4,723 matches
-
blestemul tău, nu al meu. Gura ei se mișcă, întrebând: Cum? Cine? Dar nu se aude nici un sunet. Furia lui se dezlănțuie. Tu ar trebui să faci chestia asta. Du-te și adu pe cineva înapoi. Cineva stă în prag, mut, adus înapoi de un bilet care va circula la nesfârșit. Ca să trăiești. Și acum, blestemul e al lui. PARTEA A CINCEATC "PARTEA A CINCEA" Și să aduci și tu înapoi pe altcinevatc " Și să aduci și tu înapoi pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng și se-nchină. Ce multe au loc în lacătul mut al destinului nostru și iar o luăm de la început, orice oftat e-n zadar. Un zar e-aruncat de la naștere și noi credem, ca Chanteclair, că soarele răsare prin noi și orice zi prin cântecul nostru apare-n eter. Oare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de veșncie; numai tu, copilărie, ai rămas tot tu în suflet. 1984 - Sihla Oana, În somn și-n vis, în noaptea deasă, de lângă iarna care vine intrai în casă tu, mireasă la braț c-un prinț din Filipine. Am rămas mut, cum n-am mai fost nicicând de atâtea vii emoții pe care le-ncercăm cu toții când dăm de-al vieții noastre rost. Ne-am sărutat și-abia v-am spus „Bien venus, mes chers amis!” Ce-aproape suntem de Apus
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
coloană, apoi m-am întins pe spate și l-am văzut pe el, pe medicul- prieten, cum se spală pe mâini îndelung, era foarte liniștit, dar nu vorbea sau eu nu auzeam, pentru că totul era vătuit ca într-un film mut. Apoi l-am văzut cum ține ceva în mâini cu grijă și a fost ca și cum privirea mea ar fi parcurs o distanță imensă și în sfârșit am văzut că- mi oferea un copil murdar, jilav, cu părul foarte negru, care
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
mărunțișurile și banalitățile ei ar trebui totuși să prevaleze în fața oricărei pasiuni interioare, vin și din copilăria petrecută la țară, de care mă bucur că am avut parte. Unde aveam la dispoziție curtea și îmi plăcea, normal, să stau mai mut la aer, în timp ce cărțile, care m-au fascinat și ele dintotdeauna, erau rezervate exclusiv orelor fierbinți din jurul prânzului, în timpul verii, când eram nevoită să mă adăpostesc în cameră, la răcoare, și zilelor de iarnă, când întunericul venea mai repede și
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
Celei. Sprânceana dreaptă, decolorată de Amalia cu peroxid că așa e cool îi devine dintr-odată fosforescentă, ceea ce nu e normal, dat fiind că neoanele supermarketului își fac treaba lor de neoane mai mult decât e nevoie. O explozie infinită, mută și odihnitoare. Oprită în aer în plină desfășurare ca și cum cineva a dat pause pe telecomandă fix în toiul efectului special. Le privesc așa o vreme, verzele alea spulberate prin aer ca o ceață de culoarea apusului de soare dizolvat în
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
brațele ca niște labe mari, negre, Întinse Înainte Într-un gest de apărare În timp ce se retrage În lumina brutală, necruțătoare, a soarelui de august pe terenul arid, golaș, de lut tare și uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
simțind, gîndind, cu inimile pline de o uimire profundă și mută: — În fapt de seară, stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce puteam spune acum despre pămîntul pustiu... ce puteam spune acum despre materia și forma veșnică... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nopții, pășind În sus și-n jos pe strada pietruită și pustie, cu buzele tremurînde, cu trupul inert, cu inima bătînd? Oare n-au strîns din dinți făcînd gesturi nehotărîte și crispate, n-au simțit frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare În formă de pîlnie? Oare n-au așteptat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Apoi se așezară din nou. Urmă apoi o liniște totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că engleza era vorbită și înțeleasă de toată lumea. Totuși, îi deveni acum cât se poate de clar că orice idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Urmă apoi o liniște totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că engleza era vorbită și înțeleasă de toată lumea. Totuși, îi deveni acum cât se poate de clar că orice idee pe care și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
