2,818 matches
-
n-ar fi putut înclina balanța. Deoarece, așa cum sublinia Iorga, tragedia fundamentală a acestei țări poziția ei geografică ar fi rămas neschimbată. O dată cu invadarea țărilor scandinave, "Războiul fals" a luat sfîrșit. După cum își amintea doamna Liliana, Iorga avea un spirit militant, dar era totodată foarte neliniștit de procesul a cărui dată se apropia și ajunsese să aibă o stare de spirit sfidătoare și sumbră. Securea a căzut în ziua de 10 mai. Hitler a încălcat neutralitatea Olandei, Belgiei și Luxemburgului. Coloanele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
răspunsurilor, el s-a alăturat Legiunii la îndemnul mentorului său, Nae Ionescu, în anii '30. Au fost amîndoi arestați în timpul Dictaturii Regale. Carol le-a cerut să condamne Legiunea, dar ei au refuzat. Eliade a fost salvat de intervenția democratului militant A. Rosetti, care a aranjat eliberarea și numirea lui în 1940, la Ambasada României de la Londra, exact la timp ca să-i asigure începutul unei vieți noi și să evite blestemul sordid al Legiunii (Mircea Eliade: Memoires II: Les moissons du
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de muncă. În multe sectoare se Înregistrau acum crize de muncitori. Deși acest lucru avantaja organizațiile de muncitori, sindicatele (cu excepția tipică a Marii Britanii) erau fie neputincioase, fie refractare În a-și exercita puterea. Era o moștenire a deceniilor interbelice: sindicatele militante sau politice nu și-au revenit niciodată pe deplin după impactul crizei economice și al represiunii fasciste. În schimbul noului lor statut respectabil de parteneri naționali de negociere, reprezentanții sindicatelor au preferat adesea, de-a lungul anilor ’50 și la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
30, când oamenii și mașinile rugineau de inactivitate, a primat asupra oricărei alte considerații privitoare la creștere economică, productivitate sau eficiență. Sindicatele - și În special reprezentanții lor locali, administratorii halelor - erau mai puternice ca oricând. Grevele - deopotrivă simptom al laburismului militant și al incompetenței managementului - erau frecvente În viața industrială britanică postbelică. Chiar dacă liderii sindicatelor britanice ar fi urmat exemplul german, creând relații amicale În uzină și acceptând constrângeri salariale În schimbul investițiilor, dezvoltării și siguranței locului de muncă, este greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înțelept să amâne Închiderea minelor alți câțiva ani, chiar cu prețul unor subsidii puse pe spinarea populației. Minerii și oțelarii erau cei mai cunoscuți și poate cei mai disperați dintre protestatarii organizați ai vremii, dar nu erau și cei mai militanți. Scăderea numărului de muncitori În industriile vechi deplasase centrul de forță al mișcărilor sindicale spre uniunile din sectorul serviciilor, care se dezvoltau rapid. În Italia, pe măsură ce organizațiile industriale tradiționale, conduse de comuniști, scădeau numeric, sindicatele din Învățământ și administrația publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi leagă Între ei și Îi opun, ca grup, restului societății. Deși extravagante, proiectele anilor ’60 prezumau o relație Între individ și clasă, clasă și societate, societate și stat, bine cunoscută ca formă, dacă nu În conținut, tuturor gânditorilor și militanților din secolul al XIX-lea. Cultura anilor ’70 s-a axat nu pe colectiv, ci pe individ. După ce detronase filosofia pentru a deveni arhidisciplina anilor ’60, antropologia a fost eclipsată la rândul ei de psihologie. În deceniul anterior, tinerii marxiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbări fără incompetența lor prodigioasă. Deși unii membri din conducerea Partidului Laburist Înțelegeau În 1979 problemele cu care se confruntau, lor le-au lipsit convingerea și sprijinul popular. În perioada guvernelor Thatcher, stânga britanică a traversat un deceniu zbuciumat. Nucleul militant și sindicalist al partidului vedea lumea la fel ca prim-ministrul, dar din cealaltă parte a oglinzii: Marea Britanie avea de ales Între un stat protecționist, colectivist, egalitarist și intervenționist sau piețe libere, competiție nelimitată, privatizarea resurselor și un minimum de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La rândul lui, el avea nevoie de socialiști. Lipsit de o organizație proprie, pătat de compromisurile și scandalurile celei de-a Patra Republici, din guvernele căreia făcuse parte, acest oportunist desăvârșit a folosit Partidul Socialist pentru a se reinventa ca militant de stânga, mai puțin bagajul doctrinal apăsător care Împovăra vechea stângă. Convingerile religioase și le descria astfel: Je suis né chrétien, et je mourrai sans doute en cet état. Dans l’intervalle... („M-am născut creștin și fără Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putere și să o folosească, aici și acum. Ei au luat În serios promisiunile de transformare radicală ale liderului, afirmația lui că va anihila nu numai corupția și plictisul anilor Giscard, ci Întregul sistem capitalist. Excluși de la putere atâta timp, militanții socialiști francezi nutriseră nestingheriți visul