4,012 matches
-
Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l pe Faraon de la Kotonoaga, cu mațele, în fine, umplute, cum începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a norocului pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10 Vocabulele ciudate, ce reproduceau termenul, oarecum inteligibil, mal, din spusa lui Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doctorul Spătaru nu e în Spital, mă informă, triumfător. Vine după-amiază. Întoarceți-vă, atunci! Și-mi întinse legitimația, semn că s-a încheiat audiența. Pe cuvântul meu de geolog, că mă duc să te raportez la partid! îmi zburlesc eu mustața. Dar nu mă duc nicăieri. Să nu stați mult, că am și eu răspundere! face într-un târziu cerberul. În holul de la parter, e o mulțime de lume, care vine și pleacă, îmbrâncindu-se la lift. Terapia intensivă, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căscat, până foșnește halatul unei asistente în vârstă, binevoind să mă îndrume spre salonul în care zace Ștefan Sturz. Pacientul îmi întinde o mână, la care mă așteptam să fie robustă, ca odinioară, și pe fața slăbită, subliniată de o mustață subțire și bălaie, ochii îi strălucesc de febră. Don inginer, îmi zice spitalizatul, în vorbe repezi și gâfâite, atâta am povestit despre aventura noastră, că nu mai am putere. I-am scris, aici, femeii mele și am pus toată întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și pe o parte mustața-i roșie, ca un pui de veveriță. Flăcăul cel de al doilea avansă pe cerul siniliu, de piatră acră, din dreptul unui nor gros și cenușiu, ca o grămadă de rufe. Măcar că purta și el niște pantaloni și o jiletcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
timp, în Capitală, la bătaia peștelui. Firește că, se trezi, pentru un nou aldămaș, invitat fără să știe cum, la o petrecere-monstru, oferită de un celebru boss, îmbogățit din speculații imobiliare. Chermeza era programată și susținută de un miliardar cu mustață de morsă și cu burtă mare, într-o imensă imitație a unui Complex de palate și de parcuri, gen Sans-Souci de la Potsdam. Noul Sans-Souci avea locația într-un ultim crâmpei meridional de pădure din vestitul codru de odinioară al Vlăsiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fă? Dacă se rupe scara de kilele mele?! Ia zi: tu răspunzi pentru asta? Ai? Tu răspunzi?... Își arătă cu degetul burta enormă care-l făcea să evoce o morsă tolănită pe o banchiză de gheață, lăfăindu-se lenevos, cu mustața năclăită de vin basarabean roșu și vârtos. Hohoti îndelung, bătând aprig din picioare și când îi reveni sufletul se răsti, ca și cum îi vorbea doamnei Bleotu: Răspunde, fă, îi zisei eu, muierii. Tu răspunzi, ai? Cu o agerime surprinzătoare pentru conformația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
originea diversă a unor autentice școli de pictură de la Fontainebleau. Contemplând liniile pline de feminitate ale unei cadâne, executată de Degas ori de Peter Breugel cel Bătrân, rememoră relatările de la cafeaua de dimineață, susținute de recentul său prieten, magnatul cu mustață de morsă de la Sans-Souci, care, la deșteptarea generală, îi zisese cu o convingere de nezdruncinat: În secolul ăsta, nu mai găsești nici o femeie care să nu poată fi cumpărată la un preț bun, ca, de pildă, echivalentul greutății ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai și primele din iunie, de candidații la primărie. Și lor le-am trimis denunțuri. Unul către candidatul PSD suna cam așa: Nenea Popa, să știți că un băiat cu părul lung și adidași galbeni de penelist v-a desenat mustăți pe afișul În care zâmbiți așa frumos și arătați cu degetul. Dar n-am insistat În direcția asta prea mult. Deși am păstrat puerilismul, măcar În ceea ce privește o acțiune, organizată la exact o lună după Întâiul mai al convertirii noastre civice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și poliție, am reușit să-i creăm o identitate scriptică personajului nostru, sub numele de Mile Spătaru. Apoi l-am Înscris În cursa electorală, punându-l să vorbească În clipurile electorale filmate și trucate de Andreea, În care Leac purta mustață și perucă, despre scăderea populației de albine din județul Arad, despre pericolul creșterii numărului de dioptrii pe cap de locuitor și despre necesitatea folosirii zilnice a deodorantului intim cu aromă de stânjenel. Amestecam de multe ori mesajul electoral cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prezintă la rândul lor. Din explicațiile celuilalt se înțelege că trebuie să ajungă urgent la sediul Legației germane și domnul colonel fusese destul de amabil încât să-i permită deplasarea împreună cu ei. Șoferul, un subofițer român între două vârste, scund, cu mustață stufoasă pe fața rotundă, învârte cheia în contact. Zgomotul motorului izbucnește violent, duduind regulat. După ce trec prin verificările punctelor de control, pornesc cu mare viteză către București. În fața lor, șoseaua se dezvăluie ca o panglică lungă și subțire de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răspunde vorbelor mascate cu un râs plin de farmec și feminitate. Mi-aduce aminte de serile petrecute împreună la Mangalia. Mare, valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face semn unui ospătar rotofei și cu mustață subțire. Uite așa se duce romantismul! Țuguiind ostentativ buzele, Smaranda pufnește înciudată și pentru câteva clipe chipul ei capătă expresia drăgălașă a unei fetițe bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceapă cu pumnul și o împinge către Carol. Ia, nu te sfii! Că acolo unde mergem noi nu sunt obrazuri simandicoase, să le pută. Da' mai știi, poate așa frițul o să fugă de tine, hohotește el, împingându-și în față mustața cânepie care ascunde buzele groase. În timp ce râde, cicatricea de pe obraz se încrețește, lucru ce-l face să închidă pe jumătate ochiul drept. Trăsăturile osoase ale chipului aspru arată deslușit cei treizeci și trei de ani tocmai împliniți. Poreclit Americanul, pentru că tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
