17,823 matches
-
În minte deseori, când ești departe de mine și atât de obosit. Le cunosc toate liniile. Mâini dragi! (Li se Întâlnesc ochii o secundă, apoi ea Începe să plângă - un plâns fără lacrimi.) AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, suntem vrednici de milă! AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, cum aș vrea să mor! AMORY: Rosalind, Încă o seară ca acum și sunt distrus. Deja ești În starea asta de patru zile. Trebuie să fii mai cooperantă sau n-am să pot nici să muncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mulțumesc! AMORY: Rosalind, nu se poate să te gândești să iei pe altul de bărbat. Spune-mi! Nu mă lăsa să bâjbâi! Pot să te ajut să Învingi tentația dacă mărturisești. ROSALIND: Despre noi doi e vorba. Suntem vrednici de milă, asta e. Tocmai calitățile pentru care m-am Îndrăgostit vor face din tine un fiasco. AMORY (Întunecat): Continuă. ROSALIND: O - Într-adevăr, mă gândesc la Dawson Ryder. Un om pe care te poți bizui... aproape că simt că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lacrimile să-i țâșnească din ochi și mai puternic. — O, fata mea mititică, tot ce-am avut... tot ce mi-am dorit... O, fata mea, Întoarce-te, Întoarce-te la mine! Am nevoie de tine... am nevoie... Ce vrednici de milă suntem, nu ne-am dat unul celuilalt decât nefericire... O vor Închide, ca să n-o pot vedea... N-am voie să fiu prietenul ei... Trebuie să fie așa, trebuie... Și din nou: Eram atât de fericiți, atât de foarte fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nimeni nu mi-a zis “La mulți ani”? - La... - Lasă acuma. Asta e, oamenii uită. - Îmi pare rău. Da puteai și matale să zici... - Mișule! Strânge-mă-n brațe, Mișule! Mișu îl strânse în brațe. Parcă îi era și puțin milă de omul ăsta pe care, într-adevăr, nimeni nu-l iubea. - Mai tare, Mișule, că sunt trist și singur! Fucking shit! (Mișu mai avansase cu engleza.) Iar îi e milă de babalâcul ăsta penibil! - Cântă-mi ceva, Mișule! - Mary had
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu îl strânse în brațe. Parcă îi era și puțin milă de omul ăsta pe care, într-adevăr, nimeni nu-l iubea. - Mai tare, Mișule, că sunt trist și singur! Fucking shit! (Mișu mai avansase cu engleza.) Iar îi e milă de babalâcul ăsta penibil! - Cântă-mi ceva, Mișule! - Mary had a little lamb... - În românește, Mișule, să nu uiți că ești român! - Păi... Ce să... Nu știu, nu-mi vine nimic acum. Primii fulgi de zăpadă începură să cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un zâmbet care putea însemna orice. Crede și nu cerceta, înțelese Horațiu și continuă. Uneori trebuie să nu-ți răspundă nimeni ca să conștientizezi ce crezi tu cu adevărat. - La început am zis că e nebună și mi s-a făcut milă de ea. Dar și nebunii sunt ai lui Dumnezeu. Mai ales nebunii, își luă heruvimul seama la interlocutoarea lui. Apoi, recunosc, am vrut să-i fur din casă. Oricum, din cele o sută douăzeci și patru de camere ale Palatului, ea folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gânduri bune pentru tine și toată familia. Dar Bâtu, Costache Diamandi, ce om de treabă, ce mai boieri cu barbă juca el, ca nimeni altul. Începuse nebunia cu degetu-n fund și Bâtu avea un avans formidabil, îl controlau băieții fără milă, iar omul răcnea ca din gură de șarpe. Vine într-o zi cu un bandaj mare la cap, ne minunăm noi, ce-ai pățit, nene, ce să pățesc, zice, m-am dus la doctor să mă caute de prostată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cât? Nemțoaica are treabă mâine dimineață așa că nu mai pleacă. Plec eu să-mi caut un culcuș, îl găsesc cu chiu cu vai. Johnny lucrează. Nenorocire. Tablele sună, nemțoaica uită că nu e acasă, îi îndoaie Johnny tabla hotelierului fără milă. Dimineața ne întâlnim pe hol, toți cu ochii roșii de nesomn. Horea, mai