6,081 matches
-
1994, 14; Marcel Corniș-Pop, Contest vs. Mediation: Innovative Discursive Modes in Postmodern Fiction, în Violence and Mediation in Contemporary Culture, îngr. Ronald Bogue și Marcel Corniș-Pop, Albany (New York), 1996, 181-200; Andrei Marga, Două sinteze majore, APF, 1997, 1-2; Andreea Deciu, Miza cea mare și o miză mai mică, RL, 1998, 43; Spiridon, Interpretarea, 158-161; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 44-46; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 262-266; Manolescu, Enciclopedia, 631-632. M. S.
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
vs. Mediation: Innovative Discursive Modes in Postmodern Fiction, în Violence and Mediation in Contemporary Culture, îngr. Ronald Bogue și Marcel Corniș-Pop, Albany (New York), 1996, 181-200; Andrei Marga, Două sinteze majore, APF, 1997, 1-2; Andreea Deciu, Miza cea mare și o miză mai mică, RL, 1998, 43; Spiridon, Interpretarea, 158-161; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 44-46; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 262-266; Manolescu, Enciclopedia, 631-632. M. S.
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
9). Fără nici o îndoială, persecutorul este un fals mesia evreu, iar printre persecutați se află creștinii care au ales să rămână neutri din punct de vedere politic, dat fiind faptul că ei cunoscuseră deja un Mesia, pe Isus. Prin urmare, miza textului este în primul rând teologică, atât evreii, cât și creștinii revendicând ideea de mesianitate însă în termeni diferiți. Evreii așteaptă un mesia omenesc, un eliberator politic, restaurator al templului și implicit al demnității poporului ales, în timp ce creștinii, al căror
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu numeroase detalii în 2 Enoh, filozoful nostru ar fi fost imediat sancționat. Aceeași reținere, din aceleași motive, după cum am văzut, și în privința figurii Anticristului. În fața unui public păgân, această figură ar fi reprezentat, dimpotrivă, un argument de primă importanță. Miza principală a celor două Apologii este deculpabilizarea creștinismului în fața puterii imperiale. În plan secundar se află sensibilizarea păgânilor și eventuala lor convertire. Descoperim în Iustin un creștin înzestrat cu tehnica persuasivă și puterea de seducție proprii filozofiei. A.D. Nock a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propriul Său trup” (ibidem). În fine, dacă ținem cont că nașterea lui Cristos coincide cu apogeul Imperiului, rezultă că, din epoca în care trăiește Hipolit și până la a doua parusie mai sunt trei secole, deci un interval suficient de liniștitor. Miza exegetului este dublă. Pe de o parte, acesta trebuie să‑și convingă auditorii de faptul că Anticristul nu lucrează încă în lume, în pofida asprelor persecuții suferite de Biserică. Ele trebuie înțelese ca încercări similare celor îndurate odinioară de profeții Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credincioșilor „lași”, „inferiori” (oiJ deiloi;), pe care Cristos însuși îi sfătuiește să fugă de Anticrist, de teama apostaziei, și grupul credincioșilor care vor rezista până la capăt. Admițând că este cu mult mai folositoare fuga din fața dușmanului decât înfruntarea lui, de vreme ce miza este mântuirea spirituală, Chiril legitimează dezertarea. Cel care își simte neputința să renunțe și să se retragă; dimpotrivă, cel care se consideră suficient de puternic pentru a înfrunta Răul în persoană, diavolul întrupat, să rămână și să‑și încerce puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căreia data sfârșitului lumii (și a Judecății) nu poate fi cunoscută riscă să demotiveze creștinii pentru viața spirituală. Dacă sfârșitul lumii constituie o necunoscută absolută, cum se justifică atunci stringența pregătirii, care mai este atunci sensul credinței? În această situație, miza dezbaterii se dovedește foarte importantă. Augustin își plasează discursul, în manieră foarte simbolică, sub semnul parabolei „slujitorului necredincios” (Lc. 12,45). După cum vom vedea imediat, el va relua această parabolă la sfârșitul expunerii sale, reformulând‑o și atribuindu‑i o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el trece sau nu prin Judecata rezervată, atât cât putem înțelege, pe de o parte, celor nebotezați și, pe de altă parte, celor care nu au știut să respecte botezul. Într‑adevăr, Judecata de Apoi nu prezintă, pentru Augustin, nici o miză importantă, ci numai ratificarea unei sentințe deja pronunțate. Pentru cei al căror suflet este viu - cei botezați sau cei care nu au întinat botezul - Judecata nu constituie practic un eveniment, ci un simplu popas pe calea fericirii veșnice. Pentru toți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În opinia lui Theodoret, iudeii ar fi respins Cartea lui Daniel din canonul Profeților tocmai pentru că vorbea de venirea lui Cristos, de judecata și de pedeapsa iudeilor înșiși, ca unii care nu au crezut în caracterul mesianic al lui Isus. Miza proiectului său este foarte clar descrisă în „Prefața” comentariului: „Nebunia și îndrăzneala iudeilor ne silesc să‑i lăsăm deoparte, pentru moment, pe ceilalți profeți, să arătăm așa cum sunt și să lămurim prezicerile lui Daniel. Căci îndrăzneala lor a crescut într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
