4,850 matches
-
tău. ― Vom vedea, am spus, deja cuprinsă de curiozitate. E departe? Maria se Întoarse către mine. Nu o mai văzusem niciodată zâmbind cât zâmbise În ziua aceea. ― E chiar În fața ta. Într-adevăr, la capătul aleii am distins o terasă micuță, mărginită de doi castani imenși. Mă Întrebam de ce nu mai auzisem de locul acela, care arăta atât de Îmbietor. ― Îmi place, am recunoscut când am intrat. Înăuntru era un spațiu micuț, dar foarte bine organizat, Într-un decor vintage de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Într-adevăr, la capătul aleii am distins o terasă micuță, mărginită de doi castani imenși. Mă Întrebam de ce nu mai auzisem de locul acela, care arăta atât de Îmbietor. ― Îmi place, am recunoscut când am intrat. Înăuntru era un spațiu micuț, dar foarte bine organizat, Într-un decor vintage de care m-am Îndrăgostit pe loc. Pe unul din pereți scria cu litere maronii „ Cafeneaua viselor” și totul era Încadrat Într-o ramă de tablou. Nu știu de ce, dar numele mi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vreo patru cărți. Îmi săriseră În ochi titluri de cărți vechi precum Mic dejun la Tiffany, Vă place Brahms sau Mândrie și prejudecată, dar desigur le citisem deja pe toate. M-am uitat la cea de a patra carte. Era micuță, cu colțuri ușor Îndoite și cu un aspect foarte vechi, de parcă ar fi fost de la anticariat. Se intitula Poveste de iubire și la câte pagini avea cu siguranță o puteam citi În câteva ore. Am deschis prima pagină, care În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile minunate de cizme și pantofi care fuseseră exilate În debara. Era nedrept! Mi-am dat pe spate părul lung și ondulat și, luându-mi un zâmbet Încrezător, am intrat În cafeneaua micuță. Nu a fost nevoie să-l caut cu privirea. Mi-a sărit În ochi din prima, stând singur la masă și uitându-se În gol. Arăta la fel de bine cum Îmi aminteam, la fel de Înalt, la fel de chipeș. Imediat cum mă văzu afișă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fi străduit. Petreceam o groază de timp la sala de gimnastică, pe aparatul ăla care simulează urcatul scărilor. Dar indiferent cât de mult am urcat scările, genetica a avut ultimul cuvânt. Dacă tata s-ar fi însurat cu o femeie micuță, plăpândă, poate că viața mea ar fi arătat cu totul altfel. Și cu siguranță că aș fi avut altfel de coapse. Așa, eram blestemată să-i aud pe oameni spunând despre mine „E o fată zdravănă“. După care adăugau întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pentru cazul în care la Cloisters ar fi fost o grămadă de vedete, îmi adusesem toate hainele mele, plus tot ceea ce găsisem la Helen și mi se potrivea. Aș fi împrumutat toate hainele lui Helen, numai că soră-mea era micuță și firavă, iar eu aveam 1,74, așa că nu avea nici un rost să iau altceva decât chestiile cu măsuri universale. în afara faptului că momentul în care Helen ar fi deschis dulapul și ar fi descoperit că-i dispăruseră toate hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care se fac cu alge! OK, mi-am spus morocănoasă, de parcă n-aș fi vrut să-ncetez cu plânsul de milă. Fără prea mare tragere de inimă, mi-am despachetat câteva lucruri. Asta până când am descoperit că dulapul și așa micuț era plin până la refuz cu hainele lui Chaquie. Așa că, în speranța că voi întâlni ceva celebrități în grupul lui Josephine, mi-am refăcut machiajul și m-am forțat să cobor la parter. Dădusem o adevărată luptă ca să părăsesc camera. