3,083 matches
-
cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ridica spînzurătoarea... Pășea tiptil, prin camera aceea neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urlă, într‑o criză de isterie, ca un animal rănit de moarte. Mai mulți oameni încearcă s‑o calmeze, dar nu reușesc, așa că un profesor de medicină dintre cei prezenți îi dă un medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară când vine s‑o întrebe cum se simte; acesta provine dintr‑o familie destul de săracă și a studiat construcții de mașini, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul. Văzu, în oglindă, tava cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
completă. Culmea e că mi-au făcut din nou cunoștință cu ea. Uitaseră cu totul de petrecerea aceea. Camera de hotel, neutralitatea simetriilor : două paturi identice, noptiere, pături și lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mobilizeze și ea, mai departe, pe Caropol și doamna, pe Manole și doamna, pe Anton Albu și doamna. Pe dracu’, doamne !... trecute doar prin Politehnică. Politehnica, pensionul parvenitelor !... înghesuindu-se în jurul ei să afle cum se aranjează o masă pentru musafiri sau adresa vreunei croitorese de lux sau care sunt mărcile de parfumuri demne de o cucoană. Sufocând-o cu neroziile lor muierești, cu măruntele nemulțumiri și viclenii de mahala înnobilată. Le știe secretele, bugetul, minciunile. Fără a divulga, bineînțeles, informațiile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șantier un post. Când s-a dus, în sfârșit, să-i comunice vestea, femeia păru căzută din lună. Uitase cu totul ce-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are cum să intervină, să comenteze ; musafirul prevăzuse încurcătura prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să malaxeze această pățanie, să creadă că Prostul poate fi înșelat ușor ușor, prea. Nu mai e timp, vine coana mare, în rochie de casă, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
000 de ani. Și natura stabilește recorduri Réunion cunoaște trei zone climatice mai importante, cu diferențe accentuate între ele. De la specificul deșertului la acela al tropicelor, deosebirile sunt remarcabile. Ele sporesc farmecul insulei. Ploile, însă, sunt cei mai frecvenți musafiri. Ele produc și unele neplăceri, mai ales turiștilor, dar aduc și serioase beneficii naturii și omului. Dacă e să ne amintim de George Topârceanu al nostru, putem afirma că și la Réunion plouă dimineața, plouă la amiază, plouă seara, plouă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
naibii. Și este extrem de grijuliu cu liniștea sa familială, fiindcă prin aruncarea buzduganului, anunță cu cel puțin o oră înainte că vine acasă, iar prințesa să șteargă toate urmele vreunei vizite clandestine, pentru a nu fi nevoită să ascundă eventualii musafiri prin dulap. Deci credeți-mă, dacă mi s-ar da de ales, zmeu aș vrea să fiu! La „Trebonalu’ suprem”, mâncați-aș... Am primit mai zilele trecute un reportaj simpatic, trimis de un prieten de-al meu care lucrează pe la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi, dom'le, nu mai spuni minciuni, că știm cine era moarta, era mama lu' regili Cioabă... Hopaaa! Defecțiune! Se pare că asta nu era în program. Încep să vorbească precipitat în țigănește ca să nu înțeleagă musafirii. Lumea râde. Procesul se oprește. Apoi se amână. Al doilea proces, chipurile, se amână și el. E o rupere de logodnă, dar părțile din proces nu s-au prezentat, fiind prin Germania sau Islanda, cu „afaceri" curat țigănești. Gata, s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuia să mă spăl, să mă îmbrac frumos, pentru a-l însoți pe tata care, ca epitrop, ținea să nu-și lase strana goală niciodată. Părinții nu mă lăsau să primesc pe nimeni "la palat". Vara, "salonul" era accesibil numai musafirilor importanți, cum era "unchiul George". Atunci, se deschideau obloanele, se făcea aerisire, se punea o față de masă nouă, iar "unchiul George" era poftit cu toate onorurile cuvenite, mai ales după ce-i vorbise tatei despre bursele de la "Spiru Haret". Nu existau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în București. Anul acesta a stat cu 11 indivizi în cameră alături de Florin, un brăilean de care se împrietenise cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară, s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi; era o atmosferă destinsă, veselă, hărmălaie sporită cu prilejul revederii după vacanța de vară; stăteau tolăniți prin paturile aranjate... se râdea cu și fără motiv, se lua
