4,695 matches
-
Ai sărit din mașină și te-ai dus la marginea canalului. Bineînțeles că nu ai încercat s-o împingi. A fost un accident. — Ești sigur... în fața lui Dumnezeu? — Da. George nu păru ușurat. O expresie de suferință îi distorsiona fața. Murmură ceva din care preotul nu desluși decât cuvintele „... de milă“, apoi spuse cu glas tare: — Am săvârșit un lucru îngrozitor. Părintele Bernard îl pofti din nou să ia loc, numai că George refuza să se așeze. Se duse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că, după ce a văzut atâta nefericire la alții, și-a dat seama cât e de norocoasă că are un soț loial și cuviincios, chiar dacă are o fire cam arțăgoasă, și un băiat admirabil, care crește înalt. Uneori, am auzit-o murmurând: „Desigur că George ar fi fost cu totul altul dacă trăia Rufus“. Eu unul mă îndoiesc de acest lucru. Nu-mi vine să mă despart de subiectul George, pe care, mărturisesc, îl discut frecvent cu Stella. Ea are impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arde gârla și calul îi acolo... Îi priponit în mijlocul stuhăriei... Bietul animal! Cine îl mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte de neînțeles, iar ochii cu boaba de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele din urmă și-a adunat gândurile și puterile, a luat-o pe Maranda în brațe, a urcat treptele și, intrând în casă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
jad... Știe bătrîna poetă cum se face neomul dintr-un om. Mestecă-n ceașca de cafea, ca și cum ar Învîrti cu lingurița prin sărurile marilor incunabule, mă rotește cu degetul după sistemul ei planetar, Îmi farmecă și desfarmecă ganglionii, Începe să murmure un cîntec străvechi, și gonadele mele o iau razna prin trup, izbindu-se de artere, de vene, de oase, Îmi păgubește sîngele, Îmi țintuiește fericirea deasupra creștetului. În această deltă amară mă chinuiește cu perlele nefolosite În poemele sale, perle
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Care ai umplut câmpia, De multă culoare În amiaza mare. Lia-Păpădia își ridică ochii spre soare în semn de mulțumire, iar acesta îi răspunse: - Ești floarea mea croită din razele mele și de-acum câmpia va străluci asemeni razelor mele, murmură Soarele privind-o cu drag. Și de atunci, Lia Păpădia, umple câmpia, așa strălucitoare în fiecare zi de vară. Povestea unui fluturaș Într-o dimineața devreme, când soarele încă își mai freca ochii,un fluturaș numit Fluturel dormea dus în
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
sunetele acelea minunate pe care le ascultam se vor preface în tăcere, în cenușă. Muzica va muri. Nu putem în timpul concertului să fugim înapoi prin desișul sunetelor spre clipa când, îmbătați de muzică, am deschis buzele și am început să murmurăm. Pe măsură ce înaintezi în emoție, te apropii și de sfârșitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea. Concertele care întrerup tăcerea nu fac decât s-o tulbure câteva clipe ca o piatră care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se învîrtă discul ruletei. Abia când acesta se oprea și vedeam că m-am înșelat, rămâneam descumpănit. Cum se întîmplase? Nu-mi explicam. "Trebuie să fie o greșeală", îmi ziceam atunci. Și iarăși o luam de la capăt, bănuind că unii murmurau, poate, în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poezia. Dar îmi rămânea, într-adevăr? De când începusem să mă închid în casă ca să-mi judec procesele, primăvara intrase, afară, bine, în drepturile ei. Numai că în loc să mă exalte ca altădată, primăvara mă umplea acum de revoltă. Ce valoare are să murmuri imnuri adresate soarelui când tăcerea însăși e ca o cobră? A iubi soarele când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dimineața ieșeam în stradă, dar cum vedeam un îmblînzitor mi se făcea teamă