revoluției. Fiindcă stânga nu exercitase puterea În Franța de zeci de ani; de fapt, nu o exercitase niciodată, decât incomodată de parteneri de coaliție, bancheri necooperanți, crize valutare internaționale, urgențe internaționale - exista o litanie Întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Batasuna, aripa politică a ETA, ea a pierdut voturi În favoarea autonomiștilor moderați și chiar a partidelor spaniole obișnuite. La sfârșitul deceniului, nu mai era decât un partid al marginalilor de toate culorile, de la ecologiști și feministe rebele la marxiști și militanți antiglobalizare. În Spania, clivajul statului-națiune a fost declanșat de amintirea trecutului. În Italia, scindarea s-a datorat mai degrabă nemulțumirilor din prezent. Regiunile disidente prin tradiție se aflau la extremitatea nordică: zone de frontieră unde localnicilor li se atribuise identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
directă cu tema geniului, în cultura română ea se fixează pe această figură tutelară a orfismului simbolist sub specia desemnată de Paul Verlaine cu titlul de poet maudit 253. Traseul destinal al poetului era în consonanță atât cu poezia sa militantă, cât și cu aceea de reflecție filozofică, ambele reflectând o amărăciune funciară, un pesimism, sau cu termenii lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atemporale, sugestionând capacitatea poetului de a regăsi calea către lumină prin traversarea bolgiilor lumești, de extragere a sa din contigent. Petru Comarnescu apreciază "interiorizarea" sculpturii paciuriene încercând s-o disocieze de pesimism, și de orice alt negativism, descifrând o atitudine militantă, un acționism social recuperabil la o adică din publicistica eminesciană, adică din zona oarecum prozaică a operei. Dualismul figurii eminesciene este surprins și aici prin tensiunea dintre ură și iubire, dintre amărăciune și revoltă, dintre pesimism și abia deghizate utopii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Șt. O. Iosif 290 Linda Raia de Vasile Alecsandri 291, Copacul lui Traian Demetrescu 292, Fatma de G. Coșbuc 293, Isus de Panait Cerna 294, Spre Cythera de Dimitrie Anghel 295 etc. Theophile-Alexander Steinlen, francez de origine elvețiană, artist militant, se va orienta spre poezia cu accente social-revoluționare a lui Eminescu. Anatole France îi prefațează expoziția de la Paris în 1903 unde expune și o serie de lucrări inspirate din poezia lui Eminescu: Greva, lucrători venind de la muncă; Liberatoarea; Libertate, Egalitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al sensibilității notației
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trebuie să fie topit în formele socialiste ale internaționalismului proletar. Recunoscând în educația istorică instrumentul cel mai eficace în formarea conștiinței patriotice, articolul-direcție cheamă istoria la înregimentarea "în frontul de luptă al poporului pentru construirea noii societăți", la care știința militantă a istoriei poate și trebuie să își aducă contribuția prin stimularea sentimentelor patriotice (p. 14). Articolul-program instituie o orto-semantică a patriotismului menită să fie utilizată ca îndreptar cu finalități corective la adresa conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puțin zece ani, asupra sculptării socialiste a sinelui, caracterului și mentalului copilului. Legislațiile învățământului din 1968, respectiv 1978, afirmă principiul politizării instituției școlare, care incumbă, pe lângă funcția sa strict instructiv-educațională, și rolul de modelare ideologică în procesul formării de "cetățeni militanți ai construcției socialiste și comuniste". Mai plenar ca niciodată, școala devine un instrumentum regni. Desigur, dintotdeauna școala a fost pusă în slujba intereselor politice și instrumentalizată ca mijloc de atingere a unor scopuri extra-educaționale. Diferența ține însă de intensitatea ideologizării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Vietnamul de Nord, Nicolae Ceaușescu își cristalizează programul politic în raportul intitulat Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Cele 17 propuneri vizau înăsprirea "combativității revoluționare și a spiritului militant, partinic al întregii activități politice, ideologice și de educație comunistă a maselor" (Ceaușescu, 1971, p. 9). În fapt, propunerile au precipitat declanșarea unei "revoluții culturale" după modelul asiatic, al cărei efect a fost re-stalinizarea politică. Cultul personalității a fost consecința
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care abroga Legea educației și învățământului adoptată în 1978. Nesurprinzător, Legea învățământului din 1995 se remarcă prin direcția sa anticomunistă. Scopul ideologizant și propagandistic al educației, pe care legea din 1968 îl exprima sub necesitatea învățământului de a modela "cetățeni militanți ai construcției socialiste și comuniste" iar legea din 1978 îl exprima în dezideratul de a construi "omul nou", este eliminat. La pachet, eliminat este și monopolul partinic exercitat de PCR, precum și elementele pe baza cărora se sprijinea cultul partidului. Legea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]