3,309 matches
-
luând caseta. Hasegawa Sojin era partenerul de ceai al lui Nobunaga. Cum nu se afla în relații deosebit de intime cu Hideyoshi, era ciudat că maestrul ceaiului trimitea, dintr-o dată, un mesaj urgent în tabăra lui. Mai mult, conform lui Nagamasa, mesagerul plecase din Kyoto la amiază cu o zi în urmă și sosise chiar acum, la Ora Mistrețului. Acest lucru însemna că avusese nevoie de o zi întreagă și jumătate și de o noapte întreagă pentru a străbate cele șaptezeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața lui ca un lanț de munți. Părea să fi ajuns la o concluzie. Avea o șansă dintr-o mie, iar decizia de a-și miza viața pe acea unică posibilitate i se vedea pe fruntea hotărâtă. — Unde e acum mesagerul? îl întrebă Hideyoshi pe Asano, aproape imediat ce pajul plecă. — I-am ordonat samuraiului să-l pună să aștepte lângă templul principal, răspunse Asano. Hideyoshi îi făcu un semn lui Hikoemon: — Du-l la bucătărie și dă-i ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
degeaba. Nu-mi dați și mie niște ordine? îl rugă Kyutaro. Nu, vreau să mai rămâi puțin, răspunse Hideyoshi, încercând să-i alunge nerăbdarea. Kanbei trebuie să sosească în curând. Știu că Hikoemon s-a dus să se ocupe de mesager, dar, dacă tot avem câteva momente libere, de ce nu te-ai duce să verifici? Kyutaro se ridică imediat și porni spre bucătăria templului. Mesagerul se afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kanbei trebuie să sosească în curând. Știu că Hikoemon s-a dus să se ocupe de mesager, dar, dacă tot avem câteva momente libere, de ce nu te-ai duce să verifici? Kyutaro se ridică imediat și porni spre bucătăria templului. Mesagerul se afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul nu mâncase și nu băuse nimic, de la amiaza zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul nu mâncase și nu băuse nimic, de la amiaza zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând că mesagerul terminase, Hikoemon îi făcu semn să-l urmeze și-l însoți până la o cameră din apartamentele preoților, unde se țineau depozitate sutrele. Urându-i somn ușor, îl introduse în odaie și încuie cu grijă ușa pe dinafară. Chiar atunci, Kyutaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dinafară. Chiar atunci, Kyutaro apăru încet lângă Hikoemon și-i șopti ceva la ureche. — Domnia Sa e îngrijorat că vestea despre incidentul din Kyoto ar putea ajunge la urechile oamenilor. În ochi i se citea intenția de a-l ucide pe mesager, dar Hikoemon clătină din cap. După ce făcură câțiva pași, îi spuse: Probabil va muri acolo unde e, de mult ce-a mâncat. Lasă-l să moară în liniște. Privind spre magazia sutrelor, Hikoemon întinse o palmă din piept, în rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ISHIDA SAKICHI, vasal al lui Hideyoshi SAMBOSHI, nepotul și moștenitorul lui Nobunaga TAKIGAWA KAZUMASU, vasal superior al clanului Oda MAEDA GENI, vasal superior al clanului Oda SAKUMA GENBA, nepotul lui Shibata Katsuie SHIBATA KATSUTOYO, fiul adoptiv al lui Katsuie UN MESAGER FĂRĂ NOROC Hideyoshi nu se mișcase. Fire fine de cenușă cădeau în jurul bazei lămpii - probabil, resturile scrisorii lui Hasegawa. Kanbei intră șchiopătând, iar Hideyoshi îl salută, înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
m-ați încurajat foarte mult. Acum nu mai putem face decât un singur lucru, spuse Hideyoshi, cu convingere. Să încheiem cât mai repede și mai tainic cu putință pacea cu clanul Mori. Călugărul Ekei venise la tabăra lui Hideyoshi ca mesager din partea clanului Mori, pentru a negocia un tratat de pace. Ekei luase mai întâi legătura cu Hikoemon, datorită cunoștinței lor de lungă durată; apoi se întâlnise cu Kanbei. Până acum, Hideyoshi refuzase să ajungă la un acord cu clanul Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrunire oficială de pace, se poate organiza în două-trei zile, sugeră Hikoemon. Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să încapă imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind în toiul nopții i-ar stârni suspiciuni. Trebuie să ne gândim foarte bine la ceea ce vom spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o cercetare atentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zile, sugeră Hikoemon. Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să încapă imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind în toiul nopții i-ar stârni suspiciuni. Trebuie să ne gândim foarte bine la ceea ce vom spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o cercetare atentă a tuturor călătorilor care veneau și plecau din regiune. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Mitsuhide, dar omul care se dădea drept muzicant orb era un samurai al clanului Akechi cu o scrisoare de la Mitsuhide pentru Mori Terumoto. Plecase din Kyoto în dimineața zilei a doua. Mitsuhide mai trimisese, în aceeași dimineață, încă un mesager - pe mare, de la Osaka - dar furtunile l-au încetinit și a ajuns la Mori prea târziu. — Crezusem că aveam să ne întâlnim dimineață, spuse Ekei, după ce-l salută pe Hikoemon, dar în scrisoare ați spus să vin cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mișcat ca atunci. Dar, nu peste mult, îl chemă pe Ekei. Când călugărul sosi, Hideyoshi îi arătă imediat un document. — Tot ce mai rămâne acum de făcut e schimbul de declarații. Priviți ceea ce am scris, iar apoi voi trimite un mesager după angajamentul clanului Mori. Ekei privi declarația, după care i-o înapoie, cu respect, lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci de leghe într-o singură zi. — Primul lucru pe care vreau să-l fac e o baie, le spuse Hideyoshi slujitorilor săi. Guvernatorul castelului se prosternă în fața lui Hideyoshi. După ce-l felicită la întoarcere, îl informă că sosiseră doi mesageri, dintre care unul de la Nagahama, cu știri urgente. Mă ocup de el după ce fac o baie. Vreau cât mai multă apă caldă. Ploaia mi-a pătruns prin armură, până la haine. Hideyoshi se cufundă până la umeri în apa fierbinte. Soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldei. Apoi, întrebă cât orez mai rămăsese în hambare, adăygând că: — Aici nu vom fi asediați, așa că nu e nevoie să păstrăm orezul. Plătiți-le vasalilor de cinci ori solda în orez. Ieși din baie și se duse direct la mesagerul din Nagahama, care-l aștepta. Își lăsase în Nagahama mama și soția și fusese tot timpul preocupat de soarta lor. De cum îl văzu pe mesager îngenunchind în fața lui, Hideyoshi întrebă: — O duc bine? Nu s-a-ntâmplat nimic? — Și cinstita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vasalilor de cinci ori solda în orez. Ieși din baie și se duse direct la mesagerul din Nagahama, care-l aștepta. Își lăsase în Nagahama mama și soția și fusese tot timpul preocupat de soarta lor. De cum îl văzu pe mesager îngenunchind în fața lui, Hideyoshi întrebă: — O duc bine? Nu s-a-ntâmplat nimic? — Și cinstita dumneavoastră mamă, și soția sunt foarte bine. — Serios? Atunci, dar, este atacat Castelul Nagahama? — Am fost trimis din Nagahama în dimineața zilei a patra, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei din Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui asediu, așa că, în caz de urgență, plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese în toiul unui vârtej de confuzie și de îndoială, avea caligrafia calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Astfel, ajungând la tabăra sa, fuseseră convinși că Hideyoshi însuși avea să le iasă în întâmpinare. Tot ce le rămânea de făcut celor doi generali era să aștepte. În acel timp, văzură sosind diverși luptători răzleți. Încontinuu veneau și plecau mesageri, în toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi fuseseră prieteni apropiați de ani de zile, iar familiile lor erau înrudite prin căsătorie. „Ce caută aici un mesager de la clanul Hosokawa?