ales, era fiert, se nimerise să aibă camera lipită de a noastră. Apare Johnny, freș, dușat, pieptănat lins, sprayiat puternic, ca un bărbat mulțumit și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la punct până la cel mai mic detaliu, ceva ce Anna detestă în mod deosebit. Curățenia contravine firii ei, care e murdară atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. Tinerii îi iau omului portofelul, dar continuă totuși să‑l bată fără milă. Anna lovește întruna și se gândește: ce bine că pot să‑mi descarc în sfârșit ura asta puternică fără să trebuiască s‑o îndrept împotriva mea, ceea ce n‑ar fi deloc nimerit. E bine și că mă îmbogățesc. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
petrecută la țară. N‑au mai rămas decât șiruri lungi de bărbați în salopete de lucru și pantaloni sau halate decolorate, nimic din ce au pe ei nu amintește de o pajiște verde sau de un pârâu. Metropola nu cunoaște mila, te poți evidenția doar dacă faci un efort foarte mare, astfel încât alții să te observe și să‑ți recunoască valoarea; sportul te ajută în direcția asta, acolo lupți pentru echipa ta și poți chiar să câștigi! Drumurile neasfaltate, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
piatră e în stare să plângă. Gura și fața Annei sunt schimonosite într‑o strâmbătură urâtă. O femeie nu e niciodată avantajată de o asemenea expresie, dimpotrivă, n‑are decât de pierdut. Totuși, pe Hans îl cuprinde un soi de milă când constată toate astea la Anna, care avusese mereu o atitudine atât de suverană. Poate că nici nu‑i milă, ci un instinct masculin de a proteja ființele mai slabe. Acest instinct intră în acțiune atunci când bărbatul vede o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
niciodată avantajată de o asemenea expresie, dimpotrivă, n‑are decât de pierdut. Totuși, pe Hans îl cuprinde un soi de milă când constată toate astea la Anna, care avusese mereu o atitudine atât de suverană. Poate că nici nu‑i milă, ci un instinct masculin de a proteja ființele mai slabe. Acest instinct intră în acțiune atunci când bărbatul vede o femeie plângând. O cuprinde cu brațul pe după umeri pe femeia asta specială care plânge aici și o conduce repede în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
joacă după cum i se cântă, dar să știi că de atâta lucru Îmi dau și eu seama. — Nici vorbă să te disprețuiesc. De acord. Nu dispreț. Nu e cel mai potrivit cuvânt. Nu vreau să te fac să-ți fie milă de mine. — Văd că-ți alegi cu grijă cuvintele, i-am spus eu, iar el roși și apoi zâmbi din nou. — Înainte să fiu asistentul unui Îmblânzitor de maimuțe, am lucrat ca băiat de serviciu la un hotel de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
devenise băutura preferată a tuturor eroilor din filmele japoneze. Am băut destul de mult și am Început deodată să mă simt deprimată. Oare nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să renunț la viață? Mă Îmbătasem și-mi plângeam de milă. Nu aveam ce face, nu aveam chef de tipul ăsta. Akemi se opri brusc, umerii Începură să-i fremete și izbucni În plâns; erau hohotele de plâns ale unui copil, pe care le simțeam izbindu-se de umărul meu. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o broscuță de jucărie din vitrina unei farmacii. Arăta de parcă va izbucni În lacrimi dintr-o clipă În alta, dar cu siguranță că n-o va face. Ecstasy nu era un drog care să te facă să-ți plângi de milă, ci mai degrabă să te accepți pe tine și pe cei din jur, așa cum sunt. Dar eu, oare ce-mi doream eu? Penisul bărbatului pe care-l iubeam, la un metru și ceva de mine, acoperit sub un șort Versace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-ar face. Încă de pe vremuri, de câte ori venea la New York, Yazaki era Însoțit de câte o femeie. Mereu alta: Nobuko, Mika, Yasuko, Kaori, iar pe