4,685 matches
-
că e într-un pustiu uscat lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lumină fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde?"46 Semnificația "galbenului" în alchimie și în cosmologiile popoarelor, rămâne asociată de veșnicie (precum aurul este metalul nemuririi), de "esența divină"47, fiind preluat ca atribut al principilor, regilor. În tantrismul budist el corespunde elementului pământ și vestește bătrânețea, "apropierea morții". Eminescu preia aceste valorizări negative ale galbenului "boală" thanatică care se transmite din stea ("Sori se sting
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și passim. 20 Balotă, N. Op.cit., p. 27. 21 Călinescu, George Istoria literaturii române, Ed. Minerva, 1982, ediție îngrijită de Al. Piru, p. 459. 22 Ibidem, Op.cit., p. 459. 23 Vezi Tânguirea, sau gânduri de noapte despre viață, moarte și nemurire (The Complaint, or Night Thoughts on life, Death and Immortality), 1742-1745, de Edward Joung. Despre poemul său în 9 cânturi în care găsim rezonanțe eminesciene (precum: moartea este supremul bine fiindcă eliberează de "închisoarea" trupului Cântul V; lumea este "un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța uluitoare a moldoveanului de-a prinde în mirificul său năvod atîta umanitate necăjită? Nici unul. Numai că obidiții din pămînturi, bordeienii veșnici au trecut în nemurire prin condeiul... unui mare înstărit. Urcați-vă, o clipă, în campanila lui conu' Mihai de la Copou și veți avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mistuiesc în aste ape-ntărîtate. Brăzdatul cîmp răspunde groapei. Cum îmi răspunde o aud: "Iată, cu iuțime se-apropie-acea vreme cînd o să fii precum ceva 545 Uitat; cînd cineva de tine va vorbi nu va fi crezut. Cînd omul cu blîndețe în nemurirea să se stinge, Cînd cel ce-i muritor se duce fără urmă într-o cunoaștere mai nalta, ei lucrurile Care-au fost le-aruncă, acestfel cu blîndețe cei Muritori s-or stinge Și-acestfel se vor face nevăzuți celor ce rămîn
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atunci, O-ncîntătoareo, așază-te, căci ești că iarbă, Te nalți în roua dimineții și noaptea te-nfășori". 410 "Vai! sînt doar precum o floare? atunci mă așeza-voi jos, Atunci voi plînge, atunci jeli-mă-voi și suspina-voi pentru nemurire, Și-l voi mustra pe făcătorul meu, pe tine O Soare, care mă nalți să cad". Așa grăind ea șezu jos și plîns-a pe sub meri. "O, să piei, tu, Soare! care nălțatu-m-ai spre a ma tulbură, 415 Care mi-ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
veselesc în jurul Teascurilor Vinului. Mică Sămînță, Jucăușa rădăcina, Rîma, micuțul cărăbuș, Furnică înțeleaptă 336, Dansează-n jurul Teascurilor Vinului lui Lúvah; e-acolo Centipedul, Paianjenul cel cu mulți ochi al gliei, Cîrtita cea-nveșmîntată-n Catifea, Si Urechelnița-narmată, plăpînda larva, blazon al Nemuririi; 760 Încetul melc fără de casă, lăcusta care cîntă, bea și rîde: Iarnă sosește; și-îndoaie zveltul trup fără să murmure. Acolo e Urzica, cea care-nțeapă cu puf moale; și-acolo (e) Scaietele cel revoltat a cărui jale-amară este crescută
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
croyances et des idées religieuses, Payot, Paris, vol. 1, 1976, vol. 2, 1978, vol. 3, 1983] 20. Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Humanitas, București, 1995 [titlu original: Traité d'histoire des religions, Payot, Paris, 1964] 21. Mircea Eliade, Yoga Nemurire și libertate, ed. a II-a, Humanitas, București, 1993 [titlu original: Le Yoga Immortalité et liberté, Payot, Paris, 1954] 22. Mircea Eliade, I. P. Culianu, Dicționar al religiilor, Humanitas, București, 1993 23. Gheorghe Eminescu, Napoleon Bonaparte, ediția a II-a revăzuta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vinul" istoriei, care curge prin filtrul teascului/ războiului-tiparniței/ Cuvîntului (că manifestări ale "caii strimte" despre care se vorbește în Noul Testament: Matei 7,14: "îngustă este calea care duce la viață"), la nivel simbolic, este astfel transformat de Hristos în sîngele nemuririi, viața veșnică. 134 "The Marriage of Heaven and Hell", 14 (BCW: 154) ("omul s-a-nchis pe șine, pîn' ce va vedea lucrurile toate prin strimte crăpături ale cavernei sale"). 