hîrșîite, guturale ale unei uri care bolborosește, de la mimica expresivă la dominantele posturale. Vocea determinată a lui Daniel vine în contrast cu vocea stinsă, obosită a lui Henry Plainview sau cea efeminat suavă cu derapaje isterice a lui Eli Sunday, pastorul evanghelist. Mustața "pe oală" ca și sclipirea metalic-cinică a privirii îi conferă un aer de bandit al vestului sălbatic, amintind de rolul făcut în Bandele din New York. Personajul dobîndește uneori o atitudine statuară de conchiscador, iar, în final, cocîrjat, redus la un
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
-mi înnegrească întreaga zi: Cutezanța unui profascist notoriu " Ieri, la conferința în limba franceză a rectorului S.S., ținută sub auspiciile Institutului Francez, publicul a fost scandalizat și abia și-a conținut revolta, zărind într-unul din staluri sinistra chelie și mustața de rău augur, a unuia din strigoii cei mai avizi de sânge, aparținând unei lumi care, se pare, a apus pentru totdeauna. Ce are acest personagiu, binecunoscut nouă, cu cadențele limbii lui Racine? Să se termine cu aceste provocări. Cerem
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
ici și de colo în străinătate când o așchie de cunoștință, când alta, s-au întors cu surcelele în poală să dea foc țării și nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau chiar fiii giubeliilor, cari, mai murind, după vremuri, mai dîndu-se în lături de bunăvoie, era libertăților și pospăielii importate a-nceput
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1 ia 100 000. Și mai respiri, până te întărești. Bani să vă dau n-am nici eu. Doi: în chestiunea cadrelor burgheze care râd de voi și lansează anecdote reușite (și aici Stalin avu un gest, își netezi râzând mustața, ca și când le-ar fi auzit și el acele anecdote, despre care eu nu-i spusesem dacă sânt reușite sau nu și i-ar fi plăcut și lui), și mă luă de braț și mă duse în fața unei mese cu harta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abundent, negru, îi creștea aproape de lângă sprâncene, privirea vicleană, dar limpede, nu lipsită de o anume fermitate (care repede, prompt, putea deveni insolentă), era tot ce avea frumos acest chip rotund, ai fi zis buhăit, cu pomeți roșii, cu o mustață groasă care masca o gură hilară, gata să se întindă în rânjet (căci de râs cu gura mare nu râdea aproape niciodată)... Vorbirea îi era mieroasă, exclamația și accentul puternic dialectal, și în loc de virgulă frazele sale erau punctate de un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pomană? Acum or să te împuște pentru greșelile pe care le-ai făcut și pentru alea pe care nu le-ai făcut... Cum o să te ierte rusul că ai intrat peste el, și încă cu cine? Cu smintitu-ăla cu mustață ca un rahat de muște, să mă iertați, care a comis crime împotriva umanității? Păi te bagă și pe tine la crimele lui, chit că tu o să zici că nu le-ai făcut... Nu le-ai făcut? Cîh, le-ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
povestind, dând din mâini, declarând indignat că asta nu se poate, amenințând chiar... și deodată îl vedeam cu chestia-aia pe gură: gata, nu mai putea scoate un cuvînt! "Rî-deți, ai!? zise Vintilă râzând el însuși, dar mai potolit, pe sub mustață. Păi nu-i așa, dom' profesor? Ce poți să le faci? Ăsta e darul lor, pe care îl au ele de la natură, cum să le convină egalitatea? Credeți că eu sânt stăpân pe deplin la mine acasă?" "Nu?!" Nu e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi stârnea o mare veselie și în același timp o împăcare neașteptată cu lumea, izbucnii iar în hohote și punîndu-i mâna pe umăr îl împinsei mai încolo cu o neascunsă simpatie. "Rîdeți, ai? zise, tot așa, râzând el însuși pe sub mustață. Ce vă înveselește așa, dom' profesor?" mă întrebă curios. "Cum, răspunsei, veselia ta!" " Deci mă găsiți un om vesel?" Da, foarte vesel, cunoști femeile." "Cum să nu le cunosc, zice, dacă am avut de-a face cu ele. Și de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
una, cu două. Nu te puneai nici cu Dromichete, nici cu nea’ Vodă Cuza. Trebuia să-ți iubești țara și, odată cu ea, și pe toți bărboșii virili din manuale; dintr-un exces de zel (uneori și de plictiseală), le confecționam mustăți colosale sau le-alungeam bărbile până cădeau din pagină. Ni se cerea doar puțină recunoștință. Viața ne fusese salvată, pe rând și în epoci diferite, de Gelu, Mircea și Mihai (numele de familie contau mai puțin; probabil de-aceea cronicarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]