5,440 matches
-
personalul și întreținerea principalelor moschee musulmane din: Tulcea, Constanța, Babadag, Măcin, Medgidia, Hârșova, Isaccea, Sulina și Mangalia"550. În privința organizării învățământului religios în Dobrogea, articolul 21 al legii preciza că "se va înființa în orașul Babadag un seminar musulman cu menirea de a forma capii moscheelor și de a preda principiile legislațiunei religioase musulmane"551. Seminarul musulman de la Babadag urma a fi finanțat de către statul român. Organizarea învățământului laic în Dobrogea este reglementată prin articolele 19 și 20 ale legii. Astfel
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
După acest moment, muftiul județului Constanța a mulțumit regelui Carol I pentru construirea moscheii, ceremonia continuând cu discursul domnului Ion T. Ghica, prefectul județului Constanța. În discursul său, prefectul județului Constanța afirma că "de aici, de pe locul acesta, sfânt prin menirea lui, pot să vă asigur (...) că frații noștri de religie mahomedană, nu numai că au meritat, dar aveau dreptul la clădirea de către guvernul țării, a unui așezământ religios care să fie drept podoabă a credinței lor; și acest drept îl
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și particular, precum și a tramvaielor"3128. La 2 septembrie 1912 publicația constănțeană Conservatorul Constanței dedica un articol Școlii Normale din Constanța, anunțând că "anul acesta domnul C. C. Arion, actual ministru al Instrucțiunii, a reînființat vechea Școală Normală la Constanța cu menirea de a scoate învățători pentru Dobrogea și, pe lângă această școală, a mai înființat încă alte două (...) la Severin și Piatra Neamț"3129. Școala Normală din Constanța fusese înființată în anul 1893 de guvernul conservator condus de către Lascăr Catargiu dar a fost
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
scârțâitul parâmelor sunt neschimbate. San Juan Baptista își continuă liniștit călătoria. De fiecare dată când țin slujba îmi dau seama că Domnul ne-a dat ca prin minune o asemenea călătorie lină ca să mă ajute pe mine să-mi îndeplinesc menirea. Voința Domnului e greu de aflat, dar cred că și El, la fel ca și mine, voiește să facă din Japonia, unde propovăduirea e atât de anevoioasă, un pământ al învățăturilor Sale. Cu toate acestea, căpitanul Montaño și secundul Contreras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a botezat niște japonezi. În ochii lui până atunci înghețați începu să joace o lumină. — N-am să trimit nici o dare de seamă care să fie păgubitoare pentru voi, mă bătu el ușor pe umăr. Padre, dumneata ți-ai greșit menirea. În loc să te faci misionar, mai bine te-ai fi făcut diplomat. Japonezii părăsiră conacul de-a dreptul dezamăgiți. Mi-era milă de ei, dar eu eram îndeajuns de mulțumit și pentru aceasta îi eram recunoscător Domnului. Sărmanii de ei, japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
m-am simțit dintr-o dată copleșit de o disperare înfricoșătoare. Ca și cum mi-aș fi zărit într-o oglindă chipul hâd, simțeam picătură cu picătură gustul veninului ascuns în sufletul meu. Poftele mele trupești, furia împotriva iezuiților, încrederea aproape trufașă în menirea mea de a propovădui în Japonia, dorința de cucerire - toate acestea se iveau una câte una din adâncul sufletului meu. Am crezut chiar că Dumnezeu nu va mai asculta în veci rugăciunile și speranțele mele. Aveam sentimentul că Domnul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă, ci să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și scoase un oftat. Întocmai făcuse și episcopul din Sevilia la auzul răspunsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
martiriul ca un om nepriceput care încearcă să repare totul dintr-o sforțare. Facă-se voia Domnului precum în cer, așa și pe pământul fără drumuri al Japoniei. Iertați-mă, rogu-vă, pentru că nu mi-am îndeplinit îndeajuns de bine menirea de preot dată de Dumnezeu. Uitați, rogu-vă, și că v-am rănit de atâtea ori cu trufia și semeția mea. Fie ca să aduceți roade bogate lucrând ogorul de grâu al Domnului și fie ca Domnul să ne adune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Decât așa să-ți spun că te iubesc. Dar voi veni curând în satul drag Și mărțișor îți voi întinde-n prag. In ochii tăi eu voi zări iubire, Taină de vis și fericire. Mărțișorul e simbol, el este o menire Ce îți trezește fiori de fericire. Cu dragoste și cu tandrețe mă privești În noaptea senină cu aștri cerești.