“ se întrebă Sebei. Era o problemă care-i privea nu numai pe cei doi generali care așteptau să intre la Hideyoshi, ci pe întreaga națiune. — A spus că Seniorul Hideyoshi doarme, dar cred că e cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, își prezentă insistent scuzele: — Îmi pare nespus de rău că am fost atât de necuviincios. Când m-am sculat, am mers la templul principal - și, în timp ce mă rădeam în cap, continuă el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză în stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului. Cei doi uitară complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga. Este cu Niwa, așa că n-am găsit necesar să mă pierd în formalisme. Mâine se va alătura, cu siguranță, taberei noastre. — Dar Ikeda Shonyu? — Ne vom întâlni și cu el. Încă nu l-am văzut, dar a trimis un mesager cu o declarație de sprijin. Hideyoshi avea încredere în aliații săi. Până și Hosokawa Fujitaka refuzase invitația lui Mitsuhide. În schimb, tocmai îi trimisese un vasal lui Hideyoshi, spunându-i că nu avea să-și unească forțele cu un rebel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
orașul Kyoto pentru a ataca Azuchi. Dar, încă de la primul pas în afara capitalei, întâlni un obstacol la trecerea din Seta a râului. În dimineața aceea, trimisese o scrisoare prin care cerea capitularea Castelului Seta, dar guvernatorul acestuia îl ucisese pe mesager, dând foc apoi castelului și podului Seta. Astfel, trupele clanului Akechi n-au mai putut trece râul. Ochii lui Mitsuhide ardeau de indignare. Podul distrus de foc părea aroape să-l batjocorească: „Lumea nu te vede la fel cum vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Hideyoshi reprezenta o imensă amenințare. Ceea ce-l liniștea, cât de cât, pe Mitsuhide era convingerea că Hideyoshi era ținut pe loc de clanul Mori și că nu se putea întoarce repede. Bănuia că cel puțin unul dintre cei doi mesageri pe care-i trimisese la clanul Mori își îndeplinise misiunea. Și, fără îndoială, răspunsul clanului Mori avea să sosească în curând, informându-l că Hideyoshi fusese atacat și distrus. Dar de la Mori nu venea nici o veste, și nu primea răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shonyu - nu răspunseseră la chemările sale urgente, deși toți trei se aflau, cu numele, sub comanda lui. Tulburarea lui Mitsuhide nu era nejustificată. Se consultă cu Saito Toshimitsu: — Crezi că s-a întâmplat ceva, Toshimitsu? Mitsuhide voia să creadă că mesagerii pe care-i trimisese pățiseră ceva sau că Junkei și ceilalți nu făceau decât să întârzie, dar Saito Toshimitsu acceptase deja realitatea. — Nu, stăpâne, răspunse bătrânul. Bănuiesc că Seniorul Tsutsui nu mai are intenția să vină. Nu există nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
DOUĂ PORȚI Un vânt trist sufla printre brazii care creșteau în jurul taberei lui Mitsuhide din Onbozuka. Cortul se umfla ca o uriașă vietate albă. Flutura necontenit, cântând o melodie stranie, neliniștitoare. — Yoji, Yoji! strigă Mitsuhide. — Da, stăpâne? — A venit un mesager? — Da, stăpâne. — De ce nu mi-a raportat direct mie? — Raportul încă n-a fost confirmat. — Este vreo regulă cu privire la ce poate și ce nu poate ajunge la urechile mele? întrebă Mitsuhide, enervat. Îmi cer iertare, stăpâne. — Fii bărbat! Îți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privire goală spre Yojiro. Îl întrebă: — Rănile lui Gyobu erau adânci? — Da, stăpâne, răspunse Yojiro, cu ochii umplându-i-se de lacrimi. Pare să fi murit. Da, stăpâne. — Yojiro, spuse deodată Mitsuhide pe un cu totul alt ton. Ce raportase mesagerul dinainte? — N-am să vă ascund nimic, stăpâne. Armata lui Tsutsui Junkei a apărut pe câmpul de luptă și ne-a atacat aripa stângă. Saito Toshimitsu și toată unitatea lui n-au avut putere să-i oprească și au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]