și începeam să tremur. Simțeam că dacă s-ar fi apropiat, dacă ar fi rânjit la mine și ar fi scos capul cobrei din sân, aș fi murmurat "trăiască inamicul" și atunci mi se făcea rușine și silă, fugeam acasă și ascultam din nou cântecul acela cu ritm de cizme tropăite. În asemenea împrejurări, înțelepții zic totdeauna: "Important e să nu fim mușcați. Trebuie să fii imbecil ca să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu puteam totuși să trec peste ceea ce se întîmplase. ,,O porcărie", îngăimă el după o tăcere lungă. "Nu-i adevărat?" l-am întrebat eu. Și cum tăcea, am adăugat: "Ar fi timpul, poate, să ne explicăm". "Nu asta e important", murmură el. "Dar ce e important?" A urmat o pauză. Răspunsul lui abia l-am auzit: "Faptul că mi-ai devenit dragă". Nu cred că a fost făcută vreodată o declarație de dragoste cu un ton mai obosit și mai trist
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe jilțul său. Am răsfoit cele câteva hârtii albe, după care am anunțat cu o voce gravă: ― Începem audierea martorilor. Și m-am întors spre ea, făcîndu-i semn să se apropie. ― Jură că vei spune adevărul și numai adevărul. ― Jur, murmură ea automat. Nu-i venea deloc să râdă. Ba chiar am surprins-o uitîndu-se în jur, ca și cum ar fi vrut să vadă publicul. ― O cunoști pe acuzată? am început seria întrebărilor. Surprinsă, mai mult bâigui răspunsul: ― Nu prea. ― Ce înseamnă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care nu vroiau să se lase mântuiți. Dacă l-ar fi urmat pe Savonarola, oamenii ar fi ajuns să vadă în orice naștere un avort și să suspecteze orice profet că duce sub mantie un cuțit, că, isprăvindu-și de murmurat rugăciunea, va pronunța o sentință de condamnare la moarte. E limpede, onorată instanță, că o revoluție este mai întîi o negație. Și că orice negație trebuie dusă până la capăt. Cine dărâmă Bastilia nu se poate opri la jumătatea efortului pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gurile căscate, iar tăcerea urla în gâtlejurile lor. Parcă nu așteptau decât să ne aventurăm spre ei ca să ne devore. Și pentru că noi nu înaintam, s-au culcat să-și facă digestia... ― Să ne întoarcem, i-am zis Eleonorei. ― Unde? murmură ea. ― În gară... Dar nu ne-am mișcat din loc. Parcă încremenisem acolo, hipnotizați de ochiul dogoritor și orb care ne fixa de peste tot. Deodată am tresărit. Am auzit un cuc. Și-a strigat numele de patruzeci și unu de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
O sărutam pe ochi să nu mai plângă și-i astupam gura să nu mai suspine. ― Iartă-mă, iubito! Iartă-mă, Aimée, că m-am îndoit de tine. Întotdeauna te-am învinovățit pe nedrept. Tu ești o mică minune! ― Aimée, murmura ea, ca-n vis, închizînd ochii. Ce frumos mi-ai spus... Îmi place așa de mult! Nu știu ce i-am șoptit și câtă vreme a ținut dezghețul nostru. Încetul cu încetul, fața ei s-a luminat, cum se înseninează cerul după
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că n-are decât două brațe pentru asta, și să mă copleșească de sărutări pe care să nu le uit ușor. Teribilă cădere din cer! Surâse preț de o clipă, murmură un do? întrebător, convențional, sec și atâta tot Eram pur și simplu consternat de această atitudine glacială și nu mă răbda inima să n-o întreb: ― Cum, ție nu-ți pare bine? ― Desigur, răspunse. Doar n-oi fi vrând să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