135 All Religions are One (BCW: 98): "the forms of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pămînt, Svadhisthana apă, Manipura foc, Anahata aer. Ultimul stadiu este de fapt trecerea în planurile de conștiință eterne. Aici însă evoluția se oprește la foc. Din punct de vedere alchimic, după foc urmează diamantul, trupul de slavă, adică pămîntul de nemurire. Prin urmare, Blake da exact ordinea alchimica a transmutărilor: pămînt apă aer foc. 122 (IV, 69) Se va osifica: Verbul folosit aici de Blake, bonify, poate induce în eroare, deoarece înseamnă "a beneficia" sau "a transforma în bine", "a îmbunătăți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Shriyantra cu vîrful în sus desemnează principiul masculin, Shiva, spre care urcă, prin expansiune, Shakti, vîrful acestuia atingînd Nordul din reprezentarea Golgonoozei (adică Raiul). Sînt simbolizate astfel urcușul creației, "manifestările cosmice pornind de la unitatea primordială" (cf. Mircea Eliade, Yoga Nemurire și libertate, 1993, p. 193). Golgonooza este o "zidire din suflete omenești" și din trupuri (Milton, 6, 19), identificată cu Ierusalim (libertatea spirituală). Prin Golgonooza, așadar, Blake sugerează comuniunea sufletelor care este Raiul zilei a opta, eternă și libera. Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acceptat pentru a-l înțelege pe om și ca subiect moral: deși viața omului este dependentă de satisfacerea unor nevoi "sensibile", lui îi este îngăduită și speranța în desăvârșirea sa morală și în împlinirea fericirii sale: dar numai în perspectiva nemuririi sufletului și în supoziția existenței lui Dumnezeu. Fericirea, în proiectul critic "practic" kantian, este mai degrabă demnitate de a fi fericit, adică virtute. Și tocmai imperativul categoric reprezintă indiciul pentru "adevărul" fericirii și pentru speranța "subiectivă", desigur în desăvârșirea sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în supoziția existenței lui Dumnezeu. Fericirea, în proiectul critic "practic" kantian, este mai degrabă demnitate de a fi fericit, adică virtute. Și tocmai imperativul categoric reprezintă indiciul pentru "adevărul" fericirii și pentru speranța "subiectivă", desigur în desăvârșirea sa în perspectiva nemuririi sufletului. Imperativul categoric: "acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc", întemeiat pe principiul: "natura rațională există ca scop în sine"72
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este dată prin sine de rațiunea practică; numai din acest motiv rațiunea practică (voința) este autonomă, ceea ce reprezintă, în fapt, libertatea. Legea morală alcătuiește sinteza cu Binele Suveran, obiectul necondiționat al rațiunii practice, iar această sinteză, conceptibilă numai în perspectiva nemuririi sufletului, reprezintă însăși unitatea de existență a omului, ca scop final al existenței înseși. Binele Suveran reprezintă o sinteză a virtuții și fericirii, amândouă desăvârșite: "virtutea și fericirea constituie împreună posesiunea Binelui Suveran într-o persoană"74. Unitatea acestora nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a cărei determinare formală se află în legea morală. Toate acțiunile omului ca subiect moral (nu doar inteligibil, ci și sensibil) îl țintesc, și tocmai prin faptul că "realizarea" sa este imposibilă în această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
putem spune că determinarea fenomenală a omului ține de structura biologică și de cea psihologică ale personalității, iar cea morală de structura "culturală" a acesteia.) Însă pentru personalismul energetic, echilibrul omului este realizat în personalitatea energetică, iar nu în perspectiva nemuririi sufletului și a accederii la Binele Suveran, așa cum se întâmplă la Kant. Pentru filosoful german, omul este, totodată, ființă sensibilă și ființă inteligibilă, locuitor al lumii fenomenelor, dar și purtător al legii morale. Pentru filosoful român, personalitatea energetică consacră un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pereți, nu e un ce profan, ci o concretețe-entitate Întru totul sacră”. E un motiv de rostuire și rânduială existențiale (vezi expresiile a-și duce casa, a avea casă bună, e om de casă), o formă de materializare a dorului nemuririi și perpetuării noastre biologice și spirituale, bunul cel mai relevant prin care simțim gustul proprietății. Cine nu tânjește după o casă ori nu o posedă acela nu e om cu adevărat (nu Întâmplător, În tradiția noastră este valorizat Întotdeauna cel
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
semnat de S. Semilian, iar publicistică fac Kostya Galitza (Zangio) și S. Semilian (Panait Istrati și confrații săi români). Același S. Semilian publică, în numărul 5, amintiri despre Camil Baltazar, din creația lirică a acestuia revista reproducând elegia Reculegeri în nemurirea ta. Dintre puținii colaboratori, de reținut: Șt. V. Ionescu, Sergiu Negură, Anton Gurgu. I.I.
