20,801 matches
-
știam decât de valul de iubire care curgea, curgea mereu de la El în mine; iar eu de parcă-mi descătușase inima chiar am reușit să ridic ochii și să mă uit la fața Lui. Eram totul numai iubire îi vedeam buzele mișcându-se, dar parcă nu înțelegeam și nu știam ce spune. Mai târziu, învățătorul mi-a repetat cuvintele Lui : "Care om dintre voi, dacă are o singură oaie și aceasta cade în groapă într-o zi de sâmbătă, nu o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aproape am ajuns. Mă uitam în jos, la colbul drumului, și-mi era tot mai frică. Apoi s-au oprit. Înțelesesem că am ajuns. Erau mulți oameni acolo, dar s-au dat cu toții deoparte să ne facă loc. Abia îmi mișcam picioarele de frică. Ei mă îndemnau, dar nu mai puteam face un pas. Eram în fața Regelui. Știe ce sunt ! M-a văzut ! O să râdă de mine și o să mă alunge cu pietre ! Uite ! Chiar acuma s-a aplecat probabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unde spui tu mă izbise vântul, așa, într-o doară, chiar lângă o sămânță mică, neagră o fi fost chiar bunică-ta. Aș fi vrut să merg mai departe, dar vântul se potolise, așa, deodată... și nu mă mai puteam mișca. Am reușit să mă trag doar oleacă mai deoparte, să nu se agațe de mine unul care tocmai urcase și avea picioarele goale și pline de răni de! muntele nu-i o joacă ! Nu că mi-ar fi păsat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
început să curgă roua din ochii lui (și doar nu era chiar dimineață, de unde-o fi fost roua ?!). Mătușă-mea mi-a spus că pe urmă a adormit acolo (putea să se așeze pe pat, dar el nu s-a mișcat de la masă). Într-un târziu, a intrat iar fata aceea îmbrăcată în alb : "Domnule Profesor ! Domnule Profesor !" a strigat mai încet, apoi mai tare... dar profesorul dormea adânc, spune mătușă-mea. Apoi, fata a fugit afară: "Profesorul, profesorul ! A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
or să te învețe". A râs atunci asta-i bună ! Demult nu mai crede în nici un fel de povești cu îngeri, cu brazi, cu stele... cu Moș Crăciun... prostii ! Vampirii da, ei sunt adevărați : doar îi și vezi cum se mișcă la televizor, unde stau și ce fac ! Sigur că ei te pot învăța o mulțime de lucruri, în timp ce îngerașii stau și se tot uită unul la altul... Și de atunci, nici că s-a mai uitat la ei. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Eu încremenisem. Mă uitam la ea cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă. Cred că și muștele dacă l-ar fi izbit tot s-ar fi mișcat oleacă, da' așa... Mi-era milă și rușine pentru maică-mea. Am început să urlu din toate băierile inimii: da' dacă o omoară?! Abia atunci zdrahonul s-a uitat în jos, m-a văzut, a pus mâna pe ea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce a urmat. Mă chema pe nume, dar parcă mă smulgea din mine și din pieptul Lui. "Lazăr, vino afară !" "Doamne, dar sunt cu Tine !" Mi s-a părut iar că se întunecă în jur și parcă nu mă puteam mișca... Am simțit cum cineva mă ia de mână, pe urmă îmi desface ștergarul de pe față... Era Marta, care râdea și plângea și mă săruta și-mi uda cu lacrimi obrazul... Dar eu nu-L vedeam decât pe El... Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și mă săruta și-mi uda cu lacrimi obrazul... Dar eu nu-L vedeam decât pe El... Era acolo, în fața mea, am alergat înaintea Lui, aș fi vrut să mă adăpostesc iar la pieptul Lui, dar mâinile și picioarele se mișcau greu, erau amorțite... m-am prăbușit la picioarele Lui și când m-am uitat la El, în ochii aceia care erau doar viață și bucurie, mi-am văzut moartea dintâi și am mai văzut ceva... mi-e groază să povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plece ultimul, fiindcă el nu jertfea niciodată nimic lui Poseidon și se temeau să nu le aducă ghinion. Dar eu îl pândisem și văzusem ce făcea înainte de a ieși cu barca: stătea așa, pe malul mării, cu fața la răsărit și-și mișca buzele: spunea ceva, încet de tot. O dată, când credea că nu e nimeni în preajmă (plecaseră toți pe mare), chiar l-am auzit vorbind cu tatăl lui. Îi spunea: Tatăl nostru, Care ești în Ceruri... Ca să vezi! mi-am spus atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ar fi întâmplat ieri... Băiete, ce-ți mai trece prin cap ?! Ai adormit ? Pune mâna și mănâncă dacă ți-e foame dacă nu, culcă-te de-a binelea, că mâine avem treabă amândoi ! Auzisem ce spunea, dar nu m-am mișcat. Las' să creadă că am adormit. Mi-era tare rușine. Mai că-mi venea să plâng de ciudă. Da' las' că știu eu ce fac mâine ! Și cu gândul ăsta chiar am adormit. A doua zi, m-am strecurat tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toți împreună cu el. Să am și eu locușorul meu ! Și ce să-i dau tatălui lui, regele ?! Regii vor aur, or, eu de unde să iau ?! Se uita la mine. Deschisese gura ca și când ar fi vrut să spună ceva. I se mișcau buzele, dar nici un sunet nu ieșea. Ei, asta-i ! îngăimă într-un târziu. Trase aer adânc în piept, scutură capul, își trecu mâinile prin părul lung și des, îl răsuci, se uită un timp la mine... și iar tăcu. