cu muzică, se auzea numai MIAU-MIAU-MIAU, MIAU-MIAUMIAU! Și bunici cu picioarele în sus, drăgoșei cu picioarele în sus... și mămicuțe care vorbesc
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața imprevizibilului. Ceea ce însă o irita mai mult era faptul că această colegă binevoitoare derula povestea în pas de melc. O fierbea, cum se spune, fără apă sau ca să fim și mai plastici, în suc propriu. - Mi-ar trebui, desigur, mai mult timp, ca să readuc în prezent o istorie ce-și are izvorul într-un trecut nu prea îndepărtat, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
respir puțin aer faustic și mă Îndrept către colina ce urcă lin; mă așez În iarbă și ascult dangătul materiei; jos, la baza colinei, unde Începe aleea, iarba a crescut Înaltă și grasă; piciorul meu se mișcă amenințător către un melc Învărgat, lăsând o dâră de bale argintoase pe lujerul ierbii; Îl iau În palmă, nu se strânge, e lipicios, miroase a spermă proaspătă, Îi recit: „La râpa Uvedenrode/ Ce multe gasteropode/ supramuzicale/ suprasexuale“. Este extrem de atent la poezia lui Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lume fără umbre, noi înșine eram propriile umbre. Trupurile creșteau și descreșteau în locul umbrelor noastre. Încheieturile ne trosneau, fălcile se căscau, obrajii se scobeau, alungindu-se. Altă dată, creștetele se turteau, oasele apăsau la încheieturi, tălpile se lățeau, ca la melci, scurtându-ne. Imaginează-ți un veșnic pat al lui Procust pentru măsura căruia eram mereu, într-un fel sau altul, nepotriviți. Mi-era dor de umbră mai mult decât de o femeie. Ședeam cu fața la zid și mi-o imaginam. M-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe jos la secție. Nu de șmotru mi-e frică, da’ îmi iau cârjele și trebuie să mă tărâsc ca o râmă, ba, mai rău, cu balele alea pe care le lasă în urmă cârpa udă, parcă aș fi un melc fără cochilie. P-ormă, mi-e frică de câini și ați văzut că nu pe degeaba. Mi-e frică să nu mă lase și genunchiul ăsta pe care-l mai am. Mai bine mă nășteam copac, n-aveam nevoie să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce mai rămăsese din urechi. Galoșii, care nu se desprinseseră de pământ decât pentru a păși peste pragul de la intrare, se târșâiau pe mochetă, dând mersului greoi o viclenie de pândar. Iar dacă prin ochelarii groși, legați cu sfoară de melcii urechilor, se vedea dinăuntru spre afară tot atât cât se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând să compenseze prin intonația gravă lipsa dinților. Jenică îl lăsă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu sunt bărbați, ăștia nu sunt nimic. Pentru ei fac pe doica, e ca și cum le-aș întoarce compresele de pe o parte pe alta... Unii au pielea așa de moale, ca niște prunci... Sunt fleșcăiți și umezi între picioare ca niște melci fără cochilie... Le e frică de moarte și n-au cui spune asta. Ce crezi că fac eu ? Îi ascult... Ei cred că, dacă plătesc, nu mai au de ce să se rușineze. Și eu nu râd de ei, nu zic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte ca, în cele din urmă, să fim conduse la unul albastru, sculptat cu flori de prun. Are un acoperiș în formă de melc, incrustat cu plăci albastre. — Pavilionul Florilor de Iarnă, anunță eunucul-șef Shim. Aici locuiește Marea Împărăteasă, doamna Jin. Le veți întâlni curând pe Majestățile Lor. Ni se spune să ne așezăm pe băncile de piatră cât Shim ne ține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stilizate. Tata mi-a spus cândva că atunci când lucra la birou, ca să economisească timp sărea de obicei peste părțile în manciuriană ale rapoartelor și trecea direct la părțile în chineză. Greutatea de pe cap mă face să mă simt ca un melc care își poartă casa în spinare. În timp ce lectura continuă, arunc o privire spre hol. E plin până la refuz cu gărzi. Pe terasa centrală așteaptă două palanchine. De ce două? mă întreb. Nu sunt eu singura cea care trebuie să fie luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
hârtie roșie, paie galbene, păstăi verzi și fructe uscate colorate. Încerc să-mi țin bărbia ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci și nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce mi se servește: — Tocăniță din labă de urs, legume cu ficat de căprioară, homar prăjit cu sos de soia, melci cu castravete și usturoi, prepeliță marinată friptă cu sos dulce-acrișor, clătite umplute cu fâșii din carne de tigru, sânge de căprioară cu ginseng și plante aromatice, piele crocantă de rață în sos de ceapă condimentat, carne de porc, de vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ta în fiecare minut de acum înainte. Ce înseamnă „minut“? — E un ac pe cadranul ceasului. — Și un „ceas“ ce e? — Ei bine, o să-ți arăt. Ceasurile sunt jucăriile împăratului. Ele arată timpul. Se ascund în cutii de metal, precum melcii în cochiliile lor și fiecare cutie are înăuntru o inimioară care ticăie. — Ca o ființă vie? — Da, numai că ele nu sunt vii. Majoritatea au fost făcute de oameni din țări străine. Vei avea multe atunci când te vei căsători cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sau transformat în bușteni ori în bile, precum și produsele de origine animală, cum ar fi: lapte, lâna, ouă, piei crude și altele asemenea, plante și animale din floră și fauna sălbatică, cum ar fi: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci, melci, scoici, șerpi, broaște și altele asemenea. -------------- Punctele 9 și 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. j) și k) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în formă prevăzută de secțiunea B a art. I din HOTĂRÂREA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/193934_a_195263]
-
limitate la fabricația de roți dințate. Pentru aceste mașini vezi 2B003. Notă 2: 2B001 nu supune controlului mașinile unelte speciale limitate la fabricația oricărora din următoarele piese: a. Arbori cotiți sau arbori cu came; b. Scule sau scule așchietoare; c. Melci pentru extrudare; d. Părți de bijuterii gravate sau fațetate. Notă 3: O mașină unealtă având cel puțin două din cele trei capabilități: strunjire, frezare sau rectificare (de exemplu o mașină de strunjit cu capabilitate de frezare) trebuie evaluată conform fiecărui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]