împiedică să-l plaseze în urmă. Parthenonul a ajuns, astfel, un loc de pelerinaje romantice. Acum, pot să spun că, după părerea mea, romantismul e părintele nelegitim al opticii noastre despre clasicism. Cele mai frumoase "rugăciuni pe Acropole" le-au murmurat romanticii. Și, sincer să fiu, chiar mă mir că această revanșă a romantismului, care a reușit să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mergem o sută de metri și oprim lângă alt negru. De data aceasta primim un răspuns, dar nu sunt sigur că l-a înțeles Cristian B. E trei fără un sfert. La un moment dat, Cristian B. devine palid și murmură, speriat: "Poliția". Un polițist negru ne face semn să tragem pe dreapta. Asta ne mai lipsea! Dacă am săvârșit vreo contravenție, orice șansă de a mai prinde cursa pentru Cleveland e compromisă. Din fericire, scăpăm ieftin. Polițistul ne lasă să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu seamă în meseria mea. Să fii oprit, de pildă, pe sălile tribunalului, de nevasta unui acuzat pe care l-ai apărat numai din spirit de dreptate și din milă, adică fără să-i iei un ban, s-o auzi murmurând că prin nimic, dar absolut prin nimic nu-și va putea arăta recunoștința pentru ceea ce ai făcut pentru ei, să-i răspunzi atunci că era firesc să fi făcut așa, că oricine ar fi procedat la fel, să-i oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
jos, înfipt în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică . Corul tăcuse și ecoul lui venea încă. Nory apăsă mâinile pe urechi ca să și le desfacă din tremurul rezonanțelor. - Ieri! . . . murmură Elena. - Admirabil! îi răspunse prințesa Ada. Elena se uită surprinsă de prezența ei, acolo unde ea se simțea așa de singură, si de sigură cu gândul ei, de altfel necunoscut Adei. în ajun coralul din Bach emoționase po Elena până la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a trăsurei se închise peste cei doi ocnași: Rim și Lina. In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: - Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă să se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fruntea și spune în șoaptă: ,,Dormi, copile drag! Îngerii și Domnul Iisus să te vegheze!”. Lumina se stinge, iar întunericul cuprinde camera. Luminițe vesele se strecoară prin perdeaua albastră. În curând, la geam apar îngerașii cu felinare. Ei încep să murmure un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de realitatea obișnuită. Pune pe masă, fără să zică nimic, cele două cărți luate în ajun și așteaptă ca Julius să-i dea altele. Tot două și, bineînțeles, tot despre mări și oracole. Fără să se uite, măcar, la ele, murmură un "mulțumesc" slab și se prelinge pe ușă. 19. "Cărțile despre oracole" mi-au adus aminte de Fontenelle și de sarcasmul subțire cu care își bătea joc de preoții lui Apolo. Pe unde voi fi pus, oare, cartea? Presupun că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
măicuța și el Îi dădu drumul, dar se poticni imediat, dîndu-și seama că ăsta nu era pianul pe care-l știa el. Se uită Înspăimîntat la măicuță: parfumul, lipsea parfumul; se simțea complet năucit și În spatele lui lumea Începuse să murmure; lipsea parfumul și ăsta nu era pianul lui și ea nu stătea lîngă el, așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu să cînte din nou și greși Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cartierul Marconi În păr se ridică În clipa cînd străinul trecea prin fața lor Îndreptîndu-oe spre trambulină, dar străinii nu pricep niciodată nimic și uite că ăsta nici măcar nu-i văzuse. „TÎrfa dracului“, spuse Enrique, frecîndu-și palmele. „Așa-i, tîrfa dracului“, murmură Pepe, sumbru și Manolo, alături de el, Îi oferea cu o mînă tremurătoare un chibrit aprins, deși țigara lui Pepe era aprinsă. Cecilia se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai auzea, pe ea care mereu rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana Țanțoșă amuțise, după ce murmurase un firav bună ziua și Își plecase imediat capul În pămînt. — Bună ziua, sau mai bine zis bună seara, fiindcă aici s-au aprins luminile. Bietul Julius, aflat Încă În căutarea fetei care nu o apucase pe un drum greșit ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]