M?r?i?orul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83208_a_84533]
-
și cu atâta emoție în glas, încât ai putea crede că el este domnul B, cel care oferă "modestul buchet de roze" însoțit de urări și omagii, și că folosirea persoanei a treia singular este doar o formulă care are menirea să dea textului o greutate și o prețiozitate suplimentare. Domnișoara S râde fericită cu toată fața, deschide larg ușa, își lasă sărutate "mânușițele", primește încântată florile, le privește bucuroasă, după care invită comisionarul de flori înăuntru și dispare în salon
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i face lui vreun bine sau pur și simplu de a hrăni lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
piardă răbdarea. - Nu-mi place să cred că nimeni dintre dumneavoastră nu dorește să discute despre o problematică atât de interesantă, având în vedere că aveți și o pregătire mai deosebită în comparație cu alte cadre didactice! Dumneavoastră aveți printre altele și menirea de a contribui la creșterea nivelului cultural al maselor. Vă rog să nu așteptați să vă numesc eu, că doar nu suntem la școală! Poftiți! Asta știam și noi și tocmai de aia încercarea de măgulire nu ne-a prea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu fierea, Nu pleacă de la ușă? Cum să nu plângi când probă faci Chiar și prin orișice atom? Nu poți, nu poți să te prefaci - Lacrima e pentru om. Nu poți să crezi că-i dus pe veci Cu mari meniri amorul, Îndepărtând cu ochii reci Ce scaldă sfănt fiorul. El s-a dus, lacrima spune Mult mai mult ca un cuvânt: Viața toată îți impune Drum deschis către mormânt. 6 iulie 2004 VĂD SEMENI CARE UMBLĂ ZIUA Văd semeni care
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
din șanțuri, labirinturi, valuri de apărare, erau concepute astfel încît să poată împiedica mai curând năvălirea demonilor și a sufletelor morților decât atacul ființelor omenești. În nordul Indiei, în vreme de epidemie, se desenează în jurul satului un cerc a cărui menire este să împiedice demonii bolii să pătrundă dincolo de această împrejmuire.21 În Occidentul medieval, zidurile cetăților erau consacrate prin ritualuri spre a sluji de apărare împotriva Demonului, a Bolii și a Morții. De altfel, în gândirea simbolică, dușmanul-om este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și suavă FREAMĂTUL CODRULUI De nu-i ascultă vânt bătând, De ce vor codrul să doboare? Ce glas am să aud cântând, Atunci când codrul moare? Apele ce curg din munți Și izvoare care cântă Șoptesc celor răi și mulți De menirea sa cea sfântă! Ce vor apele să spună Și ce strigă orice ram: Glasu-mi din trecut răsună Pentru voi și pentru neam! Și-ar mai vrea codrul a-ți spune Transformând crengile-n strune: Dacă astăzi mă tăiați La nepoți
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și cu atâta emoție în glas, încât ai putea crede că el este domnul B, cel care oferă "modestul buchet de roze" însoțit de urări și omagii, și că folosirea persoanei a treia singular este doar o formulă care are menirea să dea textului o greutate și o prețiozitate suplimentare. Domnișoara S râde fericită cu toată fața, deschide larg ușa, își lasă sărutate "mânușițele", primește încântată florile, le privește bucuroasă, după care invită comisionarul de flori înăuntru și dispare în salon
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i face lui vreun bine sau pur și simplu de a hrăni lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cântăreț al pământului țării sale,vreau să zic că nimeni nu e legat ca dânsul, prin atâtea fibre tainice, cu sufletul acestui pământ, cu câmpiile lui, cu apele lui, cu oamenii lui, - cu tragedia lui. 8. Arta ă...î are menirea să prindă, să imobilizeze o clipă din viața capricios fugară și s-o fixeze, pentru totdeauna, prin formă. 9. ... romanul, ultimul termen al evoluției literare, e genul celmai pretențios, nu numai din punctul de vedere al fondului, ci și din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
coșmarului pe care-l trăise! Când Îl văzu, se aruncă de gâtul lui scoțând un strigăt de bucurie cu lacrimi curgându-i șiroaie, rostind. “Iartă-mă...!” IV VULPE TRANVESTITĂ ÎN BLANĂ DE MIEL Cele două săptămâni petrecute la munte avură menirea să deconecteze câtuși de puțin atmosfera, s’o facă pe Atena să socotească arestarea ei stupidă un accident, lăsând pe planul a-l doilea Înapoierea În țara ei natală. Câteva zile mai târziu, o Înscrise la un curs de limbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din fața porții se auzi căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui, să o vestească, în timp ce oamenii îl credeau un simplu căruțaș: „Pământ de flori! Pământ de flori!” părea pe jumătate că doarme, cu fața luminată de soarele Levantului ce se ivise la orizont. Venea, sigur, din O mie și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și-l asume. E foarte ușor să judeci pe altul fără să fii sau să fi fost în locul lui. Important așadar e să faci binele pe cât poți, mai ales într-o lume prăbușită în rău. Un om salvat înseamnă o menire. - Dar cei condamnați la moarte, la temniță sau închisoare numai pentru faptul de a fi avut alte convingeri politice, de a fi acționat sau numai vorbit în acest sens? - Nici în această privință lucrurile nu sunt simple, vorbii. Am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Venezuela, o țară minunată, cu un viitor deosebit, iar pentru mine, o reală și plăcută descoperire. M-am aplecat cu sârg asupra îndeplinirii cerințelor meseriei și ale momentelor deosebite prin care trecea țara noastră la începutul anilor '90, cu alte meniri și orientări, printre care vizita oficială a președintelui României. Unul dintre rezultatele ce mi-au produs satisfacții au fost "cei 10" un grup format din zece ambasadori din țări diferite: Indonezia, Canada, Turcia, Mexic, România, Japonia și altele. Grupul se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de o săptămână; românii din țară le-au urmărit cu mare atenție, pentru că era un subiect care îi interesa. Dar în România, nu s-a spus nimic. Nu au lipsit, desigur, comentariile răutăcioase, exagerările și denaturările, pentru că aceasta le era menirea și era modă. 2. Aș vrea să subliniez, în final, faptul că nu au avut loc așa cum se sconta nici un fel de condamnare a României, pentru nerespectarea Pactului, învinuiri sau afirmații ofensatoare; concluziile trase în cazul nostru sunt pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și măsurilor adoptate consta, prin urmare, în progresul neîncetat în direcția convenită. Dacă, în această optică, securitatea este de neimaginat fără o cooperare constantă și în continuă ascensiune a tuturor actorilor implicați, cooperarea decuplată de obiectivul fundamental pe care are menirea să-l propulseze devine la rândul ei fără sens. Pentru ca binomul "securitate-cooperare" să producă efectele scontate, este imperios necesară statornicirea încrederii între parteneri. Chestiunea întăririi încrederii (confidence building) trebuie văzută, așadar, ca un factor de dezvoltare și aprofundare a cooperării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]