București, 1975; Bate și ți se va deschide, Cluj-Napoca, 1978; Terasa, București, 1979; Ierarhii, București, 1981; Cestiuni secundare, chestiuni principale, București, 1983; Schimbarea la față, București, 1985; Rame și destin, București, 1989; Quo vadis, Domine?, I-II, București, 1993-1996; Marea miză. Teme și obsesii ale romancierului român contemporan, Târgu Mureș, 2003. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Așteptând în liniște”, ARG, 1973, 5; Ulici, Prima verba, I, 199-202; Culcer, Citind, 225-231; Titel, Pasiunea, 153-155; Dinu Flămând, „Bate și ți se va deschide”, R
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
și sociale române, oricât de convingător se impune autorul în haine de sociolog, nu aceasta era de fapt adevărata sa vocație și nici principalul său scop. Cum s-a mai observat și cum Lovinescu însuși a lăsat să se înțeleagă, miza cea mare și ambițioasă o constituia demonstrația relativ indirectă a necesității de înnoire, în unica direcție posibilă pentru cultura și literatura română: modernitatea estetică și tematică. În volumul al treilea al Istoriei..., în rândul forțelor cu acțiune de frânare a
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
manifestat și în Diferența specifică, și în Revizuiri. Criticul procedează, pe de o parte, la o minuțioasă investigare bibliografică, trecând în revistă și amendând unde este cazul teoriile critice emise pe marginea operei rebreniene. Pe de altă parte, una din mizele principale privește precizarea conceptului de realism la Rebreanu: se demonstrează contaminarea masivă a conceptului așa-zicând tradiționalist de realism prin fantele deschise de presiunea modernismului și a noilor teorii din epocă privind romanul și tehnicile lui. Mai puțin verosimilă este
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
decât până acum calotele celor două interpretări: cea istorică, morfologică și sistematică din volumele de indianistică și cea literară din cele două nuvele ale ultimei luni petrecute În România. „Curajul” despre care vorbea În Portugalia este curajul de a asimila miza teoretică din tratamentul narativ În cele din urmă În chiar nucleul cercetărilor (sale) de istorie a religiilor. Operație de unificare holistă din care, inutil poate de adăugat, rămân numai niște răsfrângeri care cu vremea s-au șters. Nu numai În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Rishikesh, la felul În care izbutise fantasticul românesc În Domnișoara Christina și la ceea ce, cu siguranță, ar fi Înțeles, În iarna anului 1940, Nae Ionescu și prietenii cu care urma să se reîntâlnească, vorbind numai despre metafizică... Tot acum, profilarea mizei nuvelei, deloc alta - În Înfățișarea ei teoretică - decât pledoaria din 1937: „Cu săptămâni Înainte făcusem un examen sever de conștiință, și renunțasem la tutun, alcool, carne, cafea, ceai și toate celelalte. Nu Încerc acum să refac istoria acestei penibile etape
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
imaginând biblioteca din strada S.) și traseele pe care i le desenase demult interesul său pentru un asemenea autor, cunoscut În fond printr-un singur pasaj dintr-o singură carte și transformat treptat Într-un martor tot mai convingător al mizelor teoretice, erudite și literare pe care Eliade le urmărește până dincolo de 1940. În 1936, Honigberger fusese menționat Între - În ordine - Vidyarnava, Wilson, Monier-Williams, L. Jacolliot, Leroy și problema „Rope Trick”. De atunci Vidyarnava, care reprezenta autoritatea indiană În probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se repetă. Unii au semănat și seamănă, alții amenință să semene cu niște rutieri rămași În coada unui pluton ciclist, părând, În tabloul unitar al cursei, doar niște spectatori mai rapizi - atunci când nu se declară Învingătorii celei care, lipsită de miză, urmează. Oricât de dure ar fi consecințele acestei Întârzieri istoriografice, nu trebuie preluată nici terapia culturală a frisonului; de altfel, referința (velodromul eventual) nu este, la noi, exclusiv fixată prin raporturile cu Occidentul. Windisch scria istoria indianisticii germane pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
drumul mare al prozei scurte, F, 1985, 5; Mircea Mihăieș, Pași în bibliotecă: „Drumul cel mare”, O, 1985, 17; Lidia Handabura, „Casca de oțel” în scurt comentariu plastic și, mai apoi, literar, „Orient latin”, 1996, 8; Eugen Bunaru, Tema și miza autorului, O, 1999, 9. D.V.