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa, de unul singur ?! Și mai erau și poveștile lui, cu acel Dumnezeu al străinilor, cu Fiul Lui, cu oamenii de pe acolo... M-am uitat pe furiș la bătrân. Stătea cu ochii închiși. Știam că nu doarme: buzele I se mișcau și, din când în când, ajungea la mine un murmur... păreau cuvinte, dar într-un grai tânguitor ca o muzică tristă... Cine știe ! mi-am spus, o fi vorbind cu tatăl nostru... în limba acelor străini... doar a stat atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii” Ce au avut de tras acești eroi, deloc anonimi, după ce dușmanul ne-a eliberat și ne-a pus jugul, se poate afla citind din scoarță-n scoarță acest roman al lui Vasile Ilucă, „Hanul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noutate. Eu cred că, atunci când vezi noul venit pe lume, este clipa astrală plină de dumnezeire. Atunci nu te mai gândești la nimic altceva, ci doar ești pătruns ca de un fluid de prezența noii Întruchipări a vieții care respiră, mișcă și chiar zâmbește poate În timpul somnului profund; somn de recuperare după efortul deosebit În urma drumului de venire În această lume!. ― Te rog să nu te superi dacă am să spun că mi se pare că ai momente de efuziuni poetice
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu instrumentarul necesar. Totul decurgea ca la carte. Când plaga a rămas descoperită, Gruia a examinat-o cu atenție. Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa, a apucat - doar el știa de ce - una din suturile plăgii și a mișcat-o puternic... Atunci... securistul a urlat un „au” care a făcut să zăngăne geamurile salonului...Ceilalți bolnavi au tresărit, ca mușcați de șarpe... Doctorul Pas a Întrebat: ― Ce părere aveți, domnule doctor? ― Până În prezent, nu se vede nici o supurație. Întrebarea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
patul pentru bătrâni. Pe urmă, s-a ocupat și de soarta lor. Întâi l-a așezat pe Tudorel - care Între timp adormise - În pătucul lui și apoi și-au găsit și ei culcuș... A doua zi, dimineață, Gruia s-a mișcat ca un spiriduș. Nu a trezit-o decât pe Maria. ― Te-aș fi lăsat să dormi, iubito, fiindcă ești destul de obosită, dar aseară n-am apucat să-ți spun... ― Ce să-mi spui, dragule? ― Dacă tata Toader vrea să meargă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să procedăm? ― El e În ultimii ani de slujbă. Așa că Îl putem scoate din ritmul obișnuit al muncii de brancardier și să-l punem la treburi mai ușoare, care să-i lase ceva timp liber... Așa stând lucrurile, se poate mișca În voie, amușinându-i urma „doctorașului”... ― Mă iertați, domnule profesor, dar mă Întreb dacă putem avea Încredere deplină În nenea Mitru. ― L-am cunoscut foarte bine În toți anii de război pe care i-am făcut Împreună. Are un spirit de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader la Întrebarea căpitanului. ― Și care crezi că sunt acei patru cercetași, sergent Toader Toaibă? - a Întrebat căpitanul. ― Întâi și Întâi, Petrică și cu mine. Pe urmă.. Pe urmă, ne mai gândim noi - a răspuns Toader. Cei din jur Își mișcau privirile Încărcate de mare curiozitate de la Petrică la tata Toader și Înapoi. ― Era pentru prima oară când Toader Îmi spunea pe numele mic. În rest, doar: sergent Staniște În sus, sergent Staniște În jos. Am rămas surprins, dar am tăcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În vine”, care tremura ca varga... „Da’ ce-ai făcut, măi Păpădie? Nu lași omul să se ușureze?” - l-a Întrebat Toader, cu icnet de râs. „Ba cred că s-a ușurat prea mult când l-am somat să nu miște nici dintr-un deget!” - a răspuns Păpădie cu același ton de șagă. „Acum, voi - s-a adresat Toader celor de la divizie - la treabă! Cât durează să faceți ce trebuie?” „Jumătate de ceas” - a răspuns cel care părea a fi șeful
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mare lucru despre tinerețe” - mi-am zis eu cu admirație față de Undiță. „Acum, Însă, ar cam fi cazul să ne Întoarcem - i-am mai zis. „Eu aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea mea de nedumerire s-a suprapus glas rusesc... Am privit cu inima Înghețată spre direcția din care veneau vocile... Era o patrulă rusească, care defila pe traseul cunoscut... „Dacă tocmai acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Undiță. „Salt Înainte!” - am ordonat eu În clipa următoare. La al treilea salt, am simțit o lovitură ca de piatră În piciorul stâng, mai jos de genunchi... Ceilalți au continuat să facă salturi scurte. Eu nu mai puteam să mă mișc. Am dus mâna spre locul lovit... N-am apucat să mi dau seama despre ce era vorba, fiindcă ,un trăsnet ca de dincolo de lume, pornit din două guri de vulcan, m-a asurzit. „Sunt cele două magazii” - mi-a trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre tata Toader. ― De ce nu ai trimis pe cineva dintre cei de sub comanda ta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]