ARENA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285433_a_286762]
-
după cum cuvântul sau unealta nu sunt inventate de cineva anume; formele de existență a banului au legătură cu prețuirea pe care omul o acordă unei mărfi sau alta în efortul său de devenire și în speranța sa că poate copia nemurirea zeilor; aurul și argintul sunt aproape de sufletul omului și pentru că omul dorește să-și protejeze munca, permanentizându-și în timp efortul; valoarea economică este un concept pe care numai omul "trezit" putea să și-l apropie și să-l vehiculeze
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
despre afirmarea și recunoașterea metalelor prețioase, a calităților lor și a conștientizării omului că bogăția nu constă în deținerea de mărfuri rare ci de metale prețioase, care sfidează trecerea timpului, asigurând într-un anume sens o legătură a omului cu nemurirea, cu eternitatea lor. Nu este vorba aici despre orgoliul omului modern, de a deține metalele prețioase, în cantități cât mai mari, ci de un mod de a fi specific lumii primitive, în care conducătorii bogați se îngropau împreună cu bogățiile lor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
va continua până la Constantin (306-337): "Unus igitur omnium Dominus Deus". Se invoca "Zeul cel mai înalt" și dogma Treimii se putea găsi în lumea barbară.5 În aceste condiții, nu este de mirare să fi pătruns la vechii credincioși ai "nemuririi", de la Dunăre și Carpați, religii întemeiate pe speranță și înviere, precum creștinismul. Mai mult, trecerea la creștinism este, foarte adesea, o simplă traducere din păgânismul anterior. Se știe de unde vine marele cult al Maicii Domnului, în Apus și Răsărit, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care să fi dispărut complet și să fi fost uitat definitiv, după transformarea Daciei în provincie romană. Ar putea fi el căutat într-una dintre divinitățile sincretiste și romanizate ? Trăsăturile cultului lui Zalmoxis erau de tip misteric și escatologic: obținerea nemuririi prin inițiere, ce comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de a obține
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin inițiere, ce comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de a obține nemurirea, având ca model un zeu de structură misterică, nu putea fi ignorat de misionarii creștini. Toate aspectele religiei lui Zalmoxis-escatologie, inițiere, pitagorism, ascetism, erudiție mistericăîncurajau apropierea de creștinism. Cea mai bună și mai simplă explicație a dispariției lui Zalmoxis și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
A fost director în Ministerul Culturii (1952-1955), director al Editurii Științifice (1955-1958), apoi redactor-șef al Editurii Tineretului (1958-1960). A debutat ca licean în revista brăileană „Luceafărul literar și artistic”, iar editorial la Cernăuți, cu placheta de versuri Stanțe pentru nemurirea altora (1934). După debut, C. părăsește pentru totdeauna versul și se dedică prozei, la început nuvelei, apoi romanului. Primele încercări, în descendența lui Gib I. Mihăescu, modeste ca intrigă și stil, descriu cazuri psihice bizare, personaje și întâmplări stranii, în
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
recuzita genului, fără a renunța la predilecția din tinerețe pentru erotism și psihisme, căci, așa cum remarca Ion Vartic, în toate scrierile sale, „sub trama polițistă transpare interesul acut pentru analiza unor psihologii anxioase și a delirului halucinatoriu”. SCRIERI: Stanțe pentru nemurirea altora, Cernăuți, 1934; Vrăjitoarea, București, 1939; Casa cu neguri, București, 1946; Sfat cu făpturile basmului, București, 1955; La miezul nopții va cădea o stea, București, 1957; Fiul lui Monte Cristo, București, 1958; Se destramă noaptea, București, 1960; Urmărirea abia începe
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
Scena undelor, C. relevă contribuția oamenilor de teatru, a scenariștilor și conferențiarilor, a animatorilor și realizatorilor de emisiuni la evoluția teatrului la microfon. Preocuparea constantă a lui C. pentru Eminescu s-a finalizat în albumul Mihai Eminescu - Un veac de nemurire (I-II, 1990-1991), în care, printre altele, sunt adunate imagini fotografice de pe toate meleagurile pe unde a cutreierat poetul, în țară și în Europa. În același spirit, C. este și autorul unor filme documentare pentru televiziune despre Emil Botta, Al.
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]