celelalte nici nu mai țin minte cum le chema. Genul de fete drăguțe, slabe. Mă apuca mila când le vedeam. Vezi tu, niciodată nu mi-am dorit să mă culc cu fete japoneze. Mie Îmi plac fetele Înalte. Cu cât mai Înalte, cu atât mai bine. Eu am un metru nouăzeci și cinci, dar Îmi plac fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă culc cu fete japoneze. Mie Îmi plac fetele Înalte. Cu cât mai Înalte, cu atât mai bine. Eu am un metru nouăzeci și cinci, dar Îmi plac fetele mai Înalte decât mine. Japonezele, așa micuțe cum sunt, Îmi provoacă mila. Ce bine-ar fi dac-aș găsi o femeie de doi metri cincizeci! Nu există Însă așa ceva, de-aia sunt Încă celibatar. Nu sunt homosexual, să știi. Nu te mint. Engleza nu era tocmai punctul forte al lui Yazaki, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rând ar trebui să deschizi fereastra camerei de hotel, apoi să faci o baie călduță și să-ți Încălzești corpul. Dacă ai noroc, țânțarii or să intre pe fereastră. Când o să le auzi bâzâitul enervant pe lângă urechi, urmărește-i fără milă. Concentrează-te numai pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina țânțarilor, și faptul că nu te ia somnul, și că te copleșesc angoasele. Urmărește-i și omoară-i! Dacă ești Într-un loc În care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la partea interesantă. — Păi, e asta: Un număr de rapoarte recente, plângeri dacă vrei, adresate Kripo-ului de către cei care au legătură cu persoane instituționalizate, mă face să suspectez că se practică deja, în mod neoficial, un soi de omoruri din milă. M-am aplecat înainte și mi-am masat fruntea: — Pe tine te ia vreodată durerea de cap? Pe mine mă ia. Mirosul este cel care o declanșează. Vopseaua miroase foarte urât. La fel și formaldehida din morgă. Dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Asta nu-i nimic, zise el. Trebuia să-l vedeți acum zece zile, când s-au terminat în sfârșit mitingurile Partidului. A făcut praf locul ăsta. — Atunci de ce îl mai lăsați să vină aici? zise Korsch. Chelnerul se uită cu milă la el: — Glumiți? Numa’ să-ncerci să-l oprești. Deutscher este locul preferat în care bea. Ar găsi repede vreun pretext să ne închidă, dacă l-am da afară vreodată. Poate chiar mai rău de atât, cine știe. Se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta. Dar, după ce-ai realizat asta, rămâi cu problema de a-i da și un sens. Căci până la urmă, la ce folosesc sănătatea și siguranța dacă viața ta nu are nici un sens? Și nu era că-mi plângeam de milă. Ca mulți alți oameni credeam sincer că există întotdeauna cineva care se află într-o situație mai proastă ca a mea. Însă în acest caz, știam asta sigur. Evreii erau deja persecutați, dar dacă Weisthor își făcea mendrele suferința lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
avea mai puțină toleranță la doza ei obișnuită. Trebuie să se fi înecat cu propria-i vomă. Nu am spus nimic. Era un context nepotrivit ca să mai însemne și altceva. Răzbunarea nu e dulce. Adevăratul ei gust este amar, de vreme ce mila este cel mai probabil ceea ce rămâne. — Ce-ai de gând să faci? zise el cu neliniște. Că doar n-ai de gând să mă omori. Ascultă-mă, a fost un accident. Nu poți omorî un om pentru asta, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. -13- Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
personalul TESA, unde stătea toată ziua și-și curăța carcasa. Ea credea că noi ne uităm la ea, dar noi, fiind programați pentru muncă, nici n-o zăream. După ce-am citit și eu câteva cărți, mi s-a făcut milă de ea și seara îi dădeam de la mine câțiva volți, să-și poată mătura sectorul. Avea sectorul tocmai în biroul direcțiunii, la secția umană. Așa ne-am împrietenit: ea îmi arăta ce simte și eu îi explicam de ce simte așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]