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întâmpla în majoritatea timpului, Brigit folosea apelativul Cuban Heel. De fapt, îl chema Carlos, iar eu îi spuneam Titirezul. Carlos se credea un dansator extraordinar și se dădea în spectacol cu orice ocazie. Când începea să-și rotească șoldurile cam micuțe, cu niște mișcări absolut exagerate, îți venea să vomiți. în zilele când nu-i spuneam Titirezul, îl fericeam cu porecla Omul Care îți întoarce Stomacul Pe Dos, ca să mă mențin în tema rotației. Și Wayne unde e? am sărit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un invitat. Soneria a sunat din nou și în cameră au mai intrat încă vreo zece oameni, cu sticle de băutură în brațe. Pe mine m-a încolțit Miguel. Spre surpriza mea, nu reușeam deloc să scap de el. Era micuț, dar pe fază. Ochii îi ajungeau cam la nivelul sfârcurilor mele, iar privirea i-a rămas în zona aia cam tot timpul cât am conversat. —Rachel, mi-a cântat el aruncându-mi un zâmbet măsliniu strălucitor, din cer lipsesc două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acolo păpușa Sindy a lui Claire - păpușă pe care o tunsesem la chelie - au găsit-o alarmant de repede. în final, m-am decis asupra nișei în care se ținea cărbunele. Fiindcă nu mai era folosită. îEram încă mult prea micuță ca să fac legătura între anotimpul cald și lipsa focului din sobă.) După care am început să mă gândesc cu groază la ce-o să spun atunci când Margaret avea să observe absența oului ei neprețuit. Normal că nu aveam nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
seara aia, a fost prima dată când am fost atentă. Eram bucuroasă că exista ceva care să-mi distragă atenția de la durerea profundă care mă cuprinsese. Prelegerea a avut ca temă dinții și a fost susținută de Barry Grant, tipa micuță, drăguță și țâfnoasă din Liverpool care îi făcea pe toți „idioți“. —Așaa, a ordonat ea, cu o voce tunătoare care nu se potrivea cu aspectul ei exterior. Caalmați-vă, caalmați-vă! Ne-am calmat pentru că ne era teamă ca nu cumva tipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru că ai mei știau foarte puține despre mine. Dar, cu toate astea, îmi era frică. Trebuia să le dau telefon mamei și tatei și să aflu ce aveau de gând să povestească. Consilierul care stătea la pândă în mijlocul nostru era micuța și drăgălașa Barry Grant. Când am întrebat-o dacă pot să dau un telefon, a început să se lamenteze cu voce tare: —Bi ne, Rachel, etițo, ocmai îm eam aiul. A arătat cu blândețe spre ceașca de ceai din fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împiedicat să n-o iau razna. Când nu puteam să dorm, din cauza nervilor, nu se culca nici ea. Din fericire, se părea că ea depășise faza în care-și ieșea din sărite din orice. Ceea ce era perfect, fiindcă în camera micuță pe care o împărțeam n-ar fi fost loc de două nebune. Eram mult mai furioasă pe Luke decât pe Brigit. Dar eram și foarte confuză. Cât locuisem în New York, Luke fusese foarte afectuos și tandru cu mine. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era drăguță, dar și pentru că, desigur, speram să-mi paseze ceva droguri după care tânjeam grozav. Ne-am îmbrățișat cu căldură, apoi Anna a călcat pe tivul de la fustă și s-a împiedicat. Cu toate că semăna foarte bine cu Helen, era micuță, avea ochii verzi și un păr lung și negru, Anna nu era la fel de sigură pe ea ca Helen. Tot timpul se împiedica de ceva, cădea și se lovea de lucruri. Era posibil ca vasta cantitate de droguri recreaționale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost el de acord. Avem voie atâta timp cât nici unul dintre noi nu vomită imediat după ce-a mâncat, nu comandă cinci feluri de desert și nu are alte comportamente aberante. Unde mergem? am întrebat eu. Eram mulțumită. îmi imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina lumânărilor. Discutând până la ore mici. Patronul grăsuț ne zâmbește cu afecțiune în timp ce toate celelalte scaune sunt urcate pe mese. Eu și Chris continuăm să discutăm înfometați, fără să sesizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să predea salariul în fiecare vineri seara și să ceară voie să se ducă la bar să bea câteva beri cu băieții. Iar mama era o habotnică care avea lumânărele roșii aprinse la icoana Sfintei Fecioare în fiecare dintre camerele micuțe, mucegăite, pline de șoapte și dantele. Din fericire, ancestralul cămin al familiei Hutchinson nu semăna deloc cu ceea ce-mi închipuisem eu. Demonstra o serie de influențe suburbane. Peste tot vedeai extensii ale camerelor sau alte transformări, aveau terase acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ei. Mă simțeam puternică. Stăteam singură, pe propriile mele picioare, fără atele sau cârje. 