automat. Situația specială ." Era o afirmație - legată-de-realitate, deci se încadra în judecata Semanticii Generale. Cuvintele care fuseseră rostite cu atâta indiferență mai aveau și un alt sens revelator: ...alte ființe umane la bord... În afară, desigur, de sărmanul acela tânăr mut, care-i servise omleta, era cât se poate de clar că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei doi Prescott, Leej și Enro și ceilalți. Aceștia erau încă în viață. Captivi, dar teferi. Brusc, totul deveni trist. Comandanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fi-ecărui om, fiecărui creștin, fiecărui preot. Fără umilință nu se poate trăi; fără răbdare se trăiește rău; fără forță se trăiește puțin. Aceste trei virtuți necesare, pe care patrupedul nostru urechiat le posedă și ni le învață cu înțelepciunea sa mută, dar în același timp expresivă și convingătoare, sunt virtuțile care îi amintesc preotului că este „măgarul” lui Cristos pentru că este slujitor din iubire. VI PREOTUL ȘI ARTA DE A VESTI CUVÂNTUL „Într-adevăr cum elocvența care nu-i luminată de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un comandant roman foarte iubit de Traian, Longinus, prefăcându-se că ar vroi ai vorbi de pace și după ce pune mâna pe el, amenințându-l cu tot felul de chinuri, îi cere să destăinuiască planurile lui Traian. Romanul însă rămâne mut la toate întrebările, Decebal atunci se gândește a se folosi într-un alt chip de prinderea lui Longinus. Trimite lui Traian răspuns că dacă nu se va retrage din Dacia, înapoindu-i toată țara până la Dunăre și dându-i și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale. Ochii albaștrii aveau o lucire arzătoare. Privirea lui se fixă pe privirea lui Gosseyn. În sfârșit, aparent satisfăcut, deschise gura și vorbi. Urmă un moment mut, apoi: - Gilbert Gosseyn? Tonul robotului traducător sugera o interogație. Dacă aceasta era o reproducere destul de exactă a originalului, ca o realizare remarcabilă. Cine - adică - este Gilbert Gosseyn? Nu zăbovi asupra acestui amănunt. Își limită expozeul la evenimentele produse în sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea de umbră își putuse da seama deja că întemnițarea lui Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată că Nirena îl privea neutră. Ea zise necăjită: - Mă costă mult să-ți vorbesc. - Te asigur, zise Gosseyn, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
O secundă. Să verific dacă acest mesaj a fost trimis. - Atenție! îi aminti Gosseyn. Madrisol își strânse și mai mult buzele, dar încuviință, se întoarse după mai puțin de un minut. - Nu, zise, mesajul n-a fost încă trimis. Gosseyn, mut, îl privi un moment. Nu era prea convins. Era prea mult pentru un om în poziția lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
buzunar un cuțit și, până ca Gosseyn să prevadă gestul, și-l înfipse în inimă. Se auzi zgomot de pași. Căpitanul Free, urmat de Leej, dădu buzna în cameră. - Ce s-a întâmplat? întrebă, cu sufletul la gură. Se opri mut, văzându-l pe trădătorul cu fața contractată care se clătină și căzu mort. Comandantul îl recunoscu; era unul din asistenții inginerului transmisionist. Verifică matricea dispusă în fantă, dacă ea corespundea efectiv bazei situate la patru sute de ani lumină. Acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin îi cunoștea din vedere, alții, necunoscuți. Și Nirena, Patricia, Crang. Vor fi în pericol dacă Secoh va face apel la o sursă de energie, dar trebuie să riște. Se juca ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
colțul opus era ocupat de o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor strălucitoare ale aparatului de cafea. Era îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă și papion negru și fie era mut, fie era neobișnuit de reticent. Nu vorbea deloc; clienții i se adresau doar pentru a comanda cafea sau țigări, și atunci cînd nu le vindea, stătea atît de nemișcat încît tejgeaua părea o prelungire a corpului său, ca unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bluză albă, dar cu pantofi cu toc în loc de bocanci, iar el o viola îndelung, cu gesturi complicate, cu torturi și umilințe mentale și fizice. Pentru a-și reține gîndurile să nu atingă climaxul masturbării, își muta brusc gîndurile și rămînea mut de uimire că mintea putea săvîrși asemenea schimbări fizice. în momentul în care penisul i se strînse, astmul deveni mai puternic, apăsîndu-i gîtul și pieptul; apoi mintea lui se prinse din nou de imaginea femeii și o excitație chimică, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl găsi enervant. Scriitorul era incapabil să-și imagineze un dușman, și unica lui noțiune despre virtute era supunerea totală față de cel mai puternic. O asistentă aduse prînzul lui Nancy. Mîncă o singură bucată și, peste o clipă, Lanark rămase mut văzînd-o pe Rima cum mănîncă restul privindu-l sfidător printre îmbucături. El se prefăcu imediat că nu o vede și ciuguli dintr-o bucată de ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]