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
o observație percutantă, sensibilitatea asociindu-se cu luciditatea. Modalitățile de relatare (monologul, fragmentele dialogate, povestirea la persoana a treia) favorizează schimbarea unghiului de analiză, autoanaliza și, mai ales, observarea personajelor din diverse perspective. Prozatoarea împrumută formula jurnalului pentru a susține miza autenticității, incluzând astfel fapte, note de lectură și reflecții cotidiene, iar dramatismul este accentuat de interogații neliniștitoare. Tensiunea narațiunii provine și din intercalările temporale frecvente, și din distanța în timp între însemnări succesive. Mare pondere au elementele autobiografice: protagonista, Mimi
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
ar fi numărul 4-6, datat 1988, consacrat lui Emil Cioran, dar editat după revoluție. Ca o consecință a diversificării pieței culturale, publicația își pierde semnificativ din pondere și impact, anterior uriașe. Va fi preponderent o „revistă de sinteză”, cu o miză interdisciplinară, aducând într-un spațiu comun texte ținând de filosofie, ideologie, politologie, economie, epistemologie, literatură, studii de gen, cultură urbană, arhitectură etc. sau pur și simplu de enciclopedia culturală nespecializată. Dintre teme pot fi enumerate Lewis Carrol (7-12/1991), Feminism
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
combinat cu tentația experimentării discursului poetic extins, compus din secvențe narative, îl împinge către o prolixitate opacă și obositoare. Narația respectă un fel de traseu inițiatic, trece însă prin registre și modalități foarte diferite - narație simbolică, poezie abstractă, cerebrală, cu miză filosofică, limbaj oracular, apoi poezie a cotidianului, limbaj colocvial, neologic etc. -, încât ansamblul este hibrid. Alt ciclu, Douăsprezece ore ca pădurea, e alcătuit din poeme scurte, fără titlu, care se încheie adesea, în mod bizar, cu virgulă, deși, în genere
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
de la Orestia lui Eschil, schimbă decorul, plasând acțiunea pe teren românesc, în Moldova, pe la 1700: localizare iluzorie, intenția lui S. fiind montarea dramatică a cazuisticii unei „vini tragice”. În prim-plan evoluează neamul Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
sine , în cazul indivizilor care au deficiențe, atunci cand fac cunoștintă cu un sinonim, cu un obiect, cu un fenomen (pe care ei îl percep la modul comun/trivial), spre deosebire de individul cu „pregătiri estetice”, cu un limbaj al coerenței în care miza justifică solicitarea atenției noastre; să nu uităm că acestă coerență trebuie să raspundă unei așteptări de originalitate, actualitate sau noutate. Așadar, percepția de tip artistic filtrată prin binomul mental - senzorial (care are un cumul de rezonanțe intelectuale), se definește printr-
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
trebuie ca mai întâi să-i cunoști opera! Provocați elevii la astfel de exerciții de compoziției și veți avea surprize plăcute ..... și multe materiale pentru revista școlii! 6. METODA SANDVIȘULUI/SANDWICH-ULUI Ultima metodă necesită câteva pregătiri anterioare aplicării ei. Miza jocului poate fi chiar un sandviș. Vor fi necesare niște fișe colorate, iar fiecare culoare reprezintă o convenție: albul (pâinea) = titlul, autorul, timpul și spațiul în care se desfășoară acțiunea; verdele (salata) = tema și personajele principale; roșul (carnea) = subiectul operei
Metode de activizare a lecturii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cîmpeanu Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1139]
-
versificație, domeniu în care autorul este un deschizător de drumuri prin distincția pe care o propune între schema „ideală” sau „teoretică” și cea „reală” sau „practică” a ritmului și prin formularea conceptelor de „ritm dominant”, „substituiri ritmice”, „ritm secund”. Cu mize asemănătoare, culegerea de comentarii Scrisori din roase plicuri (2002) revine la expresia poetică eminesciană, semnalând unele similitudini cu Shakespeare, abordează limbajul personajelor lui I. L. Caragiale și se oprește la paralelisme între dramaturgul român și Cervantes, în fine examinează relația folclor-literatură
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
Documentat și cu o bună aplicare la subiect este, de asemenea, studiul introductiv la monografia consacrată de Victor Bumbești lui Paul Gusty (1964). Substanțială se dovedește însă prezența lui T. în paginile revistei „Teatrul”, unde scrie cronici dramatice, comentarii cu miză teoretică, articole de istorie a teatrului românesc, realizează interviuri și face traduceri din Bertolt Brecht (poeme, piesa Excepție și regulă), din Peter Weiss (piesa Hölderlin) etc. De altfel, a mai transpus din teatrul lui Brecht: Domnului Puntila și sluga sa
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]