71tc "71" A venit primăvara. Mi-am găsit un serviciu. Nu era vorba decât de un post de cameristă, cu jumătate de normă, la un hotel micuț din zonă. Banii erau așa de puțini încât probabil că mi-ar fi fost mai bine dacă i-aș fi plătit eu pe ei. Dar eram încântată de mine. Mă mândream cu faptul că ajungeam la lucru la timp, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Lucille îmi pune în brațe, cu stângăcie, o cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe o pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall fusese starul viselor mele atâția ani de zile, fiind înlocuit, temporar, de pasiuni de mai mică intensitate, dar niciodată complet îndepărtat. Așa că, în mod natural, eram puțin copleșită de situația în care stăteam vizavi de el, la o masă micuță, la lumina lumânărilor, în restaurantul Il Cantinori - un loc perpetuu al întâlnirilor fierbinți, pe care Harry îl numea Il Nu-Mi-l-Pot-Permite1. — Deloc, i-am răspuns. E cu-adevărat uluitor cât de multe ai făcut într-un timp atât de scurt. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mara se uita la mine peste masă, sorbindu-mi fiecare cuvânt. * * * După masă, cu ziua de lucru încheiată, am mers pe jos până la apartamentul meu de la stația de metrou Christopher Street. În ultimii cinci ani, am locuit în aceeași garsonieră micuță și în același cartier - și, cu toate că strada mea era plină de pungași și suprasaturată de sex shop-uri perverse, eu mă simțeam acasă. Am pescuit cartea de vizită pe care Randall mi-o dăduse cu o seară înainte și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la scaun, m-am rugat, o să sacrific, odată și pentru totdeauna, o colecție întreagă de tricouri din perioada facultății... poate chiar și cămașa mea de noapte uzată, aia cu Snoopy. Încă zece pași. Într-un final, am ajuns la spațiul micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
O să mă mai gândesc la asta. Dar, într-adevăr, ar trebui să sărbătorești. Ai depășit o piatră de hotar. — N-ai cumva chef să iei cina cu mine astă seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant italienesc micuț, dar extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să cunoască acel restaurant micuț, cu aer de familie, care-mi servise, în ultimii ani, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant italienesc micuț, dar extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să cunoască acel restaurant micuț, cu aer de familie, care-mi servise, în ultimii ani, de bucătărie. Pastele lor untoase cu zucchini și piure erau de vis și gnocchi... Pe cuvânt dacă nu-mi ploua în gură, doar gândindu-mă la gnocchi lor. — Grozav! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ale angajaților, i-am spus cotind-o spre biroul meu. Din clipa aia, aveam să-mi păzesc spatele, dar furia aproape că-mi dispăruse. Phil avea dreptate: într-adevăr, mă descurcasem bine. Mimi s-a grăbit să parcurgă încăperea restaurantului micuț, ca să mă cuprindă într-o îmbrățișare. Uită-te la tine! Ești numai piele și os, bella 1 mea! De ce ești așa de slabă? Apoi Mimi s-a întors către Luke și l-a ciupit zdravăn de obraz. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zicând că și ele fuseseră inseparabile - și totuși trecuseră mai bine de zece ani de când nu se mai văzuseră. — Mi-e dor de mama ta mai mult decât pot spune în cuvinte, a continuat Lucille pe un ton melodramatic. Fruntea micuță i s-a încruntat ușor - dacă atașamentul ei față de Botox ar fi fost mai mic, atunci probabil că i-aș fi văzut sprâncenele îmbinându-se din cauza tristeții. — E păcat, Claire. știi cum trăiește ea acolo. Mi-e milă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]