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-o pe fata lui de 16 ani, frumușică, cu nuri numai buni de apucat, așa că după ce au fost expediați din cameră toți, gazda și slugile, amândoi s-au pus pe treabă. Fata era încântată de atenția ce i-o acorda musafirul și cum amândoi erau tineri, era și luna florilor, șoaptele lor se răspândeau peste toată suflarea satului, miresmele pământului le răscoleau sângele, nu le-a rămas altceva de făcut decât să joace cu patimă rolul, ce le-a fost dat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a întâmplat în studenție. Renunțasem la slujba mea de asistentă medicală un timp ca să urmez colegiul de artă și locuiam cu mai mulți oameni în această casă - în comun - când a venit cineva să stea la noi câteva zile. Un musafir. Și într-o zi eu ieșisem la cumpărături și când m-am întors, l-am găsit în camera mea, uitându-se la un tablou pe jumătate terminat. De fapt, nici măcar pe jumătate. Și m-am simțit, de parcă... m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dezvlăuindu-ți că mi-am însușit câteva din broșurile lor. Întinse mâna peste birou, îmi flutură prin față un catalog pe hârtie lucioasă, foarte scump și începu să-l răsfoiască. E o listă absolut eclectică, îngână el. Uite, asta, de exemplu: Musafiri nepoftiți pe capul nemților. O poveste veselă despre bombardarea Dresdei, scrisă de comandantul de escadrilă „Punct-lovit“ Fortescue, Crucea Victoria. Sună cam isteric, după părerea mea. Uite, asta mi-a atras atenția: O abordare luterană a filmelor lui Martin și Lewis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oftează femeia. De ce-ați oftat? ─ E adevărat ce-am spus, dar e greu să te obișnuiești cu ideea, zice ea. ─ Des - pi - na! ─ Pasărea mea vrea să iasă din colivie. Știți, de obicei zburătăcește prin casă, dar când am musafiri o închid, să nu deranjeze. Dar poate că dumneavoastră nu v-ați supăra...? Vai de mine, iubesc păsările, zice Pascal. De fapt cred că iubesc toate animalele. Și arborii, adaugă el. Și vișinata. Gazda surâde. Iar Pascal bagă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dea pe la ei câte unul din cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră omul în casă trebuie să-l omenești cu un rachiu? Trebuie! Că așa se cuvine la casă de oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu Îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea Înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii Înfundați În orbite, era trist s-o privești, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
printr-o improprietate a verbelor Întrebuințate, născută din obsesia tinereții răpite, care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, În spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicîndu-se: - „CÎnd am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvîntul), ca un musafir, Într-o Încăpere cu mobilă simplă dar cu o oarecare eleganță, o preocupare pentru estetică ai fi spus, ceea ce m-a mirat. PÎnă acolo Însă, am străbătut niște culoare, totul curat. Poftit În birou, fui Întîmpinat de șeful acelei instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În curte să Încerce la ușa de intrare din față, ce dădea În antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvînd, gîndi el, cît mai politicos suavul impact la care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu pentru curiozitatea ce se naște În asemenea situații, ci ca pentru un popas Înainte de a intra În camera propriu-zisă, unde totul era aranjat la locul lui, cu o estetică improvizată ce impusese cîteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atît de matinal. Intrînd, rîsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zîmbet, un zîmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajîndu-i fragilitatea - mă feream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În acele locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate cîte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care Îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocînd o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare Îmi mulțumi pentru „ajutorul” promis, și după cîteva zile, Împreună cu ea, m-am dus la atelierul de „Sculpturi funerare” și am vorbit cu responsabilul, spunîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui, Între mîndrie și umilință, de om al cîmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, cînd amurgul aluneca În camera altădată plină de rîsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]