3,270 matches
-
umplută» cu ființarea descoperită în această stare de deschidere. De aceea, numai Daseinul poate fi cu sens (sinnvoll) sau fără sens (sinnlos).“ Orice alt mod de ființare va fi conceput, în această perspectivă, lipsit de sens (unsinnig). Se face mențiu nea că expresia „lipsit de sens“ nu indică aici o valorizare, ca în cunoaștere sau în axiologie. Lipsită de sens este tocmai acea ființare numită Vorhandenheit, ființarea simplu prezentă, ceea ce ne stă în față în simplitatea faptului de a fi. Am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
timpul pensionării. Abia de a doua zi după ce s-a văzut pensionar a observat că, de fapt, se afla Într-o mare dilemă. Convingerea de a rămâne, până la finele vieții, celibatar, i s-a topit ca un biet fulg de nea, lovit, brusc, de razele unei desprimăvărări mult prea timpurii. A hotărât să se căsătorească. Și-a căutat, un scurt timp, perechea, printre cunoscutele, printre fostele prietene de odinioară. Nici uneia nu i-a ars de el. A ascultat, zeci de nopți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a coborât, și, dumirindu-se, definitiv, despre ce poate fi vorba, puse mâna pe sacoșa plină doldora de bani, și șio introduse În ea. La care, altercatorii, au sărit ca arși, renunțând brusc la scandal și oprindu-l, totodată, pe nea’ Gigi, pe care, de altfel, Îl cunoaște toată lumea, ca pe un cal breaz. Nu! Stai! Oprește-te! Să nu care cumva să umbli la bani! Dar, măi băieți, nu de la bani, v-ați luat voi, oare? Ba da. Însă, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Îl aruncară. Olovinaru puse ștergătoarele. Urcă la volan. Tânărul Dan urcase deja. Porniră, prin Întunecimea ploii. Mergeau Încet. Tăcuți. Înfricoșați. Acum, ce-o să facem?, Întrebă Dan. Păi, ce să facem? N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul?, Întrebă, băiatul. Omul?, Îi răspunse, printr-o Întrebare, cel de la volan, după care-i arătă, cu palma mâinii drepte, ca un căuș, măturând, prin aer, către vale. Omul?, reluă el, acum, e, hăt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la materia lui, Nea Tomiță nu-mi pusese niciodată mai mult de opt, din pricina purtării. Totuși, când de la Cancelarie s-a cerut o listă cu cei mai buni din clasă la Română, ca să-i înscrie la concursurile de la "Tinerimea Romînă", Nea Tomiță m-a trecut și pe mine, printre alții, care aveau note mai mari de opt. Pe vremea mea, prin 1919―1920, concursurile la "Tinerimea Romînă" se țineau pe la sfârșitul anului școlar. Era prin mai. Toma Dicescu a intrat în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai ceva ca la teatru. Pe Nea Tomiță îl necăjisem de multe ori. De data asta, nu știu de ce, însă, ochii au început să mă usture fără de voia mea... să simt săgeți prin ei... și m-au podidit lacrimile! Bietul Nea Tomiță Dicescu nu vorbise niciodată atât de pătrunzător!... Și cum se nimerise ca tocmai eu, zurbagiul care-l supărasem de atâtea ori, să-i fac o bucurie atât de mare pentru cariera lui dăscălească! Mi se părea ceva cu totul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în scopul bine determinat de a face lecții cu "fetele" ― că avea trei ― și mă mulțumeam cu cîte-o privire dulce sau cu o scurtă strângere de mână pe sub caiete! Amărât peste fire de atitudinea mai mult decât turcească a lui Nea Costică (ce nume caraghios pentru tatăl unei iubite!) am lăsat "De bello Galilco" la o parte și m-am apucat să mâzgălesc maculatorul, caligrafiind numele verișoară-mi în toate felurile și-n toate pozițiile: rond, cursiv, batard, cu litere de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cuiburi pui, cu ciripitu-n sine și primul roi de-albine, iar mierea-ți dulce cu care ne-ai atins, ne-a osândit pe noi poeții, să căutăm în valuri, în vis și-n dune de nisip, în fulgi de nea, în fulgi de îngeri, în asfințit... pân‟ la asfințit.
Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
pornească spre Europa. Mistic, cu curajul sinucigaș al nebunilor, baronul este încrezător în magia pe care o domesticesc șamanii săi siberieni. În foc sau în pietre, ei sunt capabili să citească mersul vieții, iar Corto Maltese este martorul unei aseme nea coborâri în adâncurile tainelor, atunci când vrăjitorii invocă forțele elementare spre a întări himerica cruciadă păgână a baronului. Ereditatea lui este marca acestei sinteze iluminate pe care Revoluția și războiul civil o scot la lumină. Înainte de a fi profetul Imperiului asiatic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. Și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al darurilor pentru copii. Doamna Uzunov nea spus, copii ai soartei, mergeți la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul soborului și l-am fi tânjălit să
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Ce n-ar fi dat să fi fost împreună, să-i admire părul împodobit de steluțe de zăpadă! Anotimpul rece, cu tot frigul, cu toată promoroaca are și frumusețile lui începând de la primele semne ale sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tot frigul, cu toată promoroaca are și frumusețile lui începând de la primele semne ale sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o clipită acoperă totul în alb, într-o linște desăvârșită în care percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În vârtejul stârnit de zborul lor tot vacarmul și toată mizeria adunate-n Încăpere. Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl confundase cu Oliver Își trăsese peste pardesiul său murdar un halat de un alb imaculat. Fâlfând deasupra pasarelei, corbul scoase un cârîit prelung, iar de pe acoperișul vagoanelor staționate În gară Îi răspunse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o roage, cât se poate de frumos și respectuos, Într‑o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce‑i drept, În odaia lor, pe masă, era o vază cu stânjenei proaspeți, perdelele scrobite ca hârtia și albe ca neaua, totul perfect rânduit, iar baia cu plăci de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n‑ar fi cutezat să‑i spună nimic mamei căci, după câte se petrecuseră, după șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a orânduirii existente. El, Însă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întrupării forței. Care preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sânge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfârșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă ce‑i drept) care venea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după ei. Le-am spus soțului și prietenului să mă aștepte, am traversat strada și am intrat în casă, după țigani. Acolo era o sală lungă cît casa și o masă la fel de lungă, acoperită cu o față de masă albă ca neaua. În jurul mesei, o mulțime de oameni, bărbați și femei, stăteau așezați la masă, pe taburete (scaune de lemn pătrate, fără spătar). Cei doi țigani mergeau de la unul la altul și le ghiceau în cărți. Iar eu alergam de la țigan la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale pe inima ta? Ia, mărturisește, tu, lui badea! Ia zi-i, tu, lui nea Ștefan Sturz!... Iar el, stând mult timp în cumpene, s-a înduplecat a zice că: foame mare estem la noi, toți Și eu, atunci, l-am alinat, zicând cum că: nu e mare foame, de vreme ce avem apă și scoarță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lepădă haina și își suflecă mânecile cămășii, hotărând: Ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Am să te ajut eu să te implici, își argumentă el decizia de a-l târî afară, în ger, într-un cămeșoi ce lăsa pe neaua albă dâre de murdărie învechită. Jos, în curtea învăluită de întuneric, prinse a-l tăvăli, gol, scheletic, cu viața abia pâlpâind în el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de vară îi mângâie fața. Mai erau și alte edificii lângă marea construcție, clădiri anexe răspândite ici și colo într-o rețea de arbori. Dincolo de ei, - pânză de fond de o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
TEI (poveste obișnuită) versiune scenică după scrieri de Mihai Eminescu Personaje Făt-Frumos din Tei (Ieronim) Frumoasa fără corp (Cezara) Mama (Doamna Lume) Bufonul (Domnul Destin) Toboșarul Cântărețul orb Prima Ursitoare Ursitoarea a doua Ursitoarea a treia O fată Un băiat Nea Costică Regizorul În desfășurarea spectacolului, convenția teatrală nu va fi doar implicită; totul se va petrece "la vedere", într-o formă de repetiție aproape generală, cu dialoguri care pot cuprinde și intervenții spontane între cei de pe scenă cu cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și Barca, și Râul, și Castelul... Du-te, Nea Costică. Termină-ți liniștit partida și bea berea. Sau gândește-te la vremea când aveai 18 ani, Povestea lor e cea pe care ai trăit-o și dumneata cândva. Du-te, Nea Costică... (Nea Costică iese cu elementele de decor. Scade încet lumina.) BUFONUL: Ei au plecat spre povestea lor. Și-i învăluie timpul, domn tuturor celor trecătoare... (iese) ( Lumina scade total pe scena. Spot pe Regizor. Cât timp spune replica următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]